Site-ul meu

http://www.moldoveanulibertate.as.ro/

CĂLĂII VECHI SI NOI

Astazi vom incerca sa va spunem cate ceva despre cei trei calai de la ICCJ aflati in spatele condamnarii lui Mihai Moldoveanu.

Daca Mihai ar fi fost singura victima de-a lungului timpului a acestor “fosile ucigase”, poate ca ne-am fi temperat putin indignarea. Insa in momentul care justitia (aia buna si corecta care ar trebui sa existe peste tot) deja a demonstrat ca lista erorilor judiciare comise de catre aceste personaje este destul de lunga, nu ne putem abtine sa nu intrebam: oare ce pazeste CSM –ul in tara asta? Din pacate, nu avem o raspundere personala eficienta a magistratilor pentru toate greselile pe care le comit. Dar CSM-ul cum poate tolera pe scena justitiei romanesti niste personaje ridicol de slab pregatite? Cum de poate sa le dea functii din ce in ce mai mari, putere din ce in ce mai multa in sistem? De ce? Si, mai ales, vor putea oare sa-i priveasca cu demnitate in ochi pe cei carora le-a fost distrusa viata?

Asa cum spuneam, cei trei Magnifici sunt: IOAN GRIGA, NINETA ANGHELINA SI I IONESCU. Avem informatii destul de bogate despre primii doi, insa promitem ca ne vom face temele si in ceea ce il priveste pe ultimul.

Despre IOAN GRIGA am aflat prin intermediul bloggului unei persoane care sustine ca este judecator bucurestean la Curtea de Apel (“Jude in Romanica”) ca acesta ar fi profesor de drept penal la Universitatea Spiru Haret din Bucuresti.

Marele profesor Griga a fost o lunga perioda de timp procuror, perioada care, probabil, i-a amputat definitiv si irevocabil constiinta; pentru el, toti justitiabilii sunt vinovati si trebuie condamnati rapid si prin orice mijloace..

Dupa aceasta perioada petrecuta in parchet, in mod surprinzator de rapid si neasteptat, devine judecator la curtea suprema.

In acea vreme, “Curtea Constitutionala a admis o importanta exceptie, statuand printr-o decizie din 2002 ca solutiile procurorilor de netrimitere in judecata pot fi atacate la instanta in baza dreptului de liber acces la justitie. Ei bine, conducandu-se dupa aceasta opinie, justitiabilii au atacat astfel de rezolutii sau ordonante. Iar Griga a facut parte din completul care a decis ca asfel de plangeri sunt inadmisibile caci, chiar daca Curtea Constitutionala a decis altcumva, decizia ei nu ar fi decat o indicatie pentru legislativ, in timp ce judecatorii nu ar putea solutiona asemenea cauze cat timp nu au o procedura expresa in Cod (mentalitatea de fost procuror iese la iveala ca rugina de sub vopsea).
Sigur, a venit anul 2003 cu o modificare a codului, dar pana atunci, numeroase persoane au fost prejudiciate de o asemenea aberanta interpretare in dispretul Constitutiei” (citat blogg “jude in romanica”).
Acesta este doar un exemplu insignificant care atesta ca GRIGA NU CUNOASTE LEGEA PENALA, notiunile ei elementare, dar pretinde, intre un sfoarait si un cascat, ca o aplica eficient.

Cu ce a gresit el in cazul lui Moldoveanu?
Simplu, si nu o spunem noi, ci mai ales Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Decizia din 29 aprilie 2008 in cauza Spanu contra Romaniei (Spanu a fost inculpata in acelasi dosar cu Moldoveanu si i s-a dat castiga de cauza).

Marele professor Griga:
- nu a acordat inculpatilor dreptul la ultimul cuvant, obligandu-i sa raspunda doar cu "da" sau "nu" daca sunt vinovati;
- nu i-a audiat desi acest lucru era absolut necesar in speta;
- a permis judecarea cauzei cu un singur avocat din oficiu pentru toti inculpatii desi interesele acestora erau contrarii;
- a pronuntat o sentinta de condamnare desi Moldoveanu Mihai fusese achitat la Curtea de Apel si, fara a administra noi probe, a considerat ca el e vinovat. De ce, nu putem sti cu certitudine de vreme ce motivarea deciziei de la ICCJ are doar o jumatate de pagina si reprezinta un copy-paste exemplar de pe rechizitoriu. Pe cale de consecinta, nu putem decat sa admiram marea capacitate de sinteza a acestui judecator care in jumatate de pagina a gasit expresia sublima a adevarului. In acest conditii, judecatorii de Curtea de Apel Oradea (Gh. GROZA SI ROMAN FLORICA) care l-au ACHITAT pe MIhai si care au folosit “doar” 15 pagini pentru a explica pe larg, in fapt si in drept, cu argumente stiintifice si logice, de ce el nu este vinovat MOLDOVEANU MIHAI sunt niste incepatori.
- A denaturat in mod halucinant semnificatia probelor stiintifice din dosar (de ex., una dintre expertize spune ca analizandu-se o pata minuscula – presupusa a fi de sange - aflata pe interiorul gecii lui Moldoveanu nu s-a putut stabili nici grupa de sange si nici daca aceasta provine de la un om sau de la un animal. Griga este mai “tare” decat expertii si spune ca sangele apartine victimei si aceasta demonstreaza vinovatia lui Moldoveanu);
- A amanat nemotivat pronuntarea in repetate randuri, desi legea nu permite.

Finalitatea? CEDO a constat o incalcare a art. 6 din Conventie savarsita de catre ICCJ.

Ce face CSM-ul, intrebam din nou retoric ?

Ca Ag. Guvernamental M. Razvan-Horatiu RAdu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe stim foarte bine ce a facut in cadrul procesului de la CEDO : s-a purtat exact ca un procuror al inchizitiei (puteti citi pe site textul complet al hotararii si veti intelepe sustinerile nostre).

Mai mult decat atat, mai nou, functionarii acestei institutii, desi procedura penala s-a modificat in ceea ce priveste revizuirea (si nu mai este solicitata publicarea hotararii CEDO in Monitorul Oficial ca si conditie de exercitiu a promovarii revizuirii) continua sa induca in eroare justitiabilii sustinad ca nu se poate obtine nici recuperarea despagubirilor oferite de CEDO, nici revizuirea cauzei penale pana cand ei nu vor binevoi sa publice hotararea in M.Of ! Se incearca probabil « scaparea » prin orice mijloace si evitarea asumarii responsabilitatii.

Cat despre inamicul public nr. 2 de Inalta Curte de (IN)JUSTITIE, sublima doamna NINETA ANGHELINA, putem spune ca a fost membru CSM si in prezent este pensionara (Multumim lui Dumnezeu ca acum nu mai poate nenoroci pe nimeni!). Un cotidian central i-a oferit titulatura onorifica de “calau in roba” si ce i-a facut lui Moldoveanu nu poate decat sa intareasca aceasta reputatie pe care si-a creat-o.

Aceasta doamna a contribuit cu o gratie sinistra la o serie de erori judiciare, una dintre cele rasunatoare fiind cea a carei victima a fost VIORICA VISAN, o femeie din Prahova care a fost condamnata pe nedrept pentru o crima pe care nu o savarsise si, abia dupa 10 ani de puscarie a fost eliberata (cazul ei a fost foarte mediatizat) . Ca si Mihai Moldoveanu, aceasta femeie, a sustinut in permanenta ca este nevinovata. A implorat ascultare din partea sobrei judecatoare NINETA ANGHELINA, i-a explicat ca nu avea cum sa fie criminala odioasa descrisa in rechizitoriu, a incercat tot ce i-a stat in putinta pentru a se apara. NU A CONTAT, NIMENI NU A ASCULTAT-O! Ca si Mihai, a incercat sa se sinucida, si-a pierdut familia si prietenii, locuinta, serviciul, viata normala si orice speranta in viitor. Si statul “i-a cerut scuze” intr-un tarziu oferindu-i nici 300 de euro/luna cu titlu de despagubire morala pentru tot chinul prin care a trecut mai bine de 10 ani. Halal troc! 300 euro pentru o viata distrusa.

Nu stiu cum e constiinta doamnei Anghelina Nineta, dar chiar ma intreb cum pot oare oamenii ca ea sa doarma noaptea? Nu ii doare deloc, nu ii macina constiinta (daca o au), nu se simt responsabili cu nimic pentru viata Vioricai si viata lui Mihai?
Si pentru cei multi ca ei care nu au fost inca descoperiti?

CE FACE CSM- UL?
Ca atat noi cat si dl. Moldoveanu am scris nenumarate memorii, i-am rugat sa ia atitudine. Partea dramatica este ca singurul lor raspuns, invariabil acelasi de ani de zile, este : “PROBLEMA RECLAMATA DE DUMNEAVOASTRA NU ESTE DE COMPETENTA CSM- ULUI.” (!!!).
Pe bune? Dar a cui o fi? Ca se pare ca numai noua ni se pare strigator la cer ce se intampla!

Gandindu-ne insa la cine se afla, de fapt, in fruntea CSM-ului poate ca raspunsul de mai sus este perfect normal: LIDIA BARBULESCU, fost vicepresedinte la ICCJ.
Haideti sa analizam o reactie publica avuta de acest personaj si sa incercam sa tragem o concluzie, daca mai e cazul.

1. Judecatoarea LIDIA BARBULESCU este cea care i-a dat o replica acida presedintelui Traian Basescu, care de Ziua Justitiei a criticat dur CSM:
" Nimeni, nici chiar presedintele Romaniei si nici o autoritate internationala, indiferent de rang, (...) nu poate sugera ori comenta solutiile pronuntate de judecatori, fara a fi pasibili a li se reprosa incalcarea principiului independentei Justitiei", a afirmat Lidia Barbulescu.

Mergand pe acelasi rationament, insemna ca si atunci cand autoritatea internationala este CEDO si aceasta sanctioneaza comportamentul judecatorilor prin condamnarea statului roman NU SE POATE FACE NIMIC LEGAL?!
Ignoranta judecatorilor tembeli trebuie aparata cu orice pret, altfel se incalaca independenta justitiei?! Stupid! Rusinos!
Deci, si Moldoveanu ar trebui sa stea cuminte in banca lui inca vreo 13 ani de zile (cat mai are de executat din pedeapsa) ca sa nu deranjeze somnul duios a justitiei independente.


Asadar, ce alt raspuns ar trebui sa asteptam din partea CSM-ului de vreme ce insusi presedintele ei are o parere foarte clar conturata! JUDECATORII SUNT INTANGIBILI CHIAR SI ATUNCI CAND NENOROCESC OAMENI SI DISTRUG VIETI!
Trist, nu-I asa?
Sa fie asta singura justitie pe care o meritam?

Ne place sa credem ca nu toti oamenii din sistem sunt atat de josnici ca monstrii despre care v-am vorbit (exista chiar si exemple de oameni cu coloana vertebrala printre judecatori) si asta mentine vie speranta noastra.
Se va gasi intr-o zi dreptate si pentru MIHAI!

CINE SUNTEM NOI?

Acest blog, site-ul si miile de e-mailuri trimise in fiecare zi sunt realizate de catre trei tineri din tara – Adi, Alex si Lucian- care au vazut cazul domnului Moldoveanu Mihai la televizor si s-au decis sa il sprijine in demersul sau de a-si demonstra nevinovatia.
Pentru ca de 12 ani de cand este arestat pe nedrept Moldoveanu Mihai a pierdut totul (viata normala, fiica, sotia, parintii si prietenii) si nimeni nu a avut curajul sa se implice pana la capat in cazul sau pentru a i se face dreptate, noi am decis sa nu ne oprim decat atunci cand va fi ELIBERAT! Noi nu renuntam asa de usor si nu il vom abandona!
Daca vi se pare deranjanta insistenta noastra, incercati sa va imaginati cum ar fi sa priviti in fiecare zi lumea de dupa gratii!

Site-ul meu

www.moldoveanulibertate.as.ro

NOUTATI CEDO!!!!!!

Aceasta este Hotararea CEDO din aprilie 2008 in cauza SPINU c./ ROMANIEI.

SPINU ECATERINA GABRIELA (fosta ROTARIU) a fost inculpata si condamnata in acelasi dosar cu mine. In cazul ei, CEDO a decis ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a incalcat dispozitiile art. 6 din Conventie referitoare la dreptul la un proces echitabil cu prilejul solutionarii recursului.

Ma bucura faptul ca in sfarsit o instanta confirma ceea ce eu tot repet de 13 ani de zile.

Mai e cale lunga in ceea ce priveste lupta cu justitia pentru, din anumite puncte de vedere, abia acum incepe "greul": revizuirea dosarului in fata instantelor romane.

Sper ca intr-o zi tot acest cosmar sa se termine si sa pot fi, din nou, un om liber!

Am platit destul de scump si pentru mult prea multa vreme greselile altora!

E cazul sa mi se dea si mie viata inapoi!

CAUZA SPÎNU impotriva ROMANIEI
In cauza Spinu impotriva Romaniei
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (sectia a III-a), judecand intr-un complet format din:
Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecatori,si Santiago Quesada, grefier de sectie,

Dupa ce au deliberat in camera de consiliu in data de 1 aprilie 2008,
Au luat urmatoarea hotarare, prezentata mai jos :


PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla plangerea (nr. 32030/2002) formulata impotriva Romaniei prin care cetateana acestui stat, doamna Ecaterina Gabriela Spinu (« petenta ») a sesizat Curtea la data de 26 aprilie 2001 in virtutea articolului 34 din Conventie.

2. Guvernul roman (« Guvernul ») este reprezentat de catre agentul sau, domnul M. Razvan-Horatiu RAdu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.


3. In data de 12 iulie 2006 Curtea a decis sa comunice Guvernului plangerea intemeiata pe dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventie in vederea asigurarii echitatii procedurii penale. Prelevandu-se de dispozitiile art. 29 alin. 3, a decis ca vor fi examinate in acelasi timp admisibilitatea si fondul cererii.

