“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”

Articol aparut in Ziarul “JURNAL BIHOREAN”
24 august 1999
Jurnalist OLIVIA STEER

“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”

Tanarul condamnat pentru uciderea taximetristului de la Confort a fost batut de anchetatori pentru a-si recunoaste fapta

“Cel care ajunge sa citeasca aceste randuri as dori sa il rog sa se gandeasca ca oricare dintre noi are datoria morala de a nu lasa ca raul sa se ridice mai presus decat binele. In conditiile in care justitia romana nu difera cu absolut nimic fata de Inchizitia de acum 600 de ani, orice om, in orice moment, se poate afla in situatia in care ma aflu eu”. Cuvintele apartin faimosului detinut al Penitenciarului Oradea, Mihai Moldoveanu, gasit vinovat si condamnat in aceasta vara de Tribunalul Bihor, in prima instanta, la nu mai putin de 25 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, talharie si instigare la talharie. Lui Moldoveanu si celor doi amici ai sai li s-a atribuit premeditarea sangeroasei crime petrecute la sfarsitul lui octombrie 1995, cand un taximetrist al firmei Confort, Nagy Albert, tata a doi copii, a fost asasinat cu cruzime. Absolvent al Liceului Militar si al Scolii Militare de Ofiteri de Geniu, Mihai Moldoveanu, acum in varsta de 31 de ani, este la randul sau parinte de aproape cinci ani de zile, din care doi si jumatate a fost client al Penitenciarului Oradea. Pana acum, opinia publica oradeana a fost informata cu lux de amanunte din surse oficiale despre ancheta si desfasurarea procesului. Varianta lui Moldoveanu cititorii nu au aflat-o niciodata, insa. Cand, printr-o decizie a instantei, i s-a interzis sa-si faca publice propiile pareri, fiindu-i suspendate relatiile cu presa, detinutul a inceput sa-si dedice orele de captivitate scrierii unui jurnal. In paginile sale, incarceratul a devenit liber sa-si clameze…nevinovatia si sa arate cu degetul o justitie reeditandu-si marile ei erori pe pielea inocentilor. “Nu am nimic impotriva ca fiecare sa plateasca pentru faptele lui, dar nu pot sa accept ca eu sa platesc pentru faptele altuia” – revine ca un laitmotiv revolta obsesiva a lui Mihai Moldoveanu.
In noaptea de 31 octombrie 1995, corpul neinsufletit al lui Nagy Albert de 29 de ani, proaspat angajat al firmei Confort Taxi a fost gasit abandonat in spatele unui gard in constructie pe strada Facliei, printr-o imprejurare: politistii cautau in aceeasi zona o femeie si un barbat, atacatori ai unui alt taximetrist, Vajna Tibor, angajat al firmei RIO. Cadavrul lui Nagy Albert prezenta zeci de plagi profunde in zona capului, teasta fiind zdrobita de forta unui obiect contondent.
Dupa descrierile angajatului RIO Taxi, politistii au reusit sa-i identifice pe Georgica Honciuc (25 de ani) si Ecaterina Gabriela Rotariu (24 de ani) ca fiind atacatorii care au incercat sa-l talhareasca. Pe 14 ianuarie 1996 anchetatorii l-au retinut pe Honciuc acuzandu-l ca ar fi in plus si autorul principal al asasinatului comis asupra taximetristului Nagy Albert si ar fi fost secondat de catre tanara Rotariu Gabriela atat in momentul talhariei, cat si al omorului. In acelasi context a intrat in ecuatie fostul ofiter MApN Mihai Moldoveanu, fiind banuit ca a tainuit fapta prietenilor sai.
Pe parcursul anchetei, insa, lucrurile aveau sa ia o intorsatura spectaculoasa, procurorul Florin DEMIAN, cel care a instrumentat cazul, declarandu-i implicati pe toti trei in savarsirea crimei. Honciuc si Rotariu au povestit in detaliu cum l-au atacat pe Vajna (angajatul Rio Taxi), lovindu-l si pulverizandu-i cu spray pentru a-l jefui, dar au negat ca l-ar fi omorat pe Nagy Albert. Cat priveste probele pentru invinuirea celor trei, politia a refuzat la momentul acela sa ofere amanunte, sustinand in schimb ca detine dovezi temeinice.
Mai apoi, in faza intocmirii rechizitoriului de trimitere in judecata, procurorul Demian avea sa stabileasca un cu totul alt clasament al vinovatilor: capul actiunii, cel care planuise omorul, era de-acum Mihai Moldoveanu, despre care se spunea ca ar fi exercitat o influenta negativa asupra lui Honciu si Rotariu, determinandu-i cu ajutorul personalitatii sale puternice sa actioneze la comanda sa. Intreaga acuzare a procurorului Demian s-a bazat pe spusele Gabrielei Rotariu, care – bizar – pe parcursul cercetarilor si-a schimbat depozitia de nu mai putin de 5 ori. “Am fost condamnat la 25 de ani inchisoare doar pentru motivul ca as fi fost in municipiul Oradea in acea zi in care s-a intamplat oribilul omor”, sustine Mihai Moldoveanu in jurnalul pe care l-a scris de-a lungul perioadei de captivitate. In povestea fostului ofiter MApN se regasesc personaje importante, care in lumina reflectoarelor par mai mult decat onorabile. Ele se fac insa vinovate deopotriva – spune Moldoveanu – de rapirea libertatii sale si de destramarea ireversibila a unei familii: sotia detinutului, Mori, l-a parasit, plecand in Germania sa se marite cu un altul, luand-o cu ea si pe fetita lor, Silvia, acum de 5 ani.



