Raport asupra starii mele de sanatate mintala

ROMANIA
MINISTERUL DE JUSTITIE
DIRECTIA GENERALA A PENITENCIARELOR
PENITENCIARUL RAHOVA
LT. COL. DR. STATE MARIANA


Raport asupra starii de sanatate mintala

a detinutului MOLDOVEANU MIHAI,

condamnat pentru omor deosebit de grav (detentie 25 ani)



In lunile iunie, iulie si august au avut loc patru consultatii psihiatrice (2768/12.06.2002; 2889/19.06.2002; 3080/3.07.2002 si ultima 3664/2.08.2002 cand a venit la solicitarea mea).

Din anamneza am retinut ca este absolvent al Liceului Militar din Craiova (promotia ’86) si al Scolii Militare de Ofiteri Activi – grad locotenent – Ramnicu Valcea. A demisionat din armata in 1992. Afirma ca are o firma cu profil commercial. Este divortat si are o fetita care locuieste cu mama ei in Germania.

Lasa impresia unuia care lupta din rasputeri fizic (refuzuri de hrana repetate in scop protestatar), psihic si juridic pentru a-si demonstra nevinovatia.

Constat ca discursul detinutului este logic, coerent, presarat cu argumente juste, calm, ferm dar linistit, controlat, punand accentual mai mult pe neregulile comise asupra lui in timpul arestului, anchetei, detentiei si spital (legat de refuzul de hrana pe care l-a practicat de mai multe ori) si mai putin pe povestea lui care mie nu-mi era cunoscuta (la ultima consultatie, la cererea mea, mi-a pus la dispozitie extrase din ziare referitoare la cazul lui ca si alte documente juridice sau memorii care vorbeau pe larg despre crima, anchete, proces).

Limbajul, felul de a gandi reflecta educatia dar si o inteligenta buna, mobilizata in lupta pe care o desfasoara in momentul de fata. El considera ca dovezile din dosarul sau nu-l incrimineaza ca autor in savarsirea sadicei crime din Oradea. Isi cunoaste drepturile ca detinut si pretinde sa-i fie respectate.

Cu o persevernta sustinuta foloseste toate caile de atac pentru a-si rezolva problemele juridice.

Presa, folosita de detinut in trecut, este mijlocul sau de aparare, avocatul lui in pledoaria sa pentru nevinovatie.

In timpul consultului (primele sedinte) am avut senzatia ca sunt examinata, evaluata ca un potential dusman pe care trebuie sa-l cunosti pentru a putea lupta cu el. A existat o discreta confruntare de idei (cu scopul de a afla daca denatureaza faptele, daca modifica povestea) care nu a degenerat, detinutul fiind extreme de controlat chiar cand au fost atinse puncte vulnerabile – ca imaginea publica – semn de narcisism evident.

Fapta de care este acuzat detinutul reflecta o personalitate impulsiva si sadica, puternic antisociala, care se descarca violent, - ca un raptus pare crima comisa - existand riscul de recideva in viitor. Aceasta fapta trebuie spus ca este negata cu destul de multa acuratete de detinut.

In concluzie, conchid ca nu am decelat nici o tulburare psihica evidenta in decursul discutiilor noastre, acestea sugerand evident sanatate psihica.


5 aug. 2002 Dr. STATE MARIANA
Medic primar psihiatru