IN FAPT

I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI

4. Petenta este nascuta in 1971 si domiciliaza in Ramnicu Valcea.

1. Arestul preventiv al petentei si procedurile penale efectuate impotriva ei

5. In data de 11 ianuarie 1996, petenta a fost chemata la sediul politiei din Ramnicu Valcea cu scopul de a fi interogata cu privire la o crima care avusese loc in Oradea in noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie 1995. In aceeasi zi, ea a fost pusa sub escorta Politiei Oradea. Petenta spune ca a fost in mod constanta insultata in timpul efectuarii acestui traseu de catre ofiterii de politie care o insoteau. Guvernul contesta aceste alegatii si pune in vedere ca nu a fost furnizat nici un mijloc de proba cu privire la aceste afirmatii.

6. In 12 ianuarie 1996, s-a inceput urmarirea penala impotriva petentei si a fost arestata provizoriu pentru o perioada de 30 de zile, dupa ce a fost informata de catre procuror ca era acuzara de nedenuntarea unui furt savarsit prin violenta impotriva lui N.A., de tentiva de talharie impotriva lui V.T. si pentru utilizarea de substante toxice, infractiuni prevazute de art. 176, 211, 312 si 362 din Codul penal si de art. 14 din decretul nr. 466/1979 cu privire la regimul substantelor toxice.


7. In timpul primului interogatoriu efectuat de catre politie, petenta a negat orice participare a sa la faptele penale ce i se imputau. Ulterior, ea a revenit asupra depozitiei initiale si a marturisit intr-o prima faza faptele savarsite impotriva lui VT cat si participarea sa la omorarea lui NA. Ea afirma ca a recunoscut faptele ce i se imputau ca urmare a relelor tratamente la care a fost supusa de catre agentii de politie. De asemenea, ea sustine ca in timpului anului 1996, i-a fost prescris si administrat un tratament pe baza de diazepam si alte medicamente pe baza de barbiturice de catre medicul inchisorii cu scopul de a fi determinata sa recunoasca faptele ce i se imputau. Guvernul contesta aceste afirmatii cu privire la relele tatament si subliniaza ca ele nu sunt dovedite.

8. Rezulta din dosarul medical al petentei tinut in perioada detentiei sale provizorii ca intre anii 1996 si 1997 ea suferea de insomnie si ca i-a fost administrat un tratament pe baza de barbiturice.


9. Perchezitiile au avut loc la domiciliile petentei si ale celorlati suspecti, H.G. si M.M.. La domiciliul acestuia din urma, politia a descoperit o geaca apartinand lui MM care prezenta urme de sange pe interior. Aceasta geaca a fost trimisa la analiza insa n u a putut fi stabilita grupa de sange a mostrei. Din acel moment al urmaririi penale, acesti doi inculpati au recunoscut participarea lor la faptele inputate.

10. In 19 februarie 1996a aparut in presa un articol intitulat « Doi subofiteri deveniti asasini » (cu referire la cei doi suspecti HG si MM), in care erau descrise faptele ce i se imputau petentei. Nicaieri in cuprinsul articolului nu se facea vorbire in mod expres cu privire la sursa informatiilor expuse.


11. Prin rechizitoriul din 27 mai 1996, Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor o trimite in judecata pe petenta in acelasi timp cu MM si HG pentru delictele mai sus mentionate. Din punctul de vedere al parchetului, MM si HG ar fi comis talharirea si uciderea lui NA, fapte pe care petenta nu le-ar fi denuntat. Pe de alta parte, petenta si HG ar fi comis o tentativa de omor si o tentativa de talharie impotriva lui VT, parte civila in cauza. Pentru a savarsi aceste ultime delicte, petenta ar fi utilizat substantele toxice.
12. Din punctul de vedere al parchetului, faptele prezentate in rechizitoriu erau dovedite prin raportul medico-legal, declaratiile coinculpatului MM si ale petentei care recunoscusera faptele imputate si prin procesul verbal de confruntare dintre petenta si VT. Rechizitoriul preciza de asemenea ca recunoasterile inculpatului MM si ale petentei facute in prezenta avocatilor liber alesi fusesera inregistrate si consemnate in scris. Se indica de asemnea, ca inculpatii, asistentati de avocatii alesi, participasera la o reconstituire a faptelor.

13. Pentru parchet, faptele erau probate cu procesul verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, identificarea in grup, expertizele si documentele medicale furnizate, depozitiile martorilor si marturiile inculpatilor.


2. Primul grad de jurisdictie – instanta de fond


14. La termenul din data de 14 octombrie 1996, petenta a solicitat tribunalului audierea martorilor cu conditia ca acestia sa se prezinte. Instanta a solictat parchetului sa ia masurile necesare pentru prezenta acestora.

15. La termenul din data de 11 noiembrie 1996 instanta amana cazua pentru data de 9 decembrie 1996, pe motiv ca martorii citati nu s-au prezsentat si trimite organelor de potie mandatele de aducere a martorilor de la domiciliu. Un martor a fost audiat de catre tribunal.


16. La termenul din data de 26 ianuarie 1998, dupa mai multe amanari pe motiv de viciu de procedura, tribunalul constata absenta martorilor citati si da citire depozitiilor pe care acestia le dadusera in timpul urmaririi penale. Petenta contesta aceasta masura procesuala de citire a declaratiilor motivand ca se impunea audierea directa a martorilor de catre instanta, cu atat mai mult cu cat probele aflate la dosar erau contradictorii.

17. In fata tribunalului, petenta si coinculpatii HG si MM revin asupra declaratiilor date in faza de urmarire penala : in sensul in care recunosc participarea la fapta privindu-l pe VT si neaga participarea la uciderea lui NA.


18. In timpul sedintei din data de 2 februarie 1998, tribunalul decide sa interzica petentei si celorlalti inculpati sa ia legatura cu presa pana la finalizarea dosarului penal.

19. In timpul sedintei de judecata din data de 24 aprilie 1998 petenta solicita din nou audierea martorilor lipsa. De asemenea, ea pune in evidenta ca in timpul detentiei sale provizorii ea a suferit rele tratamente din partea politistilor si ca a fost drogata cu scopul de a recunoaste faptele.


20. In sedinta din data de 8 aprilie 1998 tribunalul da o alta calificare juridica faptelor si ajunge la concluzia ca rezulta din probele aflate la dosar ca petenta este vinovata in egala masura de complicitate la talharia care a avut ca efect moartea victimei NA, de tentativa de talharie si tentativa de omor impotriva lui VT cat si de utilizare de substante toxice. Tribunalul o condama la 10 ani de inchisoare si la 5 ani interzicerea dreptului de a reveni pe teritoriul municipiului Oradea dupa executarea pedepsei. De asemnea o obliga sa achite despagubiri partii civile.

21. Referindu-se la acuzatile de rele tratamente suferite de petenta, tribunalul considera ca acestea nu sunt intemeiate, ca petenta a facut declaratiile in fata aparatorului ales si ca nu reiesea din casetele inregistrate in timpul interogatoriului ca ea suferise rele tratamente. Instanta constata totusi ca petenta avusese dificultati in a arata politistilor traseul pe care-l urmase in Oradea in noaptea crimei – care se explica prin faptul ca nu cunostea orasul – si ca politistii facuse dovada de « exces de zel » insistand ca ea sa indice locurile cu exactitate.


22. In ceea ce priveste raspunderea penala a petentei in ceea ce priveste complicitatea cu privire la moartea lui NA, tribunalul retine ca vinovatia rezulta din declaratiile ei si ale coinculpatului MM date in cursul urmaririi penale, dar si din petele de sange descoperite in geaca lui MM, in ciuda faptului ca spalarea acestei geci facuse imposibila analiza.

23. Un articol aparut in data de 22 septembrie 1999 in jurnalul Evenimentul zilei prezinta faptele facand referire la un alibi furnizat petentei de catre mama sa, aspect care nu fusese luat in calcul de catre anchetatori.


24. Un articol aparut in data de 31 octombrie 1998 in ziarul Romania libera aborda cauza bazandu-se in mod egal pe declaratiile catorva martori si pe cea a inculpatului MM. Rezulta ca autoritatile implicate in ancheta refuzasera sa faca comentarii si sa raspunda intrebarilor jurnalistilor. Un alt articol aparut in 6 febuarie 1999 expunea un studiu al cazului efectuat de catre jurnalista VB. Aceste articole nu fac nici o referire exacta asupra sursei informatiilor .

3. Jurisdictia de apel in fata Curtii de Apel Oradea

25. Petenta declara apel impotriva sentintei din data de 8 iunie 1998, cerand achitarea sa in ceea ce priveste fapta de omor si talharie impotriva lui NA, invocand lipsa probelor care sa demonstreze vinovatia. In subsidiar, ea a solicitat instantei de appel reincadrarea juridica a faptelor imputate in infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni. Ea a subliniat ca a marturisit faptele in perioada in care era sub influenta medicamentelor.

26. In data de 29 octombrie 1998, Curtea de Appel decide ca probele sunt contradictorii si constata ca petenta a revenit in fata tribunalului asupra declaratiilor sale, in sensul ca ar fi participat la talharia care a avut ca urmare moartea victimei NA. La cererea petentei, curtea de apel audiaza martorul SL si victima VT.


27. In data de 26 martie 1999, curtea de appel o audiaza pe partea civila VI, mostenitoarea lui NA, si pe martorii TG si VC, care revenisera asupra declaratiilor facute in cursul urmaririi penale. La cererea parchetului, martorul asistent MG, care asistase la reconstituirea la fata locului, a fost audiat. Au fost examinate de asemenea de catre curtea de appel procesul-verbal de reconstituire si rapoartele medico-legale. Petenta a declarat ca ea nu a mai cerut administrarea altor probe.

28. Cu prilejul termenului din data de 2 aprilie 1999, petenta, reprezentata de avocat, a expus motivele de appel. Cu prilejul ultimului cuvant, ea si-a justificat retractarea marturisirii cu privire la participarea sa la uciderea lui NA prin aceea ca a fost sub influenta medicamentelor. Petenta si-a recunoscut cu acest prilej participarea sa la infractiunea de talharie asupra lui VT.


29. Prin hotararea din 7 mai 1999, curtea de appel admite apelul petentei, achitand-o in ceea ce priveste fapta de complicitate la tentativa de talharie care a avut ca urmare moartea lui NA si a respins cerea de despagubiri formulata de catre partea civila. Curtea de Appel a apreciat ca situatia de fapt cu privire la decesul lui NA retinuta de catre parchet si Tribunalul Bihor nu era confirmata de probele aflate la dosar. Curtea a subliniat ca era de datoria parchetului de a furniza probele necesare care sa intemeieze o solutie de condamnare a acuzatilor. Or, nu rezulta din dosar ca petenta se facea vinovata de crima in discutie. Singurele probe in acuzare erau reprezentate de declaratiile petentei, asupra carora ea revenise deja, si care nu se coroborau cu celelalte elemente din dosar, cu atat mai mult cu cat si unii dintre martori revenisera asupra declaratiilor date in cursul urmaririi penale. Din aceasta perspectiva, respectarea prezumtiei de nevinovatie impunea o solutie de achitare.

30. Curtea de Appel a decis insa ca petenta se facea vinovata de tentativa de talharie asupra lui VT si de utilizare de substante toxice si a condamnat-o la o pedeapsa de 2 ani inchisoare. In consecinta, dupa ce a constatat ca durata arestarii preventive era egala cu durata pedepsei inchisorii aplicata, curtea de apel a dispus punerea sa in libertate.


31. Unul dintre judecatorii de la curtea de appel a format opinie separata, argumentand ca rezulta din probele de la dosar ca petenta era in egala masura vinovata de complicitate la talharia care avusese ca urmare moartea lui NA. Acest judecator a acordat prioritate declaratiilor detaliate ale petentei si ale coinculpatului MM facute in cursul urmaririi penale, prin care ei recunoscusera faptele si care se aflau la baza reconstituirii facute de catre organele de ancheta. El retine, de asemenea, ca reconstituirea a fost facuta in prezenta inculpatilor si a avocatilor lor, aspect care inlatura orice influentare si constrangere din partea anchetatorilor.

4. Jurisdictia de recurs in fata Curtii Supreme de Justitie

32. Parchetul a declarat recurs motivand prin aceea ca instanta de appel nu facuse o interpretare corecta a probelor si ca reiesea din declaratiile martorilor ca petenta fusese complice la uciderea lui NA. Nu a fost solicitata nici o alta masura procesuala.

33. In data de 23 mai 2000 are loc primul termen de judecata la Curtea suprema, termen la care se prezinta petenta si ceilalti doi inculpati, reprezentati de acelasi avocat din oficiu. In orice caz, Curtea Suprema, amana judecarea cauzei datorita existentei unui viciu de procedura in ceea ce priveste citarea partii civile. De asemenea, ea dispune desemnarea a cate un avocat din oficiu pentru fiecare dintre cei inculpati.


34. Cu prilejul termenului din 3 octombrie 2000, petenta si ceilalti doi inculpati au fost asistati de acelasi unic avocat din oficiu. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in aceeasi zi si petenta, care a avut ultimul cuvant, a solicitat respingerea recursului ministerului public, Petenta a precizat ca nu a avut timpul fizic necesar sa achieseze la concluziile avocatului si ca intreaga sedinta de judecata nu a durat mai mult de 5 minute.