“ 1996: Sunt batut crunt zilnic, de dimineata pana seara”

“11 ianuarie 1996
Sunt arestat la Brasov, in biroul lui Paul Gabor, la SC Biomed SRL. Timp de aproximativ 30 de minute sunt batut de Politia Brasov pentru a “spune ce am pe suflet”. In jurul orelor 14.00 sunt dus la gara pentru a fi dus la Oradea.

12 ianuarie 1996
Am avut primul contact cu procurorul Demian, care ma acuza de complicitate la tentativa de omor si de tentativa de talharie. Declaratia lui Rotariu Gabriela (RG): povesteste exact ce s-a intamplat in acea noapte, dar nu aminteste nimic despre omor deoarece in acel moment nu fusese inca pusa in tema de catre anchetatori.

17 ianuarie 1996
In urma presiunilor facute asupra ei, RG declara ca a participat la omor ea cu Honciuc Georgica (HG).

20 ianuarie 1996
Mi se aplica prima bataie zdravana, timp de aproximativ o ora, pentru a recunoaste ca l-as fi auzit pe George spunand ceva despre nu stiu ce statie radio. Participa la agresarea mea fizica maior Matei, maior Sasarman, capitan Crainic si un locotenent, toti sub directa indrumare a colonelului Sime.

5 februarie 1996
Procurorul ii promite lui R.G. ca daca va colabora cu ei, facandu-le pe plac, o va scoate pe ea de la omor. Si astfel ma trezesc eu pe post de criminal si creierul intregii actiuni. Interesant e ca dupa ce da declaratia acuzandu-ma pe mine ca fiind autorul omorului si instigator la fapta ei de tentiva de talharie cere in final sa fie anchetata sub stare de hipnoza. Constiinta ei mai are totusi o mica sclipire, dar destul de vaga. Stie ca greseste dar merge in continuare pe mana lor.

22 ianuarie – 15 februarie
In aceasta perioada sunt scos la ancheta aproape in fiecare zi si batut de colonelul Sime si acel locotenent pentru a declara ca am fost la omor cu HG si RG.

16 februarie
Sotia imi angajeaza avocat dar acest lucru imi este adus la cunostiinta abia pe 23 februarie.

