Din postura in care ma aflu, totul este foarte greu de obtinut.
Am dreptul sa ma supun regulilor celor din jur, am dreptul sa respir, sa tac si sa ascult.
Am dreptul sa dau doua telefoane pe saptamana. Daca am cui.
Am dreptul sa ma trezesc la ora 5 dimineata, sa fumez si sa ma duc la “munca”.
Am dreptul sa fiu transportat intr-o duba atunci cand am termen la vreun proces. Am dreptul sa port catuse.
Am dreptul sa “admir” privirile sictirite ale ceror care cred ca situatia actuala de detinut ma reprezinta.
Am dreptul sa:
- privesc cum mi se iroseste viata;
- sa trimit scrisori, memorii si alte cereri catre absolut orice institutie sau persoana care ar putea lua masuri pentru a-mi putea demonstra nevinovatia si sa constat, de fiecare data, ca acestora nu le pasa;
- sa imi calesc nervii si sa-mi pun la incercare rabdarea pentru a putea suporta vecinatatea colocatarilor in puscarie;
- ignor prostia, lasitatea si rautatea;
- ma intreb cum mai arata oare fetita mea si daca isi mai aduce aminte de mine.
Am dreptul sa astept.
Am dreptul sa sper.
Nu am dreptul sa renunt la lupta mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sunt un student la drept care l-a cunoscut pe Moldoveanu Mihai sicare crede in nevinovatia lui care i-a studiat dosarul.....si care are aceiasi parere despre justitia romana....ESTE PENTRU CEI CU BANI.............ESTE STRIGATOR LA CER SA BAGI UN OM NEVINOVAT LA INCHISOAE SI SA LASI LIBER UN ASASIN CU SANGE RECE
RăspundețiȘtergere...cred de asemeni in nevinovatia lui Mihai...dupa ce la randu-mi am citit cate ceva...ba chiar as putea sa spun ca l-am cunoscut intrucatva.
RăspundețiȘtergereMai mult decat atat,il asigur pe Mihai, din rationamente personale,ca pana la urma va reusi,chiar de-ar fi sa o faca in ultima zi...Astept cu nerabdare emisiunea de diseara a Letitiei Zaharia...