35. Prin decizia din 7 noiembrie 2000, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul parchetului, a casat decizia curtii de apel si a mentinut sentinta pronuntata de Tribunalul Bihor. Dispozitivul a fost urmatorul :

« Din examinarea probelor existente in dosar rezulta ca instanta de fond a pronuntat o solutie temeinica si legala incauza, decizia instantei de apel fiind gresita.
Din analiza atenta a declaratiilor inculpatilor, facute in cursul urmaririi penale, comparativ cu declaratiile lor, date ulterior, la instante, se desprinde cu usurinta concluzia ca cele care exprima adevarul sunt relatarile facute in cursul urmaririi penale.
Relatarile inculpatilor facute in cursul urmaririi penale se coroboreaza cu alte probe din care rezulta, in mod cert, savarsirea de catre ei a infractiunilor retinute in sarcina lor de catre instanta de fond.
Referitor la infractiunea de omor a carei victima a fost Nagy Adalbert, declaratiile inculpatilor Moldoveanu Mihai si Rotariu Ecaterina Gabriela (petenta Spanu) prin care au recunoscut savarsirea faptei, facute in cursul urmaririi penale, se coroboreaza cu urmele de sange identificate ulterior pe partea interioara a gecii inculpatului Moldoveanu Mihai.
La evaluarea declaratiilor inculpatilor facute la urmarirea penala, prin care ei au recunoscut faptele, este de avut in vedere ca aceste recunoasteri au avut loc in prezenta aparatorilor.
Pe langa toate argumentele logic si coerent prezentate in considerentele instantei de fond, sunt de avut in vedere si conduc si la aceeasi concluzie si motivele exprimate in scris, prin opinia separata a judecatorului Pantea Nistor, care a facut parte din completul de judecata la judecarea apelului.
Pentru toate aceste considerente, urmeaza a se admite recursul Parchetului si a se casa decizia Curtii de appel in ceea ce priveste dispozitia de achitare a inculpatilor MM (…) si RG (actuala petenta Spanu) pentru infractiunea prevazuta de art. 26, 174 si 176 lit. D C.P/ »

36. Printr-o decizie din 11 ianuarie 2002, Curtea Suprema a respins contestatia in anulare a petentei formulata impotriva deciziei din 7.11.2000, fara a se analiza fondul cauzei.

37. In data de 14 aprilie 2004, petenta a fost eliberata conditionat.


II. DREPTUL INTERN APLICABIL

1. CODUL de procedura penala in vigoare la data savarsirii faptelor

38. Dispozitiile pertinente sunt prezentate in continuare :

Art. 341
« Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant inculpatului personal.
In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti. »

Art. 385 indc. 14
« Instanta, judecand recusrul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si parti. »

Art. 385 indc. 15
« Instanta, judecand recursul, poate (…) :
2. admite recursul, casand hotararea atacata si(…)
a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis ;
c) (…)Curtea suprema de justitie, daca admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotararea a fost casata (…) ;
d) retine cauza spre rejudecare (…) »

art. 385 ind. 16
« Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare, potrivit art. 385 indc. 15 pct. 2 lit. d), se pronunta si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare (…) »

Art. 385 indc. 19
« Rejucarea cauzei dupa casarea hotararii casate se desfasoara potrivit dispozitiilor se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, cap. I si II, care se aplica in mod corespunzator ».

3. Modificarile codului de procedura penala intrate in vigoare dupa 7 septembrie 2006

39. Dispozitiile pertinente sunt prezentate mai jos :

Art. 385 indc. 14
« Cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent (…) atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantelr de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare ».
Art. 408 indc.1
« Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut in Conventia europeana pentru aparaea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Pot cere revizuirea :
a) persoana al carei drept a fost incalcat ;
b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia ;
c) procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori.
Cererea de revizuire se poate face in termen de 1 an de la data ramanerii definitice a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Cand instanta constata ca cererea este fondata :
a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din Capitolul III, Sectiunea II, inlatura consecintele incalcarii dreptului ;
b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din Capitolul III, Sectiunea II »







IN DREPT

I. IN CEEA CE PRIVESTE INCALCAREA ART. 6 alin. 1 DIN CONVENTIE

40. Petenta a reclamat faptul ca nu a beneficiat de un proces echitabil, intrucat CSJ a condamnat-o pentru complicitate la talharia care a avut ca urmare moartea victimei NA dupa ce ea fusese achitata de catre Curtea de Appel, fara ca ea sa fie audiata din nou si fara a se mai administra vreo proba. Ea sustine o incalcare a dreptului sau la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin 1 din Conventie, astfel mentionata :
« Toate persoanele au dreptul de a le fi judecate in mod egal (…) de catre un tribunal (…) care va decide (…) in mod intemeiat asupra acuzatiilor penale formulate impotriva ei »

A. Asupra admisibilitatii

41. Curtea constata ca plangerea petentei nu este a priori neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. Curtea subliniaza ca nu se pune problema unor chestiuni prealabile de inadmisibilitate a cererii. Curtea declara, pe cale de consecinta, cererea admisibila.


B. Pe fondul cauzei

a) Sustinerile partilor

i) PETENTA


42. Pententa subliniaza ca, desi a avut ultimul cuvant pentru cateva minute, conform art. 341 CPP
B. P , nu a fost ascultata cu prilejul dezbaterilor de catre Curtea Suprema de Justitie care a decis condamnarea sa pentru infractiunea cea mai grava. De asemenea, aceasta jurisdictie nu a audiat in mod direct martorii. Pententa subliniaza ca singura instanta care si-a manisfestat interesul de a asculta martorii si depozitiile acstora a fost curtea de appel iar aceasta instanta a dispus achitarea ei.

43. Ea subliniaza ca probele furnizate de cate parchet nu dovedeau vinovatia sa in ceea ce priveste uciderea lui NA ci acest aspect pune in evidenta ca Tribunalul si Curtea Suprema de Justitie au acordat prioritate declaratiilor sale facute in cursul urmaririi penale si in fata instantei de fond.

44. In final, ea pune in vedere faptul ca dispozitiile legale nationale in vigoare la ora actuala impun jurisdictiilor nationale de recurs sa audieze acuzatul si martorii, insa aceste dispozitii au intrat in vigoare abia in anul 2006 si nu erau deci susceptibile sa-i remedieze situatia.

ii) GUVERNUL

45. Guvernul sustine ca trebuie facuta o distinctie intre prezenta cauza si speta Constantinescu contra Romania (nr. 28871/95, § 59, CEDH 2000 – VIII) intrucat in prezentul dosar petenta nu a fost condamnata pentru prima oara de catre instanta de recurs. Din punctul de vedere al Guvernului, nu este de neglijat faptul ca prin casarea deciziei pronuntate in apel Curtea Suprema de Justitie a restabilit (a dat prioritate) faptele constatate de catre tribunal prin hotatarea din 8 aprilie 1998.Pe de alta parte, spre deosebire de cauza Iliescu si Chiforec c. Romania, in care recurentul nu fusese niciodata audiat de catre un tribunal, in prezenta cauza petenta fusese deja audiata de catre instanta de fond.

46. In ceea ce priveste omisiunea Curtii Supreme de a o audia pe petenta, Guvernul subliniaza ca in acel dosar au existat doua termene de judecata in cadrul carora recurenta a fost asistata de catre un avocat din oficiu. Guvernul reliefeaza ca nu rezulta din pisele dosarului faptul ca recurenta ar fi solicitat in mod expres sa fie audiata. In acest context, Guvernul atrage atentia asupra ultimelor modificari ale codului de procedura penala cu privire la audierea inculpatului de catre instanta de recurs.

47. In ceea ce priveste omisiunea Curtii Supreme de a audia martorii din nou, Guvernul subliniaza ca acestia fusesera deja audiati in cursul procedurilor anterioare si ca recurenta nu a solicitat reaudierea acestor martori. Pe de alta parte, decizia de condamnare a petentei nu s-a bazat in mod singular pe depozitiile martorilor, dar pe ansamblul pieselor dosarului, si in particular pe declaratiile inculpatilor si pe petele de sange identificate pe interiorul gecii lui MM. Din aceasta perspectiva, prezenta cauza difera de afacerea Bricmont vs. Belgia si Unterpertinger vs. Austria.

48. Pe cale de consecinta, Guvernul reaminteste ca nu exista nici o dispozitie in dreptul roman care sa stabileasca o ordine de preferinta intre declaratiile succesive facute in cursul urmaririi penale si in fata tribunalului, in ipoteza ca acestea ar fi contradictorii. Din punctul de vedere al Guvernului, Tribunalul Bihor si Curtea Suprema de Justitie si-au fondat decizia pe probe legal administrate si care demonstreaza intr-o maniera convingatoare vinovatia petentei.


49. In final, Guvernul reaminteste ca, potrivit jurisprudentei CEDO, obligatia de a aprecia elementele pertinente apartine in principiu jurisdictiilor nationale iar caracterul echitabil al unei proceduri trebuie privit in ansamblu.

b) Aprecierea CURTII Europene a Drepturilor Omului

50. Curtea reaminteste ca modalitatile de aplicare ale articolului 6 din Conventie raportate la proceedura de judecare in apel si recurs depind de caracteristicile procedurii la care se refera: trebuie tinut cont de ansamblul procedurii interne si de rolul jurisdictiei de apel sau recurs in cadrul ordinii juridice nationale. In timp ce o audiere publica are loc in prima instanta, absenta dezbaterilor publice in apel se poate justifica prin natura procedurii in discutie, sau prin natura sistemului de apel intern, prin prisma atributiilor jurisdictiei din apel, intr-o maniera in care interesele partii (solicitantului) au fost in mod real expuse si protejate in fata ei.
51. In asemenea maniera, in fata unei curti de apel cu plenitudine de jurisdictie art. 6 nu garanteaza in mod necesar dreptul la o audiere publica si nici, daca o astfel de audiere are loc, dreptul celui in cauza de a asista in persoana la dezbateri.

52. Pe de alta parte, Curtea a decis ca de vreme ce o jurisdictie de recurs este obligata sa cunoasca o speta in fapt si in drept sis a studieze in ansamblul ei problema culpabilitatii sau a nevinovatiei, ea nu poate, din motive de echitate procesuala, sa decida asupra acestor chestiuni fara o apreciere directa a depozitiilor inculpatilor prezenti in persoana si care sustin ca nu au savarsit faptele penale ce li se imputa.

53. In orice caz, inainte de a determina daca a existat o incalcare a rt. 6 in prezenta cauza, trebuie examinat anterior in concret rolul Curtii Supreme de Justitie si natura problemelor pe care ea era obligata sa le cunoasca.

54. In aceasta privinta, CEDO observa ca natura atributiilor CSJ ca instanta de recurs era definite de art. 385 inc. 14 si art. 385 ind. 15 din CPP.

55. CEDO constata ca, spre deosebire de speta Cosntantinescu contra Romaniei, anterior citata, in prezenta speta nu pune problema aplicarii art. 385 indc. 6 §3 din codul de procedura penala, in conformitate cu care, daca procedura recursului vizeaza o decizie care nu este susceptibila de fi atacata cu apel, tribunalul este obligat sa examineze cauza sub toate aspectele sale fara a se limita la motivele si aspectele invocate de catre parti in motivele de recurs. In orice caz, trebuie observat ca in cauza de fata, desi CSJ s-a pronuntat in cadrul unei proceduri de recurs prin care a fost atacata o decizie pronuntata in apel, aceasta instanta nu s-a limitat la a exercita un rol de jurisdictie suprema ce se axeaza pe erorile de drept, de procedura, ci a procedat la o apreciere proprie a faptelor cu scopul de a vedea daca acestea sunt suficiente pentru a fundamenta o solutie de condamnare a petentei.
In consecinta, jurisdictia de recurs ar fi fost obligata sa cunoasca speta atat in drept cat si in fapt si sa o studieze in ansamblu pentru a se putea pronunta asupra culpabilitatii sau nevinovatiei petentei.

56. CEDO constata ca in prezentul caz, pentru a putea confirma una sau alta dintre cele doua hotatari apartinand jurisdictiilor inferioare, Curtea Suprema de Justitie a dat o noua interpretare probelor si in special depozitiilor petentei si ale celuilalt inculpat Moldoveanu Mihai. In definitiv, aspectele pe care CSJ a fost obligata sa le analizeze inainte de de a se pronunta asupra recursului vizau culpabilitatea recurentei si aveau, deci, in mod essential, natura unui aspect ce viza starea de fapt. Era vorba de a aprecia daca recurenta participase la omorul in scopul talhariei savarsit asupra lui N.A.

57. Or, din perspectiva CEDO, pentru a putea duce la bun sfarsit aceasta sarcina, audierea recurentei apare cu atat mai mult necesara cu cat ea fusese in mod succesiv condamnata si achitata de catre jurisdictiile inferioare si ea contesta in continuare participarea sa la acea fapta penala dar si conditiile in care fusesera date declaratiile.

58. In ceea ce priveste sustinerile Guernului cu privire la faptul ca recurenta nu a solicitat sa fie audiata de catre CSJ, CEDO estimeaza ca instanta de recurs era obligata sa ia masuri efective si din proprie initiativa in vederea audierii, chiar daca recurenta nu solicitase in mod expres acest lucru. CEDO reaminteste de asemenea, faptul ca desi recurenta a avut dreptul la ultimul cuvant in cadrul procedurii dezbaterilor de recurs, aceasta nu exonera CSJ de obligatia de a o audia in cadrul dezbaterilor. CEDO estimeaza ca in prezenta speta CSJ trebuia cu atat mai mult sa o audieze pe recurenta cu atat mai mult cu cat aceasta isi sustinea nevinovatia si ea fusese deja achitata de catre curtea de apel din lipsa de probe.

59. Din alta perspectiva, CEDO constata faptul ca CSJ si-a fondat rationamentul juridic pe o noua interpretare a declaratiilor recurentei si ale lui M.M., fara a le auzi ea insasi.

60. Din acest punct de vedere, CEDO subliniaza ca termenul de “martor” (persoana care da o declaratie), in sistemul Conventiei, are o un sens “autonom”. Astfel, de vreme ce o depozitie, fie ca este facuta de un martor, in sensul strict al cuvantului, fie ca este facuta de catre un inculpat, este susceptibila de a fundamenta, intr-o maniera substantiala, condamnarea unei persoane, ea contituie o marturie (proba) in condamnare si garantiile prevazute de art 6§ 1 ii sunt aplicabile.