17 – 23 februarie
Sunt scos la ancheta si sunt batut crunt, zilnic, de dimineata pana seara, de acelasi colonel Sime si acelasi locotenent, deoarece ceilalti refuza sa ma mai loveasca. Aceasta bataie imi este aplicata pentru a recunoaste ca as fi fost eu cel care a facut fapta pe care ei o au ca A.N. (autor necunoscut).

23 februarie
Sunt scos dimineata la ancheta si sunt batut si amenintat ca nu cumva sa am curajul de a sustine altceva in fata procurorului decat ceea ce vrea Sime si ceea ce i-ar placea lui Demian sa auda. Sunt dus la Parchet si nu mi se da voie sa vorbesc cu avocatul. Pe hol, Demian ii intreaba pe anchetatori daca “m-au pregatit pentru a da declaratie”, la care Sime ii spune sa nu aiba nici o grija.

1 martie
Proces – verbal, RG confruntare cu mama ei, citez:”In legatura cu crima comisa in Oradea asupra unui taximetrist, eu nu-mi aduc aminte de nimic, desi am dat mai multe declaratii pana in prezent, recunoscand participarea mea la crima.”

21 martie
Anchetatorii ii stimuleaza putin memoria lui RG ca sa nu mai uite pe viitor ceea ce au invatat-o ei, dar nu stie sigur unde a stat in masina. In final, declara ca a stat in spate dreapta.

26 martie
Sunt confruntat cu RG si raman blocat de ceea ce poate sa spuna aceasta fiinta. A fost invatata o poveste de catre politie si nu stie decat sa o repete la nesfarsit. La intrebarile puse de mine si de avocat se incurca, iar Demian face tot posibilul sa o menajeze. Este clar; mi-am dat seama de unde vine totul. Nu-i iese pasienta procurorului si hotaraste “s-o mute” in fata dreapta, in masina.

23 aprilie
Sunt confruntat din nou cu RG. Sustine aceeasi poveste, in linii mari, deoarece la capitolul amanunte sta foarte slab, incurcandu-se in propriile afirmatii. Demian sta ca pe ghimpi deoarece RG face gafe foarte mari. Sustine ca am drogat-o si nu-si mai aduce aminte decat amanunte care ma incrimineaza pe mine. Asta e o noua manevra a procurorului, dar nu-i iese pasienta nici de data asta. Eu nu sunt decat un spectator la acuzele pe care mi le aduce Gabi, indrumata foarte constiincios de acelasi procuror care are interesul sa rezolve cazul pentru care a luat prima.

26 aprilie
Am fost dus la prelungirea celui de-al cincilea mandat si, culmea, nu am mai fost acuzat de omor.

15 mai
Sunt dus cu o cursa speciala la Rm. Valcea (acolo Moldoveanu era cercetat din 1995 intr-un alt dosar, sub acuzatia de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, pentru detinerea ilegala a unei arme despre care el spune ca “putea fi folosita doar pe post de pocnitoare” – n.n.). Initial nu mi-am dat seama de ce s-a grabit Demian sa faca acest lucru. La prelungirea celui de-al cincilea mandat nu am mai foat acuzat de omor deoarece nu erau probe impotriva mea. Si nici nu mai aveau de unde sa scoata, asa ca au aranjat sa fiu dus la process la Valcea si in functie de condamnarea de acolo imi intocmeau dosar sau nu. Si spre ghinionul meu, aici, la Valcea, cu interventia lui lui Demian, sunt condamnat la 3 ani inchisoare.

15 mai – 2 septembrie
Sunt tinut in arestul IPJ Bihor. Are loc o tentativa a capitanului Surducan de a ma mai incarca cu o noua fapta.

