La o zi dupa achitare, detinutul Mihai Moldoveanu a inceput
RAZBOIUL CU PREJUDECATILE
Articol de Olivia STEER
“Evenimentul Zilei”
26 mai 1999

Fost ofiter MApN, Moldoveanu a fost condamnat in prima instanta la 25 ani inchiosare pentru omor si achitat ulterior de catre Curtea de Apel Oradea din lipsa de probe

Dupa mai bine de trei ani, cat a fost detinut in Penitenciarul Oradea si judecata de doua instante locale pentru omor deosebit de grav, covasneanul Mihai Moldoveanu (31 de ani), fost ofiter MApN, a fost achitat din lipsa de probe si, recent, eliberat. La doar o zi dupa inspirarea primei guri de aer in libertate, fostul ofiter a declarat, in exclusivitate redactorului “Evenimentului Zilei” ca dupa “trei ani de lupta pentru adevar” a demarat un nou razboi: cel “cu mentalitatile si prejudecatile lumii”. Un razboi care nu se va stinge nici dupa viitoarea achitare – pe care Moldoveanu o apreciaza drept sigura laCurtea Suprema de Justitie.

“Ma doare sa stiu ca sunt privit cu teama si suspiciune”
Istoria incriminarii lui Mihai Moldoveanu pentru omorarea unui taximetrist, Nagy Adalbert, angajat al firmei oradene Confort Taxi, in toamna lui 1995, se rezuma la un concurs de imprejurari. Aflat in acea noapte in Oradea, impreuna cu alti doi amici (Gabriela Rotariu, functionara in Ramnicu – Valcea si George Honciuc, fost cadru MI), Mihai Moldoveanu s-a vazut in imposibilitatea de a se intoarce acasa in Sfantu-Gheorghe: nu mai avea bani si nici benzina. Rotariu si Honciu aveau sa gaseasca-reiese din dosarul penal- o solutie impasului financiar in care se gaseau: jaful. Dupa ce au incercat sa intinda capcane catorva valutisti, femeia si barbatul s-au hotarat sa talhareasca un taximetrist, pe nume Vajna Tibor, de la firma “Rio”. Atacat de Rotariu si Honciu, Vajna a reusit sa fuga, refugiindu-se in barul Meduza, de unde a anuntat dispeceratul si politia. Sositi in zona sa ii captureze pe atacatorii taximetristului de la Rio, politistii aveau sa gaseasca in aceeasi zona cadavrul unui alt taximetrist, Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, aruncat in spatele unui gard in constructie de pe strada Facliei. Modoveanu, Honciuc si Rotariu aveau sa fie prinsi cu concursul politiei din Covasna si Brasov, doua luni mai tarziu. In ordinea initiala a culpabilitatilor, Moldoveanu era un simplu martor, care urma sa povesteasca modalitatea in care a ajuns in Oradea si faptul ca a cunoscut intentia amicilor sai de a-l talhari pe angajatul de la Rio Taxi. Ulterior, din pozitia de martor a juns in cea de inculpat, acuzat pe rand de tainuirea si apoi de asasinarea cu sange rece a celui de-al doilea taximetrist. Condamnat in prima instanta la nu mai putin de 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav si instigare la talharie, Mihai Moldoveanu avea sa fie achitat de catre Curtea de Apel din lipsa de probe.
Dezorientat, imbatat de sentimentul libertatii si traind, deopotriva un sentiment amar al irosirii timpului, Mihai Moldoveanu ne-a marturisit, la o zi dupa iesirea din Penitenciarul Oradea, ce simte dupa trei ani de detentie:”Iti dai seama cum ma priveste acum lumea? La doar 24 de ore dupa ce am iesit din penitenciar, prietenii au inceput sa ma ocoleasca, sa-mi dea intalniri la care nu vin. Crezi ca as putea eu sa m duc acum sa ma bag in seama cu o fata? Nici una nu cred ca ar avea incredere in mine. Ma doare ca voi fi privit cu teama si suspiciune”. Insa cel mai profund sentiment de nemultumire pe care il traieste, fata de experienta sa de detinut condamnat si, in cele din urma, achitat, se refera – spune el- la verdictul Curtii de Apel.”Ma deranjeaza ca se pune problema achitarii din lipsa de probe si nu in baza nevinovatiei mele. Am sa demonstrez ca sunt nevinovat si la Curtea Suprema de Justitie. Acum insa lumea spune ca sunt criminalul perfect. Ca sunt atat de destept incat am reusit sa fac crima perfecta si sa sterg orice urma, sa ascund orice proba.” Mihai Moldoveanu a absolvit Scoala de Ofiteri de Geniu din Ramnicu – Valcea si s-a retras din cariera militara cativa ani mai tarziu. Are o fetita in varsta de sase ani, stabilita (dupa arestarea tatalui) impreuna cu mama sa in Germania. Dupa ce femeia s-a recasatorit in strainatate, Mihai Moldoveanu spune ca a ramas singur. Ambitia lui in momentul de fata este sa demonstreze, fara urma de indoiala, neimplicarea sa intr-o fapta atat de sangeroasa, de dragul copilei sale. “Nu vreau ca, atunci cand va creste mare, sa creada sa macar sa aiba dubii ca tatal ei este un criminal”.