61. Dupa ce a observat contradictii intre diferitele declaratii date de catre recurenta si inculpatul M.M. in cursul urmarii penale si ulterior in fata Tribunalului, Curtea Suprema de Justitie a concluzionat ca aceste marturii corespundeau realitatii (in sensul recunoasterii faptelor) intrucat ele se coroborau cu celelalte probe din dosar, fara a preciza insa care erau aceste probe. Or, aceste depozitii incriminatare nu au fost ascultate de catre CSJ. Din alt punct de vedere, CEDO observa ca CSJ a facut referire la urmele de sange gasite in interiorul gecii apartinand lui MM, in timp ce Curtea de Apel, jurisdictia inferioara, constatase ca aceste pete de sange nu putusera fi analizate din punct de vedere stiintific sin u se pusese stabili cui apartinusera aceste urme. Fara urma de indoiala, ramanea la apreciera juristictiei de recurs sa analizeze aceste probe starnse; nu este de neglijat nici faptul ca recurenta a fost gasita vinovata pe baza acelorasi probe care au fost suficiente pentru ca judecatorii de la curtea de apel sa se indoiasca de vinovatia ei sis a pronunte o solutie de achitare.

62. Putem considera ca CSJ si-a incalcat obligatia sa de a dispune din oficiu masuri procesuale cu scopul de a clarifica depozitiile date in cauza si de a da recurentei posibilitatea de a se apara.

63. In ceea ce priveste afirmatia Guvernului in conformitate cu care urmele modificari ale codului de procedura penala obliga instanta de recurs sa la il audieze pe acuzat, CEDO observa ca aceste modificari nu au intrat in vigoare decat in 07.09.2006, de vreme ce in cauza petenta a fost condamnata printr-o sentinta pronuntata in 07.11.2000.

64. Pe cale de consecinta, CEDO apreciaza ca aceasta condamnare a recurentei de catre CSJ fara ca ea sa fie audiata personal, fara a aprecia in mod direct depozitiile care fusesera modificate si au stat la baza unor decizii contradictorii date in cauza, este de natura a reprezenta o incalcare a cerintelor unui proces echitabil in sensul art. 6 § 1 din Conventie.

65. A avut loc, deci, o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie.

II. In ceea ce priveste incalcarea art. 3 din Conventie

66. Petenta pretinde ca ar fi fost supusa unor rele tratamente de catre politistii insarcinati cu ancheta. Ea sustine de asemenea ca, in cursul detentiei provizorii din 1996, a fost victima unei tentative de viol din partea unui guardian si ca i-a fost administrat un tratament pe baza de barbiturice. Ea invoca incalcarea art. 3 din Conventie :
“ Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
In ceea ce priveste plangerea formulata cu privire la administrarea unui tratament pe baza de barbiturice

67. Curtea constata ca nici o piesa a dosarului nu demonstreaza ca petenta a fost supusa unui astfel de tratament. Desi este adevarat ca din dosarul sau medical rezulta ca i s-au administrat calmante pe timpul detentie sale provizorii din 1996, nu este mai putin adevarat ca din acestea se face referire ca ea suferea de insomnie si ca era depresiva, aspecte pe care ea nu le contesta formal. Curtea observa de asemenea ca tribunalul si curtea de apel sesizate cu aceste aspecte le-au gasit neintemeiate, pe motiv ca nici o proba nu a fost furnizata si daca aceste probe ar fi existat, avocatii sai nu ar fi ratat ocazia de a le prezenta in fata tribunalului. Din alt punct de vedere, nu rezulta din dosar si petenta nu a mai sustinut aceasta teza in fata jurisdictiilor nationale, ca aceste medicamente i-au fost administrate cu forta, ea avand, deci, posibilitatea de a refuza administrarea lor.

68. In consecinta aceasta plangere este nefondata si trebuie respinsa in aplicarea rt. 35§§ 3 si 4 din Conventei.


2. In ceea ce priveste plangerea referitoare la tentativa de viol si de rele tratamente

69. Curtea reaminteste ca afirmatiile cu privire la relele tratamente trebuie sustinuta de mijloace de proba potrivite.

70. In speta, in lipsa unui inceput de proba, Curtea ajunge la concluzia ca aceste afirmatii ale petentei nu pot fi considerate ca stabilite. De altfel, recurenta nu a ridicat in mod expres sau tangential aceasta problema in fata instantelor nationale.

71. In consecinta, aceast capat de cerere este nefondata si trebuie respins in aplicarea rt. 35§§ 3 si 4 din Conventei.


III. In ceea ce priveste incalcarea art. 5 §1, 6 §§ 1, 2 si 3b si a art. 10 din Conventie

72. Intr-o scrisoare din 19 iunie 2002 petenta denunta ilegalitatea detentiei sale provizorii in arestul politiei din 11 in 12 ianuarie 1996, pe motiv ca nu fusese emis nici un mandat de arestare pe numele ei, fiind incalcat astfel art. 5 alin. 1 din Conventie. In aceeasi scrisoare, facand referire la art. 6 din Conventie, ea a denuntat imposibilitatea de a beneficia de convorbiri confidentiale cu avocatul sau pe timpul detentiei sale. Ea s-a plans si de faptul ca nu a beneficiat de un avocat in timpul procedurii de judecare a recursului precum si de faptul ca avocatul ales de ea, dar si avocatul ales din oficiu care au reprezentat-o in timpul procedurilor au colaborat cu organele de ancheta si nu au vegheat asupra drepturilor ei care trebuiau aparate.

73. Invocand art. 6 alin 2 din Conventie ea reclama, in aceeasi scrisoare, faptul ca diversi jurnalisti au publicat informatii cu privire la ancheta in curs de desfasurare ce o privea. Ea considera ca aceste informatii i-au incalcat dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie. De asemenea, ea face plangere si impotriva faptului ca i-a fost incalcata libertatea de exprimare, garantata de art. 10 din Conventie, intrucat
prin incheierea de sedinta din data de 2.02.1998, judecatorul PA i-a interzis sa ia legatura cu presa.

74. In ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe dispozitiile art. 5 alin 1 din Conventia, Curtea constata faptul ca petenta a omis sa invoce expres au implicit aceasta cerere in fata jurisdictiilor nationale. In orice caz, petenta a fost condamnata in prima instanta la data de 8 aprilie 1998 si a sesizat Curtea cu privire la aceste fapte abia in data de 19 iunie 2002, peste termenul de 6 luni. Pe cale de consecinta, acest capat de cerere este tardiv si trebuie respins, conform art. 35 al. 1 si 4 din Conventie.

75. In ceea ce priveste celelalte capete de cerere intemeiate pe dispozitiile art. 6 alin 1 si 2si 3 b) si art. 10 din Conventie, CEDO observa ca procedura care face obiectul prezentului dosar s-a finalizat in fata Curtii Supreme de Justitie in data de 7 noiembrie 2000 si ca aceste plangeri au fost formulate pentru prima oara in data de 19 iunie 2002, peste termenul de 6 luni. Ea reaminteste faptul ca cererea de contestatie in anulare, in masura in care ea nu priveste fondul cauzei, in sensul art. 35 alin 1 din Conventie, susceptibila de a intrerupe termenul de 6 luni mai sus mentionat, nu constituie un recurs efectiv, in sensul art. 35 alin 1 din Conventie de natura a itrerupe termenul de 6 luni, fiind vorba doar de o cale de atac extraordinara.

76. Rezulta ca, si in ipoteza in care recurenta ar fi epuzat caile de atac interne, aceste capete de cerere sunt tardive si trebuie respinse conform conform art. 35 al. 1 si 4 din Conventie.



III. IN CEEA CE PRIVESTE APLICAREA ART. 41 din CONVENTIE

77. In termenii art. 41 din Conventie,


“ In conditiile in care Curtea constata ca avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale, si daca dreptul intern al Inaltei Parti semnatare nu permite inlaturarea efectelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila”


A. DESPAGUBIRI

78. Petenta solicita 1.000.000 euro cu titlu de daune morale, ca efect al arestarii sale preventive in mod nelegal si ca urmare a abuzurilor suferite in timpul detentiei. Ea subliniaza ca a fost condamnata pentru o infractiune mai grava pe care nu a comis-o si care a atras o pedeapsa mai mare decat cea stabilita de catre curtea de apel ca urmare a nerespectarii dreptului la un process echitabil . Aceasta condamnare ilegale a impiedicat-o, pe cale de consecinta, sa-si continue studiile si ii este greu in prezent, ca urmare a acestui fapt, sa-si gaseasca de lucru.

79. Guvernul sustine ca singurul temei pentru a se acorda despagubiri ar fi acela al constatarii unei incalcari a art. 6 alin 1 din Conventie. Pe de alta parte, fara a anatama asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata de catre Curte, Guvernul considera ca daunele solicitate sunt exorbitante in raport cu acordate de catre CEDO in cause similare estimeaza ca o eventuala suspendare (stergere) a condamnarii ar reprezenta o reparatie suficienta pentu prejudiciul moral suferit.

80. Curtea pune in vedere ca singurul temei pentru a acorda despagubiri este tocmai pentru a se obtine o satisfactie echitabila ca urmare a faptului ca nu s-a beneficiat de un process exhitabil in fata Curtii Supreme de Justitie. (….) Curtea apreciaza ca fiind rezonabila existenta unui prejudiciu moral suferit ca urmare a acelui process.

81. Pe cale de consecinta, judecand in echitate, conform art. 41, Curtea acorda petentei cu titlu de reparatie echitabila suma de 5000 EURO.

82. Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca pentru o persoana, asa cum se intampla si in cauza de fata, in masura in care a suferit o hotarare de condamnare ca urmare a nerespectarii dreptului la un process echitabil, un nou proces sau redeschiderea procedurii (revizuirea cauzei) reprezinta in principiu o modalitate de a restabili incalcarea constatata. Din aceasta perspectiva, art. 408 indc. 1 CPP roman, permite revizuirea pe plan intern a hotararii in masura in care CEDO a constatat o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale partilor.


B. Cheltuieli de judecata

83. Petenta nu solicita restituirea cheltuielilor de judecata.


C. Daune interese moratorii

84. (…) (aspecte cu privire la dobanda aplicata pana la achitarea sumei)



PENTRU ACESTE MOTIVE, IN UNANIMITATE, CURTEA:


1. Stabileste ca plangerea este admisibila, in conformitate cu art. 6 alin 1, in ceea ce priveste condamnarea petentei de catre Curtea Suprema de Justitie fara a fi audiata si fara a se administra, in mod direct, probe, si inadmisibila cu privire la celelalte capete de cerere;

2. Stabileste ca s-a incalcat art. 6 alin 1 din Conventie;

3. Hotaraste ca:

a) Statul parat sa plateasca petentei in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii conform art. 44 alin 2 din Conventie, suma de 5000 euro cu titlu de daune morale, suma convertita in lei romanesti la cursul din data platii, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
b) hotaraste ca, incepand de la expirarea acestui termen si pana la efectuarea platii, aceste sume vor fi majorate cu o dobanda simpla egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene aplicabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

4. Respingerea cererea de satisfactie echitabila pentru restul sumei.







Santiagio Quesada Josep Casadevall
Grefier Presedinte

Site-ul meu

www.moldoveanulibertate.as.ro

La o zi dupa achitare, detinutul Mihai Moldoveanu a inceput
RAZBOIUL CU PREJUDECATILE
Articol de Olivia STEER
“Evenimentul Zilei”
26 mai 1999

Fost ofiter MApN, Moldoveanu a fost condamnat in prima instanta la 25 ani inchiosare pentru omor si achitat ulterior de catre Curtea de Apel Oradea din lipsa de probe

Dupa mai bine de trei ani, cat a fost detinut in Penitenciarul Oradea si judecata de doua instante locale pentru omor deosebit de grav, covasneanul Mihai Moldoveanu (31 de ani), fost ofiter MApN, a fost achitat din lipsa de probe si, recent, eliberat. La doar o zi dupa inspirarea primei guri de aer in libertate, fostul ofiter a declarat, in exclusivitate redactorului “Evenimentului Zilei” ca dupa “trei ani de lupta pentru adevar” a demarat un nou razboi: cel “cu mentalitatile si prejudecatile lumii”. Un razboi care nu se va stinge nici dupa viitoarea achitare – pe care Moldoveanu o apreciaza drept sigura laCurtea Suprema de Justitie.

“Ma doare sa stiu ca sunt privit cu teama si suspiciune”
Istoria incriminarii lui Mihai Moldoveanu pentru omorarea unui taximetrist, Nagy Adalbert, angajat al firmei oradene Confort Taxi, in toamna lui 1995, se rezuma la un concurs de imprejurari. Aflat in acea noapte in Oradea, impreuna cu alti doi amici (Gabriela Rotariu, functionara in Ramnicu – Valcea si George Honciuc, fost cadru MI), Mihai Moldoveanu s-a vazut in imposibilitatea de a se intoarce acasa in Sfantu-Gheorghe: nu mai avea bani si nici benzina. Rotariu si Honciu aveau sa gaseasca-reiese din dosarul penal- o solutie impasului financiar in care se gaseau: jaful. Dupa ce au incercat sa intinda capcane catorva valutisti, femeia si barbatul s-au hotarat sa talhareasca un taximetrist, pe nume Vajna Tibor, de la firma “Rio”. Atacat de Rotariu si Honciu, Vajna a reusit sa fuga, refugiindu-se in barul Meduza, de unde a anuntat dispeceratul si politia. Sositi in zona sa ii captureze pe atacatorii taximetristului de la Rio, politistii aveau sa gaseasca in aceeasi zona cadavrul unui alt taximetrist, Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, aruncat in spatele unui gard in constructie de pe strada Facliei. Modoveanu, Honciuc si Rotariu aveau sa fie prinsi cu concursul politiei din Covasna si Brasov, doua luni mai tarziu. In ordinea initiala a culpabilitatilor, Moldoveanu era un simplu martor, care urma sa povesteasca modalitatea in care a ajuns in Oradea si faptul ca a cunoscut intentia amicilor sai de a-l talhari pe angajatul de la Rio Taxi. Ulterior, din pozitia de martor a juns in cea de inculpat, acuzat pe rand de tainuirea si apoi de asasinarea cu sange rece a celui de-al doilea taximetrist. Condamnat in prima instanta la nu mai putin de 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav si instigare la talharie, Mihai Moldoveanu avea sa fie achitat de catre Curtea de Apel din lipsa de probe.
Dezorientat, imbatat de sentimentul libertatii si traind, deopotriva un sentiment amar al irosirii timpului, Mihai Moldoveanu ne-a marturisit, la o zi dupa iesirea din Penitenciarul Oradea, ce simte dupa trei ani de detentie:”Iti dai seama cum ma priveste acum lumea? La doar 24 de ore dupa ce am iesit din penitenciar, prietenii au inceput sa ma ocoleasca, sa-mi dea intalniri la care nu vin. Crezi ca as putea eu sa m duc acum sa ma bag in seama cu o fata? Nici una nu cred ca ar avea incredere in mine. Ma doare ca voi fi privit cu teama si suspiciune”. Insa cel mai profund sentiment de nemultumire pe care il traieste, fata de experienta sa de detinut condamnat si, in cele din urma, achitat, se refera – spune el- la verdictul Curtii de Apel.”Ma deranjeaza ca se pune problema achitarii din lipsa de probe si nu in baza nevinovatiei mele. Am sa demonstrez ca sunt nevinovat si la Curtea Suprema de Justitie. Acum insa lumea spune ca sunt criminalul perfect. Ca sunt atat de destept incat am reusit sa fac crima perfecta si sa sterg orice urma, sa ascund orice proba.” Mihai Moldoveanu a absolvit Scoala de Ofiteri de Geniu din Ramnicu – Valcea si s-a retras din cariera militara cativa ani mai tarziu. Are o fetita in varsta de sase ani, stabilita (dupa arestarea tatalui) impreuna cu mama sa in Germania. Dupa ce femeia s-a recasatorit in strainatate, Mihai Moldoveanu spune ca a ramas singur. Ambitia lui in momentul de fata este sa demonstreze, fara urma de indoiala, neimplicarea sa intr-o fapta atat de sangeroasa, de dragul copilei sale. “Nu vreau ca, atunci cand va creste mare, sa creada sa macar sa aiba dubii ca tatal ei este un criminal”.