7 noiembrie
Este ziua mea de nastere. S-ar parea ca am fost uitat de toata lumea”


1997: “Am fost cantarit si mai aveam 53 kg”


“4 februarie 1997
Sunt scos in audienta la procuroarea Penitenciarului care ma anunta printre altele ca nu are rost sa ma agit deoarece oricum nu ma va baga nimeni in seama si sa-i spun ei ce am de zis , probabil ca sa-i comunice lui Demian ce am de gand sa fac.

11 mai 1997
Ies in audienta la comanadant, colonelul Ilea, caruia ii aduc la cunostiinta ca am intrat in refuz total de hrana si apa si imi promite ca a doua zi imi va trimite cerere pentru a intra official in acest refuz, darn u stiu cum se face ca uita acest lucru si imi creeaza probleme mai tarziu. Impresia pe care mi-a facut-o este dezastruoasa.

11-15 mai 1997
Refuz total de hrana si apa. Senzatia este una dintre cele mai groaznice.

15 mai 1997
Sunt pus fara menajamente pe cursa pentru Colibasi. Incerc sa raportez ca sunt de 5 zile in refuz total de hrana si sunt luat in deradere de maior P.V. si lt.col. Crisan care ma impinge si ma injura. Prima dovada ca Demian are “catei” peste tot.

28 mai
Recursul meu de la Rm. Valcea este respins. Este interesant comentariul procurorului acuzator.

18 iunie
Am ajuns inapoi la Penitenciarul Oradea

22 – 29 iulie
Refuz de hrana si ma cos cu sarma la buze. Nu am cerut altceva decat sa fiu lasat sa-mi fac pedeapsa in liniste.

25 august
Sunt dus din nou la comandant si acesta imi spune franc ca nu are chef sa-mi expuna motivele masurilor disciplinare care se iau impotriva mea si chiar doreste sa ma mute intr-o camera cu tigani si sa dorm cu unul dintre ei in pat. Daca comandantul crede ca ma poate teroriza psihic ca sa intre in gratiile parchetului, se inseala amarnic. Dupa aceasta intrevedere, in camera, am inghitit aproximativ 50-60 pastile de mai multe feluri si sunt dus la spital.
Incepand cu aceasta zi am intrat in refuz de hrana. Motivele: presiunea psihica facuta de commandant asupra mea si situatia juridica.

15 septembrie
Sunt cantarit si de la 72 kg am ajuns la 59 kg.

18 septembrie
Sunt dus in audienta la dl. Procuror Pop. Acesta ma ia cu obisnuitele vrajeli si imi explica in final ca nu se poate implica in ceea ce incearca comandantul cu mine, dar oricum nu ma asteptam la nimic deosebit din partea lui Toti sunt la fel. Nu-I nimic. Eu am avut buna –vointa. Ne vom mai intalni.

22 septembrie
Georgica a promis ca va intra si el in refuz de hrana, dar nu se tine de cuvant. Vorbeste ca de obicei fara sa gandeasca. Mult si prost. Oare cum am ajuns eu sa-l iau cu mine? Nu am probleme o viata intreaga si in 2 luni ma trezesc fara sa imi dau seama cum cu doua dosare penale. Am sa-i dau lui “curaj”. Nu i-au trebuit nici doua luni ca sa ma distruga. Si tarfa aia, oare ce are in capul ala? Dar se pune intrebarea ce a avut Demian in cap cand s-a gandit sa se foloseasca de ea impotriva mea? E mai prost ca ea daca s-a lasat pe mana ei. Eu fac puscarie nevinovat dar ar trebui unii sa se intrebe cat de linistiti au sa mai doarma dupa ce voi scapa de bascalia asta.

17 octombrie
Am facut cerere de intrare in refuz de hrana si am fost mutat pe camera de refuz.

24 octombrie
Am fost scos in audienta la procuroarea penitenciarului pentru a ma intreba care sunt motivele acestui refuz. Comentariile sunt de prisos, deoarece are aceleasi interese ca Demian. Am fost cantarit si mai aveam 53 kg.

29 octombrie
Am primit vizita medicului maior Hepes, apoi am fost pus pe cursa la Jilava fara sa se tina cont de starea mea fizica.