________________________________________________________
PUTERE SI JUSTITIE
Revista “InJustitie”
Nr. 14/noiembrie 2002

CUTREMURUL DE LA BIHOR
Anul acesta, sistemul justitiei din judetul Bihor s-a clãtinat în mod serios: judecãtoarea Mariana Rosca a fost condamnatã penal si este de negãsit de circa un an de zile, iar procurorul Alexandru Lele a fost suspendat din functie si cercetat penal pentru favorizarea infractorului. În data de 27 martie a.c., ministrul Justitiei avizase si cercetarea penalã a judecãtorilor Mihai Viorel si Adrian Popa, ambii de la Tribunalul Bihor, învinuiti de favorizarea infractorului (faptã constând în aceea cã nu au emis mandatele de executare a pedepsei pe numele lui Ioan Urs, Gheorghe Irimia si Elena Crisan, condamnati de Curtea Supremã de Justitie la pedepse cu închisoarea pentru sãvârsirea infractiunii de înselãciune prin emiterea de CEC-uri fãrã acoperire în cont. Tribunalul Bihor, fiind instanta care a solutionat cauza pe fond, ar fi trebuit sã execute decizia penalã a Curtii Supreme, rãmasã definitivã. Dar cei doi judecãtori nu au emis mandatele de executare, astfel cã respectivii au dispãrut. În cazul Elenei Crisan, s-a pronuntat suspendarea executãrii pedepsei, pe considerentul cã era însãrcinatã).
****
Dintre magistratii enumerati mai sus, doi au legaturã cu Mihai Moldoveanu, condamnatul urmãrit general, care s-a predat politiei în timpul unei editii în direct a emisiunii „In Justitie”, motivându-si gestul prin aceea cã se temea pentru viata sa: astfel, Alexandru Lele este procurorul care a întocmit procesul verbal de cercetare la fata locului, acolo unde a fost gãsit cadavrul taximetristului din Oradea. Celãlalt, judecãtorul Adrian Popa, este cel care a dispus condamnarea la 25 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, la Tribunalul Bihor, a inculpatului Moldoveanu Mihai. Sentinta a fost desfiintatã de cãtre Curtea de Apel Oradea, care a dispus achitarea, si mentinutã în recurs, la Curtea Supremã de Justitie, desi solutia a fost pronuntatã cu încãlcarea mai multor prevederi ale codului de procedurã penalã.
În acest moment, condamnatul Moldoveanu, care continuã sã-si sustinã nevinovãtia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei sãvârsitã împotriva taximetristului din Oradea, în 1995, iar noi cerem sprijinul colegilor procurori din toatã tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au sãvârsit crima, deoarece, în România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemãnãtor, dacã nu identic.
_______________________________________________________________
Revista In JUSTITIE - Nr.15/2002 – articol de G.Bîrla

ANTICAMERA C.E.D.O., TARAM ROMANESC? (II)