________________________________________________________
PUTERE SI JUSTITIE
Revista “InJustitie”
Nr. 14/noiembrie 2002

CUTREMURUL DE LA BIHOR
Anul acesta, sistemul justitiei din judetul Bihor s-a clãtinat în mod serios: judecãtoarea Mariana Rosca a fost condamnatã penal si este de negãsit de circa un an de zile, iar procurorul Alexandru Lele a fost suspendat din functie si cercetat penal pentru favorizarea infractorului. În data de 27 martie a.c., ministrul Justitiei avizase si cercetarea penalã a judecãtorilor Mihai Viorel si Adrian Popa, ambii de la Tribunalul Bihor, învinuiti de favorizarea infractorului (faptã constând în aceea cã nu au emis mandatele de executare a pedepsei pe numele lui Ioan Urs, Gheorghe Irimia si Elena Crisan, condamnati de Curtea Supremã de Justitie la pedepse cu închisoarea pentru sãvârsirea infractiunii de înselãciune prin emiterea de CEC-uri fãrã acoperire în cont. Tribunalul Bihor, fiind instanta care a solutionat cauza pe fond, ar fi trebuit sã execute decizia penalã a Curtii Supreme, rãmasã definitivã. Dar cei doi judecãtori nu au emis mandatele de executare, astfel cã respectivii au dispãrut. În cazul Elenei Crisan, s-a pronuntat suspendarea executãrii pedepsei, pe considerentul cã era însãrcinatã).
****
Dintre magistratii enumerati mai sus, doi au legaturã cu Mihai Moldoveanu, condamnatul urmãrit general, care s-a predat politiei în timpul unei editii în direct a emisiunii „In Justitie”, motivându-si gestul prin aceea cã se temea pentru viata sa: astfel, Alexandru Lele este procurorul care a întocmit procesul verbal de cercetare la fata locului, acolo unde a fost gãsit cadavrul taximetristului din Oradea. Celãlalt, judecãtorul Adrian Popa, este cel care a dispus condamnarea la 25 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, la Tribunalul Bihor, a inculpatului Moldoveanu Mihai. Sentinta a fost desfiintatã de cãtre Curtea de Apel Oradea, care a dispus achitarea, si mentinutã în recurs, la Curtea Supremã de Justitie, desi solutia a fost pronuntatã cu încãlcarea mai multor prevederi ale codului de procedurã penalã.
În acest moment, condamnatul Moldoveanu, care continuã sã-si sustinã nevinovãtia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei sãvârsitã împotriva taximetristului din Oradea, în 1995, iar noi cerem sprijinul colegilor procurori din toatã tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au sãvârsit crima, deoarece, în România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemãnãtor, dacã nu identic.
_______________________________________________________________
Revista In JUSTITIE - Nr.15/2002 – articol de G.Bîrla

ANTICAMERA C.E.D.O., TARAM ROMANESC? (II)

Pentru multi dintre români, pentru multã vreme, Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului a fost ultima salvare, minunea de la capãtul pãmântului, în care dreptatea si adevãrul nu pot fi puse sub semnul îndoielii, darã-mi-te cãlcate în picioare.
Spuneam ca, nu am crezut când un justitiabil incerca sa demonstreze ca functionari români de la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului obstructioneaza accesul dosarelor si le selecteaza dupa reguli numai de ei stiute. Ca de obicei, voi da exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, si pentru care sunt gata sã rãspund în fata oricui: pentru cã acest caz este un exemplu de inconsecventã si neseriozitate a unui functionar al Curtii, iar dincolo de filele dosarului, se aflã un om pentru care urmãtorii 24 de ani vor fi petrecuti dupã gratii, un om pentru care Curtea este, din toate punctele de vedere, ultima si singura solutie.
Cazul Moldoveanu
La datele de 22, respectiv 31 ianuarie 2002, Moldoveanu Mihai, un detinut din penitenciarul de maximã sigurantã Rahova, s-a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului, cu o plângere, prin care atrãgea atentia asupra unor încãlcãri flagrante ale dreptului sãu la aparare si a procedurilor prevãzute de lege pentru un proces penal echitabil. Condamnatul a fãcut plângerea cum a crezut de cuviintã, a trimis-o, în termenul legal, de sase luni, la C.E.D.O. Instanta cea mai înaltã a Europei i-a primit-o, înregistrând-o sub nr. PP31642, Moldoveanu c/ (contra) România. Dat find faptul cã, în penitenciar, corespondenta are un regim special si data fiind urgentã cu care trebuiau rezolvate diverse proceduri, la 1.02.2002, condamnatul a solicitat Cabinetului pe care îl conduc sã accepte ca întreaga sa corespondentã cu C.E.D.O. sã se poarte la adresa acestui cabinet. Aceasta cerere a condamnatului a fost comunicatã Înaltei Curti sub nr. 26 si primirea ei a fost confirmatã la 8.02.2002. La 12.03.2002, grefiera R. Toma confirma, pe adresa Cabinetului de avocaturã din Bucuresti, primirea scrisorilor condamnatului Moldoveanu, din 22 si 31 ianuarie 2002, si solicita o copie integralã a deciziei Curtii Supreme de Justitie, prin care se dispusese condamnarea lui Moldoveanu Mihai la 25 de ani de închisoare, precum si de pe eventualele plângeri pe care acesta le-ar fi fãcut împotriva ordonantelor de arestare. Cu promptitudine, Curtea Supremã de Justitie, solicitatã, a confirmat cele cerute de grefierul Curtii Europene, a transmis decizia si aceasta a fost comunicatã la Strasbourg, alãturi de rãspunsul la celelalte întrebãri. Corespondenta s-a purtat cu normalitate între România si C.E.D.O, prin intermediul grefierului R. Toma, pânã în 30 septembrie a.c., când tonul scrisorii sosite pentru condamnatul Moldoveanu, ca si semnãtura grefierulului ce emitea corespondenta respectivã, s-au schimbat radical: astfel, Moldoveanu a aflat cã, în ciuda numãrului pe care îl primise cererea sa la C.E.D.O., în opinia celui care semna, pentru grefier, dl. C. Sandru, cererea nu se considera introdusã, deoarece nu i s-ar fi comunicat Curtii o serie de documente pe care nu le ceruse însã, dar pe care pretindea cã ar fi trebuit ca inculpatul sã le trimitã, cum ar fi trei încheieri de sedinta din dosarul ce a fost solutionat de cãtre Curtea Supremã de Justitie!Potrivit art. 47.5 din Regulamentul Curtii, “în regula generalã, cererea este consideratã introdusã la data primei comunicãri a reclamantului prin care este expus – fie si sumar – obiectul cererii”. În baza acestei prevederi, s-a decis ca “organul de control este considerat sesizat prin prima scrisoare prin care solicitantul îsi expunea, fie si sumar, motivele pe care întelegea sã le invoce în sustinerea faptului cã a fost victima unor încãlcãri a drepturilor garantate de Conventie, iar nu la momentul înregistrãrii oficiale a cererii” (Curtea a reafirmat acest principiu în Decizia 11/07/ 2000, SIII). Iatã deci cã justitiabilul care se adreseazã Curtii, desi primise confirmarea faptului cã i-a fost înregistratã si primitã cererea sa, pentru cã în temeiul acesteia purtase corespondenta cu Înalta Curte, aflã cu stupoare cã, de fapt, “cererea va fi înregistratã de îndatã ce ne veti furniza aceste documente si informatii”. Spuneam cã, tot mai des, în mass-media românescã, se vehiculeazã ideea – îngrozitoare, dar nu lipsitã de adevãr – potrivit cu care, la indicatiile Guvernului României, disperat din pricina sumelor pe care justitiabilii români le-au obtinut, pânã acum, împotriva statului, noile cereri depuse la C.E.D.O. se împiedicã în birocratia româneascã. Existã, desigur, metode pentru a surmonta aceastã situatie, cum ar fi sesizarea presedintelui Curtii, la fiecare cauzã depusã, precum si comunicarea documentelor în limba francezã, cu mentiunile de rigoare. Inventivitatea româneascã – de nevoie - existã, farã discutie, dar problema rãmâne: respectul fatã de institutia internationalã si fatã de România, respect care trebuie reinstaurat si la unii functionari de la C.E.D.O.

Vom reveni.
Recompensa
Condamnatul Moldoveanu Mihai, care continua sa-si sustina nevinovatia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei savârsita impotriva taximetristului din Oradea, in 1995.

Recompensa pentru prinderea adevaratului criminal este de 10.000 USD.

Totodata, publicatia noastra cere sprijinul colegilor procurori din toata tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au savârsit crima, deoarece, in România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemanator, daca nu identic.

“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”

Articol aparut in Ziarul “JURNAL BIHOREAN”
24 august 1999
Jurnalist OLIVIA STEER

“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”

Tanarul condamnat pentru uciderea taximetristului de la Confort a fost batut de anchetatori pentru a-si recunoaste fapta

“Cel care ajunge sa citeasca aceste randuri as dori sa il rog sa se gandeasca ca oricare dintre noi are datoria morala de a nu lasa ca raul sa se ridice mai presus decat binele. In conditiile in care justitia romana nu difera cu absolut nimic fata de Inchizitia de acum 600 de ani, orice om, in orice moment, se poate afla in situatia in care ma aflu eu”. Cuvintele apartin faimosului detinut al Penitenciarului Oradea, Mihai Moldoveanu, gasit vinovat si condamnat in aceasta vara de Tribunalul Bihor, in prima instanta, la nu mai putin de 25 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, talharie si instigare la talharie. Lui Moldoveanu si celor doi amici ai sai li s-a atribuit premeditarea sangeroasei crime petrecute la sfarsitul lui octombrie 1995, cand un taximetrist al firmei Confort, Nagy Albert, tata a doi copii, a fost asasinat cu cruzime. Absolvent al Liceului Militar si al Scolii Militare de Ofiteri de Geniu, Mihai Moldoveanu, acum in varsta de 31 de ani, este la randul sau parinte de aproape cinci ani de zile, din care doi si jumatate a fost client al Penitenciarului Oradea. Pana acum, opinia publica oradeana a fost informata cu lux de amanunte din surse oficiale despre ancheta si desfasurarea procesului. Varianta lui Moldoveanu cititorii nu au aflat-o niciodata, insa. Cand, printr-o decizie a instantei, i s-a interzis sa-si faca publice propiile pareri, fiindu-i suspendate relatiile cu presa, detinutul a inceput sa-si dedice orele de captivitate scrierii unui jurnal. In paginile sale, incarceratul a devenit liber sa-si clameze…nevinovatia si sa arate cu degetul o justitie reeditandu-si marile ei erori pe pielea inocentilor. “Nu am nimic impotriva ca fiecare sa plateasca pentru faptele lui, dar nu pot sa accept ca eu sa platesc pentru faptele altuia” – revine ca un laitmotiv revolta obsesiva a lui Mihai Moldoveanu.
In noaptea de 31 octombrie 1995, corpul neinsufletit al lui Nagy Albert de 29 de ani, proaspat angajat al firmei Confort Taxi a fost gasit abandonat in spatele unui gard in constructie pe strada Facliei, printr-o imprejurare: politistii cautau in aceeasi zona o femeie si un barbat, atacatori ai unui alt taximetrist, Vajna Tibor, angajat al firmei RIO. Cadavrul lui Nagy Albert prezenta zeci de plagi profunde in zona capului, teasta fiind zdrobita de forta unui obiect contondent.
Dupa descrierile angajatului RIO Taxi, politistii au reusit sa-i identifice pe Georgica Honciuc (25 de ani) si Ecaterina Gabriela Rotariu (24 de ani) ca fiind atacatorii care au incercat sa-l talhareasca. Pe 14 ianuarie 1996 anchetatorii l-au retinut pe Honciuc acuzandu-l ca ar fi in plus si autorul principal al asasinatului comis asupra taximetristului Nagy Albert si ar fi fost secondat de catre tanara Rotariu Gabriela atat in momentul talhariei, cat si al omorului. In acelasi context a intrat in ecuatie fostul ofiter MApN Mihai Moldoveanu, fiind banuit ca a tainuit fapta prietenilor sai.
Pe parcursul anchetei, insa, lucrurile aveau sa ia o intorsatura spectaculoasa, procurorul Florin DEMIAN, cel care a instrumentat cazul, declarandu-i implicati pe toti trei in savarsirea crimei. Honciuc si Rotariu au povestit in detaliu cum l-au atacat pe Vajna (angajatul Rio Taxi), lovindu-l si pulverizandu-i cu spray pentru a-l jefui, dar au negat ca l-ar fi omorat pe Nagy Albert. Cat priveste probele pentru invinuirea celor trei, politia a refuzat la momentul acela sa ofere amanunte, sustinand in schimb ca detine dovezi temeinice.
Mai apoi, in faza intocmirii rechizitoriului de trimitere in judecata, procurorul Demian avea sa stabileasca un cu totul alt clasament al vinovatilor: capul actiunii, cel care planuise omorul, era de-acum Mihai Moldoveanu, despre care se spunea ca ar fi exercitat o influenta negativa asupra lui Honciu si Rotariu, determinandu-i cu ajutorul personalitatii sale puternice sa actioneze la comanda sa. Intreaga acuzare a procurorului Demian s-a bazat pe spusele Gabrielei Rotariu, care – bizar – pe parcursul cercetarilor si-a schimbat depozitia de nu mai putin de 5 ori. “Am fost condamnat la 25 de ani inchisoare doar pentru motivul ca as fi fost in municipiul Oradea in acea zi in care s-a intamplat oribilul omor”, sustine Mihai Moldoveanu in jurnalul pe care l-a scris de-a lungul perioadei de captivitate. In povestea fostului ofiter MApN se regasesc personaje importante, care in lumina reflectoarelor par mai mult decat onorabile. Ele se fac insa vinovate deopotriva – spune Moldoveanu – de rapirea libertatii sale si de destramarea ireversibila a unei familii: sotia detinutului, Mori, l-a parasit, plecand in Germania sa se marite cu un altul, luand-o cu ea si pe fetita lor, Silvia, acum de 5 ani.