31 octombrie
Am iesit din refuz deoarece cursa m-a terminat pur si simplu. Si aici mancarea si asistenta medicala lasa foarte mult de dorit.

27 noiembrie
A fost Mori la mine si i-am dat imputernicire sa o poata lua pe Silvia in Germania.

24 decembrie
Ajunul Craciunului. E greu de descris in cuvinte ceea ce simt. O sa am grija sa nu uit niciodata acest lucru. Nici nu stiu daca merita osteneala ma razbun pentru ceea ce mi se intampla de doi ani incoace. O sa ma mai gandesc.

28 decembrie
In fiecare zi ma uit la fotografia Silviei. Mi-e atat de dor de ea. Sper sa vina cat mai repede ziua cand o voi vedea din nou. Nici nu stiu daca o sa ma recunoasca.

31 decembrie
Ultima zi a anului.
Sper ca anul viitor sa fie mai bun decat ultimii doi care au trecut. Astazi am primit si o scrisoare de la sora mea. Imi pare foarte rau pentru ea. E singura care se zbate sa ma ajute.”



1998: “Seara m-am cusut cu sarma la buze”

“19 ianuarie 1998
Astazi, impreuna cu Honciuc G. am fost mutat la camera 18. Bineinteles, motivele nu ne-au fost aduse la cunostinta.

20 ianuarie 1998
Am refuzat mancarea si a venit maiorul P.V. sa ma anunte ca mutarea s-a facut din ordinal lui pentru ca asa “vor muschii lui”. In momentul in care i-am cerut totusi niste explicatii, “a scaldat-o”. Peste cateva minute a aparut si dl. Col. Ardeleanu care a incercat sa dea impresia ca l-ar interesa problema mea. Seara m-am cusut cu sarma la buze.

21 ianuarie
Astazi a venit Hus cu raportul de pedepsire si am refuzat sa il semnez deoarece s-a dat o tenta cam tendentioasa. Se cauta un motiv pentru faptul ca am fost mutat. Nu e corect si pentru asta nu sunt dispus sa cedez. Sper ca maine sa vina avocatul la mine. Nu stiu de ce totusi se fac atatea abuzuri impotriva mea. Hus i-a facut o vizita lui Gabi.

23 ianuarie
Am fost scos in audienta la commandant. Am fost mutat inapoi la camera 30 dar nu mi-am scos sarma.

24 ianuarie
Am fost din nou scos in audienta la commandant si dupa mai multe discutii a trebuit sa admit ca nu il va muta pe Geani inapoi. Mi-am scos sarma de la buze.

13 aprilie
Astazi m-am cusut cu sarma la buze si nu am fost dus la instanta. Au aparut articole in presa motivandu-se absenta mea la process.

30 aprilie
Am refuzat mancarea deoarece am facut trei cereri sin u mi-a fost aprobata nici una. Motivul nu stiu care ar putea fi. Caietul este al meu si tot o sa ajunga la mine pana la urma.

5 mai
A venit maiorul Popa personal si mi-a adus caietul.”


Moldoveanu Mihai a facut memorii peste memorii, cerand dreptate si un proces corect. S-a adresat de la sefii instantelor locale pana la ministrul justitiei si nu i s-a raspuns, a cerut recuzarea judecatorilor si nu i s-a aprobat, a trimis replica ziarelor care au scris despre el, fara ca aceste scrisori sa ajunga vreodata la destinatie. Oricarui om, chiar si celui mai odios criminal, ii ramane macar dreptul la cuvant. In virtutea acestui fapt, intr-un numar viitor al Jurnalului bihorean va vom prezenta, in exclusivitate, alte insemnari ale acestui tanar condamnat la un sfert de secol de detentie. Nu stim daca Moldoveanu are sau nu dreptate; va invitam doar sa meditate asupra intrebarii: dar daca adevarul e de partea lui?

Olivia Steer