Pentru multi dintre români, pentru multã vreme, Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului a fost ultima salvare, minunea de la capãtul pãmântului, în care dreptatea si adevãrul nu pot fi puse sub semnul îndoielii, darã-mi-te cãlcate în picioare.
Spuneam ca, nu am crezut când un justitiabil incerca sa demonstreze ca functionari români de la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului obstructioneaza accesul dosarelor si le selecteaza dupa reguli numai de ei stiute. Ca de obicei, voi da exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, si pentru care sunt gata sã rãspund în fata oricui: pentru cã acest caz este un exemplu de inconsecventã si neseriozitate a unui functionar al Curtii, iar dincolo de filele dosarului, se aflã un om pentru care urmãtorii 24 de ani vor fi petrecuti dupã gratii, un om pentru care Curtea este, din toate punctele de vedere, ultima si singura solutie.
Cazul Moldoveanu
La datele de 22, respectiv 31 ianuarie 2002, Moldoveanu Mihai, un detinut din penitenciarul de maximã sigurantã Rahova, s-a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului, cu o plângere, prin care atrãgea atentia asupra unor încãlcãri flagrante ale dreptului sãu la aparare si a procedurilor prevãzute de lege pentru un proces penal echitabil. Condamnatul a fãcut plângerea cum a crezut de cuviintã, a trimis-o, în termenul legal, de sase luni, la C.E.D.O. Instanta cea mai înaltã a Europei i-a primit-o, înregistrând-o sub nr. PP31642, Moldoveanu c/ (contra) România. Dat find faptul cã, în penitenciar, corespondenta are un regim special si data fiind urgentã cu care trebuiau rezolvate diverse proceduri, la 1.02.2002, condamnatul a solicitat Cabinetului pe care îl conduc sã accepte ca întreaga sa corespondentã cu C.E.D.O. sã se poarte la adresa acestui cabinet. Aceasta cerere a condamnatului a fost comunicatã Înaltei Curti sub nr. 26 si primirea ei a fost confirmatã la 8.02.2002. La 12.03.2002, grefiera R. Toma confirma, pe adresa Cabinetului de avocaturã din Bucuresti, primirea scrisorilor condamnatului Moldoveanu, din 22 si 31 ianuarie 2002, si solicita o copie integralã a deciziei Curtii Supreme de Justitie, prin care se dispusese condamnarea lui Moldoveanu Mihai la 25 de ani de închisoare, precum si de pe eventualele plângeri pe care acesta le-ar fi fãcut împotriva ordonantelor de arestare. Cu promptitudine, Curtea Supremã de Justitie, solicitatã, a confirmat cele cerute de grefierul Curtii Europene, a transmis decizia si aceasta a fost comunicatã la Strasbourg, alãturi de rãspunsul la celelalte întrebãri. Corespondenta s-a purtat cu normalitate între România si C.E.D.O, prin intermediul grefierului R. Toma, pânã în 30 septembrie a.c., când tonul scrisorii sosite pentru condamnatul Moldoveanu, ca si semnãtura grefierulului ce emitea corespondenta respectivã, s-au schimbat radical: astfel, Moldoveanu a aflat cã, în ciuda numãrului pe care îl primise cererea sa la C.E.D.O., în opinia celui care semna, pentru grefier, dl. C. Sandru, cererea nu se considera introdusã, deoarece nu i s-ar fi comunicat Curtii o serie de documente pe care nu le ceruse însã, dar pe care pretindea cã ar fi trebuit ca inculpatul sã le trimitã, cum ar fi trei încheieri de sedinta din dosarul ce a fost solutionat de cãtre Curtea Supremã de Justitie!Potrivit art. 47.5 din Regulamentul Curtii, “în regula generalã, cererea este consideratã introdusã la data primei comunicãri a reclamantului prin care este expus – fie si sumar – obiectul cererii”. În baza acestei prevederi, s-a decis ca “organul de control este considerat sesizat prin prima scrisoare prin care solicitantul îsi expunea, fie si sumar, motivele pe care întelegea sã le invoce în sustinerea faptului cã a fost victima unor încãlcãri a drepturilor garantate de Conventie, iar nu la momentul înregistrãrii oficiale a cererii” (Curtea a reafirmat acest principiu în Decizia 11/07/ 2000, SIII). Iatã deci cã justitiabilul care se adreseazã Curtii, desi primise confirmarea faptului cã i-a fost înregistratã si primitã cererea sa, pentru cã în temeiul acesteia purtase corespondenta cu Înalta Curte, aflã cu stupoare cã, de fapt, “cererea va fi înregistratã de îndatã ce ne veti furniza aceste documente si informatii”. Spuneam cã, tot mai des, în mass-media românescã, se vehiculeazã ideea – îngrozitoare, dar nu lipsitã de adevãr – potrivit cu care, la indicatiile Guvernului României, disperat din pricina sumelor pe care justitiabilii români le-au obtinut, pânã acum, împotriva statului, noile cereri depuse la C.E.D.O. se împiedicã în birocratia româneascã. Existã, desigur, metode pentru a surmonta aceastã situatie, cum ar fi sesizarea presedintelui Curtii, la fiecare cauzã depusã, precum si comunicarea documentelor în limba francezã, cu mentiunile de rigoare. Inventivitatea româneascã – de nevoie - existã, farã discutie, dar problema rãmâne: respectul fatã de institutia internationalã si fatã de România, respect care trebuie reinstaurat si la unii functionari de la C.E.D.O.

Vom reveni.
Recompensa
Condamnatul Moldoveanu Mihai, care continua sa-si sustina nevinovatia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei savârsita impotriva taximetristului din Oradea, in 1995.

Recompensa pentru prinderea adevaratului criminal este de 10.000 USD.

Totodata, publicatia noastra cere sprijinul colegilor procurori din toata tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au savârsit crima, deoarece, in România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemanator, daca nu identic.