“ 1996: Sunt batut crunt zilnic, de dimineata pana seara”

“11 ianuarie 1996
Sunt arestat la Brasov, in biroul lui Paul Gabor, la SC Biomed SRL. Timp de aproximativ 30 de minute sunt batut de Politia Brasov pentru a “spune ce am pe suflet”. In jurul orelor 14.00 sunt dus la gara pentru a fi dus la Oradea.

12 ianuarie 1996
Am avut primul contact cu procurorul Demian, care ma acuza de complicitate la tentativa de omor si de tentativa de talharie. Declaratia lui Rotariu Gabriela (RG): povesteste exact ce s-a intamplat in acea noapte, dar nu aminteste nimic despre omor deoarece in acel moment nu fusese inca pusa in tema de catre anchetatori.

17 ianuarie 1996
In urma presiunilor facute asupra ei, RG declara ca a participat la omor ea cu Honciuc Georgica (HG).

20 ianuarie 1996
Mi se aplica prima bataie zdravana, timp de aproximativ o ora, pentru a recunoaste ca l-as fi auzit pe George spunand ceva despre nu stiu ce statie radio. Participa la agresarea mea fizica maior Matei, maior Sasarman, capitan Crainic si un locotenent, toti sub directa indrumare a colonelului Sime.

5 februarie 1996
Procurorul ii promite lui R.G. ca daca va colabora cu ei, facandu-le pe plac, o va scoate pe ea de la omor. Si astfel ma trezesc eu pe post de criminal si creierul intregii actiuni. Interesant e ca dupa ce da declaratia acuzandu-ma pe mine ca fiind autorul omorului si instigator la fapta ei de tentiva de talharie cere in final sa fie anchetata sub stare de hipnoza. Constiinta ei mai are totusi o mica sclipire, dar destul de vaga. Stie ca greseste dar merge in continuare pe mana lor.

22 ianuarie – 15 februarie
In aceasta perioada sunt scos la ancheta aproape in fiecare zi si batut de colonelul Sime si acel locotenent pentru a declara ca am fost la omor cu HG si RG.

16 februarie
Sotia imi angajeaza avocat dar acest lucru imi este adus la cunostiinta abia pe 23 februarie.

17 – 23 februarie
Sunt scos la ancheta si sunt batut crunt, zilnic, de dimineata pana seara, de acelasi colonel Sime si acelasi locotenent, deoarece ceilalti refuza sa ma mai loveasca. Aceasta bataie imi este aplicata pentru a recunoaste ca as fi fost eu cel care a facut fapta pe care ei o au ca A.N. (autor necunoscut).

23 februarie
Sunt scos dimineata la ancheta si sunt batut si amenintat ca nu cumva sa am curajul de a sustine altceva in fata procurorului decat ceea ce vrea Sime si ceea ce i-ar placea lui Demian sa auda. Sunt dus la Parchet si nu mi se da voie sa vorbesc cu avocatul. Pe hol, Demian ii intreaba pe anchetatori daca “m-au pregatit pentru a da declaratie”, la care Sime ii spune sa nu aiba nici o grija.

1 martie
Proces – verbal, RG confruntare cu mama ei, citez:”In legatura cu crima comisa in Oradea asupra unui taximetrist, eu nu-mi aduc aminte de nimic, desi am dat mai multe declaratii pana in prezent, recunoscand participarea mea la crima.”

21 martie
Anchetatorii ii stimuleaza putin memoria lui RG ca sa nu mai uite pe viitor ceea ce au invatat-o ei, dar nu stie sigur unde a stat in masina. In final, declara ca a stat in spate dreapta.

26 martie
Sunt confruntat cu RG si raman blocat de ceea ce poate sa spuna aceasta fiinta. A fost invatata o poveste de catre politie si nu stie decat sa o repete la nesfarsit. La intrebarile puse de mine si de avocat se incurca, iar Demian face tot posibilul sa o menajeze. Este clar; mi-am dat seama de unde vine totul. Nu-i iese pasienta procurorului si hotaraste “s-o mute” in fata dreapta, in masina.

23 aprilie
Sunt confruntat din nou cu RG. Sustine aceeasi poveste, in linii mari, deoarece la capitolul amanunte sta foarte slab, incurcandu-se in propriile afirmatii. Demian sta ca pe ghimpi deoarece RG face gafe foarte mari. Sustine ca am drogat-o si nu-si mai aduce aminte decat amanunte care ma incrimineaza pe mine. Asta e o noua manevra a procurorului, dar nu-i iese pasienta nici de data asta. Eu nu sunt decat un spectator la acuzele pe care mi le aduce Gabi, indrumata foarte constiincios de acelasi procuror care are interesul sa rezolve cazul pentru care a luat prima.

26 aprilie
Am fost dus la prelungirea celui de-al cincilea mandat si, culmea, nu am mai fost acuzat de omor.

15 mai
Sunt dus cu o cursa speciala la Rm. Valcea (acolo Moldoveanu era cercetat din 1995 intr-un alt dosar, sub acuzatia de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, pentru detinerea ilegala a unei arme despre care el spune ca “putea fi folosita doar pe post de pocnitoare” – n.n.). Initial nu mi-am dat seama de ce s-a grabit Demian sa faca acest lucru. La prelungirea celui de-al cincilea mandat nu am mai foat acuzat de omor deoarece nu erau probe impotriva mea. Si nici nu mai aveau de unde sa scoata, asa ca au aranjat sa fiu dus la process la Valcea si in functie de condamnarea de acolo imi intocmeau dosar sau nu. Si spre ghinionul meu, aici, la Valcea, cu interventia lui lui Demian, sunt condamnat la 3 ani inchisoare.

15 mai – 2 septembrie
Sunt tinut in arestul IPJ Bihor. Are loc o tentativa a capitanului Surducan de a ma mai incarca cu o noua fapta.

7 noiembrie
Este ziua mea de nastere. S-ar parea ca am fost uitat de toata lumea”


1997: “Am fost cantarit si mai aveam 53 kg”


“4 februarie 1997
Sunt scos in audienta la procuroarea Penitenciarului care ma anunta printre altele ca nu are rost sa ma agit deoarece oricum nu ma va baga nimeni in seama si sa-i spun ei ce am de zis , probabil ca sa-i comunice lui Demian ce am de gand sa fac.

11 mai 1997
Ies in audienta la comanadant, colonelul Ilea, caruia ii aduc la cunostiinta ca am intrat in refuz total de hrana si apa si imi promite ca a doua zi imi va trimite cerere pentru a intra official in acest refuz, darn u stiu cum se face ca uita acest lucru si imi creeaza probleme mai tarziu. Impresia pe care mi-a facut-o este dezastruoasa.

11-15 mai 1997
Refuz total de hrana si apa. Senzatia este una dintre cele mai groaznice.

15 mai 1997
Sunt pus fara menajamente pe cursa pentru Colibasi. Incerc sa raportez ca sunt de 5 zile in refuz total de hrana si sunt luat in deradere de maior P.V. si lt.col. Crisan care ma impinge si ma injura. Prima dovada ca Demian are “catei” peste tot.

28 mai
Recursul meu de la Rm. Valcea este respins. Este interesant comentariul procurorului acuzator.

18 iunie
Am ajuns inapoi la Penitenciarul Oradea

22 – 29 iulie
Refuz de hrana si ma cos cu sarma la buze. Nu am cerut altceva decat sa fiu lasat sa-mi fac pedeapsa in liniste.

25 august
Sunt dus din nou la comandant si acesta imi spune franc ca nu are chef sa-mi expuna motivele masurilor disciplinare care se iau impotriva mea si chiar doreste sa ma mute intr-o camera cu tigani si sa dorm cu unul dintre ei in pat. Daca comandantul crede ca ma poate teroriza psihic ca sa intre in gratiile parchetului, se inseala amarnic. Dupa aceasta intrevedere, in camera, am inghitit aproximativ 50-60 pastile de mai multe feluri si sunt dus la spital.
Incepand cu aceasta zi am intrat in refuz de hrana. Motivele: presiunea psihica facuta de commandant asupra mea si situatia juridica.

15 septembrie
Sunt cantarit si de la 72 kg am ajuns la 59 kg.

18 septembrie
Sunt dus in audienta la dl. Procuror Pop. Acesta ma ia cu obisnuitele vrajeli si imi explica in final ca nu se poate implica in ceea ce incearca comandantul cu mine, dar oricum nu ma asteptam la nimic deosebit din partea lui Toti sunt la fel. Nu-I nimic. Eu am avut buna –vointa. Ne vom mai intalni.

22 septembrie
Georgica a promis ca va intra si el in refuz de hrana, dar nu se tine de cuvant. Vorbeste ca de obicei fara sa gandeasca. Mult si prost. Oare cum am ajuns eu sa-l iau cu mine? Nu am probleme o viata intreaga si in 2 luni ma trezesc fara sa imi dau seama cum cu doua dosare penale. Am sa-i dau lui “curaj”. Nu i-au trebuit nici doua luni ca sa ma distruga. Si tarfa aia, oare ce are in capul ala? Dar se pune intrebarea ce a avut Demian in cap cand s-a gandit sa se foloseasca de ea impotriva mea? E mai prost ca ea daca s-a lasat pe mana ei. Eu fac puscarie nevinovat dar ar trebui unii sa se intrebe cat de linistiti au sa mai doarma dupa ce voi scapa de bascalia asta.

17 octombrie
Am facut cerere de intrare in refuz de hrana si am fost mutat pe camera de refuz.

24 octombrie
Am fost scos in audienta la procuroarea penitenciarului pentru a ma intreba care sunt motivele acestui refuz. Comentariile sunt de prisos, deoarece are aceleasi interese ca Demian. Am fost cantarit si mai aveam 53 kg.

29 octombrie
Am primit vizita medicului maior Hepes, apoi am fost pus pe cursa la Jilava fara sa se tina cont de starea mea fizica.

31 octombrie
Am iesit din refuz deoarece cursa m-a terminat pur si simplu. Si aici mancarea si asistenta medicala lasa foarte mult de dorit.

27 noiembrie
A fost Mori la mine si i-am dat imputernicire sa o poata lua pe Silvia in Germania.

24 decembrie
Ajunul Craciunului. E greu de descris in cuvinte ceea ce simt. O sa am grija sa nu uit niciodata acest lucru. Nici nu stiu daca merita osteneala ma razbun pentru ceea ce mi se intampla de doi ani incoace. O sa ma mai gandesc.

28 decembrie
In fiecare zi ma uit la fotografia Silviei. Mi-e atat de dor de ea. Sper sa vina cat mai repede ziua cand o voi vedea din nou. Nici nu stiu daca o sa ma recunoasca.

31 decembrie
Ultima zi a anului.
Sper ca anul viitor sa fie mai bun decat ultimii doi care au trecut. Astazi am primit si o scrisoare de la sora mea. Imi pare foarte rau pentru ea. E singura care se zbate sa ma ajute.”



1998: “Seara m-am cusut cu sarma la buze”

“19 ianuarie 1998
Astazi, impreuna cu Honciuc G. am fost mutat la camera 18. Bineinteles, motivele nu ne-au fost aduse la cunostinta.

20 ianuarie 1998
Am refuzat mancarea si a venit maiorul P.V. sa ma anunte ca mutarea s-a facut din ordinal lui pentru ca asa “vor muschii lui”. In momentul in care i-am cerut totusi niste explicatii, “a scaldat-o”. Peste cateva minute a aparut si dl. Col. Ardeleanu care a incercat sa dea impresia ca l-ar interesa problema mea. Seara m-am cusut cu sarma la buze.

21 ianuarie
Astazi a venit Hus cu raportul de pedepsire si am refuzat sa il semnez deoarece s-a dat o tenta cam tendentioasa. Se cauta un motiv pentru faptul ca am fost mutat. Nu e corect si pentru asta nu sunt dispus sa cedez. Sper ca maine sa vina avocatul la mine. Nu stiu de ce totusi se fac atatea abuzuri impotriva mea. Hus i-a facut o vizita lui Gabi.

23 ianuarie
Am fost scos in audienta la commandant. Am fost mutat inapoi la camera 30 dar nu mi-am scos sarma.

24 ianuarie
Am fost din nou scos in audienta la commandant si dupa mai multe discutii a trebuit sa admit ca nu il va muta pe Geani inapoi. Mi-am scos sarma de la buze.

13 aprilie
Astazi m-am cusut cu sarma la buze si nu am fost dus la instanta. Au aparut articole in presa motivandu-se absenta mea la process.

30 aprilie
Am refuzat mancarea deoarece am facut trei cereri sin u mi-a fost aprobata nici una. Motivul nu stiu care ar putea fi. Caietul este al meu si tot o sa ajunga la mine pana la urma.

5 mai
A venit maiorul Popa personal si mi-a adus caietul.”


Moldoveanu Mihai a facut memorii peste memorii, cerand dreptate si un proces corect. S-a adresat de la sefii instantelor locale pana la ministrul justitiei si nu i s-a raspuns, a cerut recuzarea judecatorilor si nu i s-a aprobat, a trimis replica ziarelor care au scris despre el, fara ca aceste scrisori sa ajunga vreodata la destinatie. Oricarui om, chiar si celui mai odios criminal, ii ramane macar dreptul la cuvant. In virtutea acestui fapt, intr-un numar viitor al Jurnalului bihorean va vom prezenta, in exclusivitate, alte insemnari ale acestui tanar condamnat la un sfert de secol de detentie. Nu stim daca Moldoveanu are sau nu dreptate; va invitam doar sa meditate asupra intrebarii: dar daca adevarul e de partea lui?

Olivia Steer

JURNALUL UNUI CONDAMNAT - PARTEA A DOUA

Urmatoarele randuri au fost scrise in perioada
IUNIE – AUGUST 2004,
in Penitenciarul JILAVA


17 IUNIE 2004
Ieri am fost la instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a amanat pentru data de 22 septembrie 2004. Astazi m-a chemat lt.col. LUPU si mi-am spus ca trebuie sa ma mut de la infirmerie. L-am inteles si m-am conformat, dar nu-mi place deloc atmosfera de la periculosi si nu am mancat nimic. In schimb am fumat cel putin un pachet de tigari. Pe langa faptul ca este aglomerat si conditiile de igiena lasa foarte mult de dorit.

18 IUNIE 2004
Am dat cerere de Refuz de Hrana. Pe la ora 11.00 am fost dus la medic, col. TANASESCU, care a incercat din nou sa ma convinga ca nu e bine ce fac, dar nu am de ales. Dupa masa am fost dus pe camera de refuz – 603.
Aici conditiile sunt greu de suportat. Camera aceasta este facuta special pentru a te aduce la disperare. Conducerea Penitenciarului Jilava incearca astfel sa te faca sa renunti la protest si nicidecum sa-ti rezolve problemele.

19 IUNIE 2004
Am refuzat sa ies la cabinetul medical. Am dat declaratie ca refuz si asistenta medicala pana nu voi fi dus la raport la dl. Col. Dughila, comandantul Penitenciarului Jilava.

20 IUNIE
Astazi am gasit paduchi de haine si acestia nu puteau fi decat in lenjeria de pat si in salteaua adusa de ei.
Am inceput sa am dureri de cap si ameteli. Inca nu m-am refacut complet dupa Refuzul de Hrana anterior si acest lucru isi spune cuvantul.

21 IUNIE
Am dat cerere sa fiu scos la raport la dl. Col. Dughila. Este inimaginabila nepasarea de care da dovada conducerea acestui penitenciar.
Am tot timpul stari de voma si acest lucru imi provoaca o stare greu de suportat.
Am fost chemat de cmdt.-ul sectiei a VI-a, mr. CAMINISTEANU pentru a-i spune motivele pe care doresc sa i le expun d-lui DUGHILA si mi-a spus sa fac o cerere mai amanuntita.
Acest maior este de o rautate si o perversitate greu de imaginat.
Imi este tot mai rau.

22 IUNIE
Am dat din nou cereri pentru raport la dl. DUGHILA si pentru a fi dus la Comisia de Disciplina.
Starea sanatatii se agraveaza pe zi ce trece.

23 IUNIE
N-am primit nici un raspuns la cererile mele si tare ma tem ca acest maior le-a facut pierdute. Acest om este in stare de orice. Are impresia ca noi suntem doar niste sclavi pusi la dispozitia lui si se poate juca cu vietile noastre dupa bunul plac.

24 IUNIE
Nu ma simt bine, dar trebuie sa merg mai departe. Refuzul de hrana este cea mai grea incercare pentru fizicul si psihicul unui om!

25 IUNIE
Am dat o cerere pentru raport la col. BESA.
A venit mr. CAMINISTEANU si mi-a transmis ca la raport la BESA voi fi scos doar cand va veni lt.col. LUPU din concediu.
Nu ni se aduce nici macar presa si nu am ce citi. Sunt cu nervii la pamant. Nu pot dormi noaptea si timpul trece extreme de greu.

26 IUNIE
Este groaznic ce mi se poate intampla. Cred ca si in iad este mai bine.
O alta zi de groaza.

28 IUNIE
Nici nu stiu ce sa mai spun. Este o plictiseala de moarte. Ma simt slabit, trebuie sa stau mai mult pe pat si din acesta cauza ma dor toti muschii sau, mai bine zis, ceea ce a mai ramas din ei.

29 IUNIE
Am dat cerere pentru raport la mr. DUMITRSCU, educatorul sectiei a IV-a, dar este plecat si el in concediu.

20 IUNIE
Nu stiu ce sanse am scap intreg din povestea asta.

1 IULIE
Ma simt foarte rau si pentru ca nu am incredere in doctorita sectiei a VI-a care este mana dreapta a lui CAMINISTEANU la orice cerere, am dat cerere sa fiu consultat de catre col.dr. Tanasescu, medicul sectiei a IV-a.
Nu am fost dus.
Mr. CAMINISTEANU a inceput sa faca pe spiritualul cu glume de prost gust.

2 IULIE
Astazi am aflat ceea ce banuiam deja. Cele doua cereri catre col. DUGHILA nu au fost duse mai departe de CAMINISTEANU.
In plus declaratia mea prin care refuzam asistenta medicala a disparut si ea.
Caministeanu si doctorita au facut un referat ca refuz asistenta medicala fara sa faca referire la declaratia mea.
Nu pot sa-mi dau seama cum un medic se poate preta la asemenea josnicii. Nici macar nu a vorbit cu mine aceasta doctorita.

3 IULIE
Dimineata la apel a venit mr. CAMINISTEANU cu acelasi aer sfidator.

4 IULIE
Toata ziua mi-a fost rau. La apelul de seara a venit vechiul meu “prieten” de la Rahova, mr. VARA.

5 IULIE
Astazi m-a chemat mr. CAMINISTEANU. Omul asta are un tupeu fantastic. Dupa ce mi-a aruncat cererile la cosul de gunoi a vrut sa fac o noua cerere pt. cmdt.-ul penitenciarului, col. Dughila. Nu pot sa-mi dau seama de unde are atata rautate in el. Parca as sta in refuz de hrana pe banii lui. Mai rau este ca si o parte din subordonatii lui au inceput sa-l copieze. Au inceput cu glume proaste si traiesc cu impresia ca sunt foarte spirituali.
Este a 19-a zi de cand nu mananc absolut nimic si ma simt foarte rau. Am momente cand nici nu ma mai pot ridica din pat. Nici nu stiu ce sa mai fac.

6 IULIE
In jurul orei 14.00 am avut o discutie cu dr. STEFAN GABRIELA (CHINEZOAICA) si am renuntat la refuzul de hrana.
Am fost internat la infirmerie.
Pe la ora 15.00 a venit mr. CAMINISTEANU cu vrajeala ca vrea sa ma duca la dl. Col. DUGHILA. Eram atat de terminat fizic incat nu as fi putut ajunge pana la comandament.
Nici psihic nu ma simteam foarte bine.

7 IULIE
Am inceput sa mananc, dar nu cred ca ma voi putea reface atat de usor.

8 IULIE
Am fost chemat la medic (CHINEZOAICA) pentru a vedea chipurile cum ma simt. Mi-a fost dat si primul tratament: dicarbocalm – 6 bucati; vitamina B6 – 6 bucati.
Ca de obicei, trebuie sa-mi procur singur medicamentele de care am nevoie.

9 IULIE
“Piata”, cpt. OLTENAS – “Cum te simti, domnule Moldoveanu?” Este pentru prima oara cand imi spune pe nume si este prima discutie civilizata avuta cu el.
Cu toate ca ma simt mai bine fizic, am totusi ameteli. Trebuie sa fiu atent cand ma ridic din pat.

10 IULIE
Toata ziua am avut ameteli, greturi si arsuri puternice la stomac.

11 IULIE
Astazi mi-a fost foarte rau si a trebui sa merg la cabinet unde mi-a fost facuta o injectie. Trebuie sa fac neaparat un control mai amanuntit. Ceva nu este in regula cu mine.

12 IULIE
Am fost din nou la cabinet, dar deja imi este sila de felul in care sunt tratat. Personalul medical traieste cu senzatia ca dupa un refuz de hrana de 20 de zile iti revii foarte repede. Eventual in 2-3 zile. Medicamente – 6 pastile.

13 IULIE
M-am inscris la raport la cpt. Oltenas pentru a purta cu el o discutie depre modul in care as putea fi scos din categoria “detinuti periculosi”. Sincer, a inceput sa nu ma mai deranjeze faptul ca la iesirea din camera sunt incatusat si insotit tot timpul de unul sau doi mascati. Ma deranjeaza felul in care sunt tratat de acest cpt. OLTENAS ce se vrea a fi educatorul “sectiei periculosi”. Are impresia ca este primul psiholog cu care am de-a face.
Crede ca daca ii voi desena un copac, deja poate sa-mi faca un profil psihologic.
Tot astazi am primit de la avocata mea un pachet in care erau pe langa acte si 600 de fluturasi cu acel anunt privind acordarea recompensei de un milliard lei. Cei de la sectorul vizita mi-au retinut acesi fluturasi cu toate ca nici o lege nu-mi interzice detinerea si raspandirea unor asemenea anunturi.
Oricum, voi astepta pana maine sa vad cum vor evolua ostilitatile.

14 IULIE
Am insistat sa mi se explice de ce mi-au fost retinuti acesi fluturasi si am fost dus la capitanul OLTENAS care a incercat sa-mi explice ca ar fi ilegal sa raspandesc asemenea anunturi, dar nu a reusit sa-mi indice legea ce ar prevedea o asemenea interdictie. De fapt, nici nu ma asteptam ca acest domn sa fie capabil de vre-o explicatie logica. Din punctul lui de vedere, eu fac parte din acea categorie de oameni care sunt tot timpul altfel decat ceilalti, adica acel gen de detinut care pune in dificultate capacitatea foarte redusa a unor cadre de a gandi.
In jurul orelor 15.00 am fost dus la col. BESA. De data aceasta mi-a vorbit mult mai frumos si a incercat sa-mi explice ca raspandirea acelor fluturasi este ilegala, dar si el a trebuit sa recunoasca, totusi, ca nu exista o lege care sa-mi interzica acest lucru. In final, am fost de acord sa nu ma folosesc de fluturasi deocamdata, si sa fie dusi la magazine, la bagajele mele, dar a ramas sa mai am o discutie cu dansul dupa ce se intoarce din concediu lt.col. LUPU, comandantul sectiei a IV-a (pe data de 21 iulie 2004).

15 IULIE
M-am trecut la cabinet dar nu am fost scos. Am dureri foarte mari in partea stanga a pieptului si la umarul stang. In anumite momente imi amorteste mana stanga si simt cum durerea se propaga pana la degete. Respiratia devine mult mai greoaie si incep si durerile de cap.
Ceva se intampla, mai ales ca in momentele de nervi incep sa-mi tremure ambele maini.
Sper sa nu am probleme cu inima. Asta mi-ar mai trebui acum.

16 IULIE
M-am trecut din nou la cabinet deoarece toata noaptea am avut dureri cumplite. Vreau sa-I cer doctorului sa ma trimita luni la un control.
Ora 10.00 A venit un mascat si mi-a spus sa-mi fac bagajele deoarece voi fi mutat la periculosi. Inainte de a junge la camera am trecut pe la cabinet. Era doar o asistenta si in momentul in care am intrebat-o de ce se procedeaza in felul acesta, mi-a raspuns ca sunt sanatos si nu vede rostul meu la infirmerie.
Dupa parerea ei, 9 zile au fost de ajuns pentru recuperarea dupa 20 de zile de refuz de hrana. Faptul ca tratamentul ce mi-a fost acordat in aceste 9 zile a fost o bataie de joc (6 pastile de vitamina B6 si 6 pastile de dicarbocalm) este chipurile tot din cauza mea pentru ca nu am iesit la cabinet. Are si asistenta asta un tupeu fantastic. Aici daca te porti civilizat esti considerat un fraier.
Am avut o discutie si cu cpt. OLTENAS si mi-a confirmat ca nu-l jignesc cu nimic daca spun ca este un “dobitoc”. A afirmat ca: “…eu nu sunt pus aici sa-mi fie mila de tine sau sa incerc sa te inteleg. Nu ma intereseaza ce probleme ai. Eu sunt pus aici sa aplic legea!” (care lege?)
Am scris cererea de Refuz de Hrana la el in birou si in jurul orei 13.30 am fost dus la cabinet. Aici medicul Stefan Gabriela (Chinezoaica) fara sa ma intrebe absolut nimic a semnat in fisa medicala pentru refuz meu de hrana.
Asemenea oameni nu ar trebui lasati sa mai practice medicina.
In ultimele 9 zile a trebuit sa indur: dureri de stomac si arsuri pe esofag; dureri de cap; dureri de rinichi; picioare umflate si dureri de glezne si genunchi, junghiuri in partea stanga a pieptului, ameteli frecvente, senzatii de voma, varsaturi.
Toate acestea sunt de ajuns sa te demoralizeze. Dar pe cine sa intereseze?
Daca incerc sa-mi demonstrez nevinovatia sunt impiedicat, sunt sicanat in fel si chip. Am impresia ca cineva doreste neaparat sa cedez psihic. Asa nu se mai poate.
Ora 14.30. Am ajuns pe camera de refuz. Pot sa spun ca am ajuns din nou in IAD.
Trebuie sa ma internez neaparat la spital, la psihiatrie.

17 IULIE
Ma simt foarte rau. Nu stiu ce as mai putea face. Oare ce merita acesti oameni. Aici nu poti rezolva nimic decat daca apelezi la metode dure (teieturi, cuie battue in cap etc.) de protest. Am gresit ca m-am comportat civilizat.

18 IULIE
Astazi mi-a fost rau toata ziua. Abia m-am putut da jos din pat ca sa ma spal si sa merg la wc. Imi amortesc in mod frecvent mainile si picioarele. Durerile de cap nu inceteaza deloc. Astept ziua de maine sa vad ce pot rezolva.

19 IULIE
Am iesit din refuz de hrana, dar am avut o iesire nervoasa care m-a speriat chiar si pe mine. Atata nepasare, atata indiferenta din partea medicilor incat ai impresia ca acesti oameni sunt hotarati sa te extermine cu orice pret.
Am fost mutat la 402 – periculosi, dar am continuat sa nu mananc.

20 IULIE
Am iesit la cabinet si d-na dr. IONESCU m-a trecut pentru un consult la psihiatrie – luni, 26 iulie.
Tratament: vitamina B6 – 6 buc.; calciu – 10 buc.; renitidina – 6 buc.
Este foarte cald si m-am trezit si cu iritatii pe piele din cauza tantarilor.
Nu ma pot obisnui cu conditiile de trai de aici. Cu toate ca nu este chiar atat de aglomerat: 11 detinuti la 9 paturi – din cauza spatiului foarte mic al camerei (10mp) ai impresia ca tot timpul de lovesti de cineva. In plus, tot timpul trebuie sa astepti sa se elibereze singura chiuveta sau singurului wc din camera.
In curand, intr-o asemenea camera vom fi pana la 18-20 de detinuti. Un asemenea regim incalca si cele mai elementare drepturi ale omului.

21 IULIE
Caldura, prostie, impresii si iar prostie.

Astazi a venit cdt.-ul sectiei a IV-a, lc.col. LUPU, din concediu. Cred ca este cel mai competent cdt. De sectie din acest penitenciar. Pacat ca subordonatii lui nu sunt nici pe departe ceea ce i-ar trebui pe sectia asta si ma refer la cpt. OLTENAS si mr. DUMITRESCU, zis “BOSS”(de la BOSCHETAR).
Despre BOSS mi-am schimbat parerea . Pacat!

22 IULIE
AM iesit din nou la cabinet deoarece nu ma simt bine.

Tratament: vitamina C – 6 buc.; redigest – 6 buc.; bisacodil – 4 buc.
Un astfel de tratament ar fi trebuit sa mi se acorde de la inceput.
Dupa amiaza am facut o criza de nervi. Nu ma mai recunosc. Ma controlez din ce in ce mai greu. Totul este aiurea aici.
Claustrofobia combinata cu galagia, caldura si inghesuiala ma fac tot timpul sa fiu agitate si nervos.

23 IULIE
Abia astept sa vina ziua de luni. Stau intr-un stres continuu. Nu stiu cat o sa mai rezist.

24 IULIE
Plictiseala.
Oare de ce trebuie sa suport eu toate astea?

25 IULIE
Am fost foarte dezamagit de faptul ca Doroftei a pierdut meciul. Pacat ca s-a intamplat asa.

26 IULIE
Astazi am fost la Spitalul Penitenciar Jilava., la un control psihiatric. Cred ca voi fi internat la psihiatrie. Ar fi mai bine pentru mine.

27 IULIE
Prima zi la “nebuni”.

Seara am avut o discutie cu d-na doctor TUDORAN.

Mi-a prescris un tratament usor: carbamazepin (tavern).

28 IULIE
Zi de vizita. D-na dr. MARCU sta de vorba cu fiecare pacient. Trebuie sa incerc sa am o dicutie cu aceasta d-na. Poate voi gasi putina intelegere de care am nevoie in aceste momente.
Oricum conditiile de cazare sunt mult mai bune decat pe sectia de “periculosi”.

29 IULIE
Dorm mai mult decat de obicei, dar ma simt mai linistit.
Astazi am trimis cateva scrisori. Si am descoperit o ciudatenie lipsita de orice logica. Esti pus sa semnezi intr-un registru pentru scrisorile pe care le trimiti, dar nimeni nu semneaza pentru primirea lor. Explicatia unui supraveghetor a fost aceea ca in acest mod se poate demonstra ca ei au luat scrisorile, dar in cazul in care aceste scrisori nu ajung la destinatie, cine poate fi tras la raspundere, deoarece aceste scrisori asa cum au fost introduse in cutia postala, asa pot fi si scoase si “uitate” printr-un birou SIPA?
Se va da vina pe Posta Romana? Cine imi garanteaza mie ca aceste scrisori parasesc in mod real penitenciarul?
La capitolul acesta se fac abuzuri grosolane (violarea sitematica a corespondentei, cenzura) dar este foarte greu de demonstrat tocmai pentru ca nu stii pe cine ai putea sa tragi la raspundere.

30 IULIE
O zi normala la psihiatrie. Imi lipsesc tigarile. Aici nu ai voie sa fumezi. Nu stiu care este logica, dar asta e.

31 IULIE
Plictiseala. Imi fac mereu de lucru aranjand actele pe care le am asupra mea.

1 AUGUST
Sambata si duminica sunt cele mai plictisitoare zile pentru mine.

2 AUGUST
Astazi am mai avut o discutie cu d-na dr. TUDORAN. A fost destul de intelegatoare si mi-a lasat impresia ca a inteles situatia in care ma aflu. Deocamdata ma abtin sa trag vreo concluzie privind sinceritatea de care da dovada in dicutiile cu mine.

3 AUGUST
Avocata mea si-a luat concediu. Pana la sfarsitul lunii august nu voi mai putea vorbi cu ea si intr-un fel e mai bine.

4 AUGUST
Am avut o discutie cu un “domn”. Sper ca ma va ajuta sa plec la Rahova. In rest, mi-a dat de inteles ca nu poate face prea multe cercetari in privinta adevaratilor autori ai faptei pentru care stau eu inchis la puscarie. Interesele sunt prea mari.
In jurul orei 13.00 am avut prima intrevedere cu domnisoara psiholog.

5 AUGUST
Am momente cand devin foarte agitat. PNT. JIlava m-a distrus psihic. Incerc sa nu ma mai gandesc la ce-am putut trai acolo dar este foarte greu sa uiti atat de usor totul.

6 AUGUST
Am primit o parte din banii care mi-au fost promisi de familia mea. Sper ca in scurt timp sa pot pune in aplicare planul acela cu Recompensa.

7 si 8 AUGUST
Zile anoste de sambata si duminica. De multe ori am senzatia ca totul este doar un vis urat.

9 AUGUST
Astazi am facut un test prihologic. Rezultatul si discutiile pe marginea acestui rezultat vor avea loc miercuri. Cel putin asa a promis domnisoara psiholog.
Nu stiu de ce am impresia ca ceea ce face aceasta domnisoara este doar asa, de “ochii lumii”. Sunt curios sa aflu daca are de gand sa ma ajute cu adevarat sau nu.

10 AUGUST
Astazi am fost toata ziua nervos si nu stiu de ce. Cred ca mi se pregateste o surpriza neplacuta.

11 AUGUST
Inainte de apelul de dimineata a fost “piata”, actiune condusa personal de lt.col. ISPASESCU.
Acest “domn” a fost unul dintre cei care in 2001 m-au plimbat pana la PNT Rahova cu toate ca eram in refuz de hrana si starea sanatatii mele era foarte grava.
In jurul orei 09.00, d-na dr. TUDORAN m-a anuntat ca maine voi fi externat deoarece sectia este aglomerata. Vestea a fost un soc pentru mine. Nu ma asteptam la o externare atat de rapida mai ales ca in general cei cu probleme psihice sunt tinuti aici cel putin o luna. Gandul ca voi fi nevoit sa ma duc iarasi in mizeria aceea m-a disperat pur si simplu.
Am cerut sa vorbesc cu ofiterul de serviciu si cu psihologul deoarece as fi vrut sa aflu si concluziile lor referitoare la discutiile avute anterior cu cei doi. Am asteptat pana in jurul orei 14.45 si pentru ca nu a luat nici unul dintre cei doi legatura cu mine, m-am enervat si am anuntat supraveghetorul ca maine va avea loc o disputa fizica intre mine si trupa de interventie.
In mai putin de 10 minute a venit ofiterul de serviciu si am fost dus la ISPASESCU cu care am avut o discutie. A ramas sa dezbatem problema a doua zi.

12 AUGUST
La prima ora am avut o discutie cu ISPASESCU si cu ofiterul de serviciu.
ISPASESCU a dat dovada de un tupeu fantastic vis-avis de implicarea lui in abuzul facut impotriva mea in 8 februarie 2001. Era de asteptat sa se comporte astfel.
In mod normal, SIPA ar fi trebuit sa ia atitudine impotriva unor asemenea abuzuri, deoarece este un serviciu independent al Ministerului de Justitie, creat pentru a preveni actele de coruptie in randul angajatilor acestei institutii.
De multe ori reprezentantii acestui serviciu sunt mai corupti decat si-ar putea inchipui cineva.
Ofiterul SIPA al Spitalului JIlava (nu stiu cum se numeste, dar este scund, saten, grasut, par cret si cu mustata), prin atitudinea lui mi-a demonstrat ca ii lipseste coloana vertebrala.
Am fost externat si am ajuns iarasi la sectia de “periculosi”.
Sunt stresat la maxim, dar incerc sa ma controlez.

13 AUGUST
Am cerut a nu stiu cata oara sa fiu scos la raport la col. DUGHILA, cdt-ul PNT. JILAVA. La apelul de dimineata mr. DUMITRESCU mi-a spus ca va avea o discutie cu mine referitoare la cererea pe care am dat-o afara.
Nu ma simt bine nici fizic si nici psihic. Am obosit. Nu ma pot obisnui sub nici o forma cu conditiile de trai de aici.
Sunt foarte multe de spus despre ceea ce inseamna viata in puscarie, dar astazi nu am chef sa ma gandesc la asta. Trebuie sa lupt sa nu-mi pierd controlul.
D-na dr. TUDORAN (psihiatra de la spital) m-a dezamagit total. Acea atitudine benevoitoare a fost doar o masca. Aceeasi lipsa de coloana vertebrala.
De acum, oamenii sistemului (cadre ale penitenciarelor, procurori, judecatori, avocati etc.) ii voi categorisi in: vertebrate si nevertebrate.
Bineinteles ca exista si nevertebrate care au totusi curajul sa recunoasca ca fac parte din aceasta categorie, dar isi motiveaza lipsa coloanei vertebrale prin faptul ca o singura persoana nu se poate opune sistemului, care e format pe principiul P.C.R. (pile, cunostinte, relatii). In aceste conditii, aplicarea legii se face doar daca nu se lezeaza interesele cuiva din interior.

14 AUGUST
Este a treia zi de cand mananc doar paine goala. Ma gandesc ca voi fi nevoit sa apelez iarasi la refuzul de hrana.

15 AUGUST
Ma simt groaznic. Si astazi am mancat doar paine.

16 AUGUST
Am inceput refuzul de hrana neoficial. Astazi am vorbit cu mr. DUMITRESCU (tine locul cdt.-ului de sectie) si l-am informat ca urmatoarea cerere pentru a fi scos la raport la cdt.-ul penitenciarului va aparea in presa ca o scrisoare deschisa catre acesta. Sper sa rezolve problema deoarece m-am saturat de vrajeli.

17 AUGUST
In sfarsit, am ajuns la comandantul Penitenciarului Jilava, col. DUGHILA. Atitudinea acestui domn a fost una greu de descris in cuvinte: aroganta, infatuare, sfidare, sunt doar cateva din “calitatile” “domnului” DUGHILA.
Am crezut la un moment dat ca nu pot exista oameni mai josnici decat col. BESA si mr. CAMINISTEANU, dar m-am inselat amarnic. Dughila este de departe cel mai tupeist individ pe care l-am intalnit in acest sistem al penitenciarelor din Romania.
Discutia a inceput cu un atac la adresa mea. Cu greu m-am abtinut sa nu-i spun in fata ceea ce cred despre el. Am avut noroc ca am fost pus in tema de catre cadre si detinuti ca DUGHILA face parte din categoria celor care se cred “zei”, “stapani absoluti” a celor pe care ii au in subordine.
Am evitat sa-I spun despre adevaratele probleme deoarece nu este genul de persoana cu care sa poti purta o discutie civilizata si mai ales inteligenta. BESA l-a informat ca as fi un detinut – problema care vorbeste urat cu cadrele si este arogant. Era de asteptat din partea lui BESA sa faca acest lucru deoarece trebuia sa motiveze refuzul meu de a mai discuta cu el. Am ajuns la concluzia ca pe acesti indivizi nu-I bine nici macar sa incerci sa-I respecti.
Vocabularul lui DUGHILA s-a limitat doar la doua fraze : “e problema ta, nu ma intereseaza!” si “nu se poate, nu vreau”.

Felul in care a avut loc intrevederea mea cu DUGHILA m-a determinat sa cred ca de fapt tot ceea ce se face vis-à-vis de peroana mea este o incercare de a ma intimida, de a ma face sa renunt la lupta mea cu Justitia. Probabil ca a facut multe greseli la viata lui, dar faptul ca s-a implicat in incercarea mea de a-mi demonstra nevinovatia chiar m-a mobilizat.

Domnilor, tin sa va anunt ca si daca veti reusi sa ma ucideti fizic, tot nu veti castiga acest razboi!
Viata mi-a demonstrat ca la forta trebuie raspuns tot cu forta. Diplomatia poate avea rolul ei, dar pana la un punct.
Din acest moment, va incepe un nou capitol si filozofia dupa care ma voi conduce va fi: “in lupta, singurul lucru imoral este ineficienta!”