NOUTATI CEDO!!!!!!

Aceasta este Hotararea CEDO din aprilie 2008 in cauza SPINU c./ ROMANIEI.

SPINU ECATERINA GABRIELA (fosta ROTARIU) a fost inculpata si condamnata in acelasi dosar cu mine. In cazul ei, CEDO a decis ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a incalcat dispozitiile art. 6 din Conventie referitoare la dreptul la un proces echitabil cu prilejul solutionarii recursului.

Ma bucura faptul ca in sfarsit o instanta confirma ceea ce eu tot repet de 13 ani de zile.

Mai e cale lunga in ceea ce priveste lupta cu justitia pentru, din anumite puncte de vedere, abia acum incepe "greul": revizuirea dosarului in fata instantelor romane.

Sper ca intr-o zi tot acest cosmar sa se termine si sa pot fi, din nou, un om liber!

Am platit destul de scump si pentru mult prea multa vreme greselile altora!

E cazul sa mi se dea si mie viata inapoi!

CAUZA SPÎNU impotriva ROMANIEI
In cauza Spinu impotriva Romaniei
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (sectia a III-a), judecand intr-un complet format din:
Josep Casadevall, presedinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, judecatori,si Santiago Quesada, grefier de sectie,

Dupa ce au deliberat in camera de consiliu in data de 1 aprilie 2008,
Au luat urmatoarea hotarare, prezentata mai jos :


PROCEDURA

1. La originea cauzei se afla plangerea (nr. 32030/2002) formulata impotriva Romaniei prin care cetateana acestui stat, doamna Ecaterina Gabriela Spinu (« petenta ») a sesizat Curtea la data de 26 aprilie 2001 in virtutea articolului 34 din Conventie.

2. Guvernul roman (« Guvernul ») este reprezentat de catre agentul sau, domnul M. Razvan-Horatiu RAdu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.


3. In data de 12 iulie 2006 Curtea a decis sa comunice Guvernului plangerea intemeiata pe dispozitiile art. 6 alin. 1 din Conventie in vederea asigurarii echitatii procedurii penale. Prelevandu-se de dispozitiile art. 29 alin. 3, a decis ca vor fi examinate in acelasi timp admisibilitatea si fondul cererii.

IN FAPT

I. CIRCUMSTANTELE CAUZEI

4. Petenta este nascuta in 1971 si domiciliaza in Ramnicu Valcea.

1. Arestul preventiv al petentei si procedurile penale efectuate impotriva ei

5. In data de 11 ianuarie 1996, petenta a fost chemata la sediul politiei din Ramnicu Valcea cu scopul de a fi interogata cu privire la o crima care avusese loc in Oradea in noaptea de 31 octombrie spre 1 noiembrie 1995. In aceeasi zi, ea a fost pusa sub escorta Politiei Oradea. Petenta spune ca a fost in mod constanta insultata in timpul efectuarii acestui traseu de catre ofiterii de politie care o insoteau. Guvernul contesta aceste alegatii si pune in vedere ca nu a fost furnizat nici un mijloc de proba cu privire la aceste afirmatii.

6. In 12 ianuarie 1996, s-a inceput urmarirea penala impotriva petentei si a fost arestata provizoriu pentru o perioada de 30 de zile, dupa ce a fost informata de catre procuror ca era acuzara de nedenuntarea unui furt savarsit prin violenta impotriva lui N.A., de tentiva de talharie impotriva lui V.T. si pentru utilizarea de substante toxice, infractiuni prevazute de art. 176, 211, 312 si 362 din Codul penal si de art. 14 din decretul nr. 466/1979 cu privire la regimul substantelor toxice.


7. In timpul primului interogatoriu efectuat de catre politie, petenta a negat orice participare a sa la faptele penale ce i se imputau. Ulterior, ea a revenit asupra depozitiei initiale si a marturisit intr-o prima faza faptele savarsite impotriva lui VT cat si participarea sa la omorarea lui NA. Ea afirma ca a recunoscut faptele ce i se imputau ca urmare a relelor tratamente la care a fost supusa de catre agentii de politie. De asemenea, ea sustine ca in timpului anului 1996, i-a fost prescris si administrat un tratament pe baza de diazepam si alte medicamente pe baza de barbiturice de catre medicul inchisorii cu scopul de a fi determinata sa recunoasca faptele ce i se imputau. Guvernul contesta aceste afirmatii cu privire la relele tatament si subliniaza ca ele nu sunt dovedite.

8. Rezulta din dosarul medical al petentei tinut in perioada detentiei sale provizorii ca intre anii 1996 si 1997 ea suferea de insomnie si ca i-a fost administrat un tratament pe baza de barbiturice.


9. Perchezitiile au avut loc la domiciliile petentei si ale celorlati suspecti, H.G. si M.M.. La domiciliul acestuia din urma, politia a descoperit o geaca apartinand lui MM care prezenta urme de sange pe interior. Aceasta geaca a fost trimisa la analiza insa n u a putut fi stabilita grupa de sange a mostrei. Din acel moment al urmaririi penale, acesti doi inculpati au recunoscut participarea lor la faptele inputate.

10. In 19 februarie 1996a aparut in presa un articol intitulat « Doi subofiteri deveniti asasini » (cu referire la cei doi suspecti HG si MM), in care erau descrise faptele ce i se imputau petentei. Nicaieri in cuprinsul articolului nu se facea vorbire in mod expres cu privire la sursa informatiilor expuse.


11. Prin rechizitoriul din 27 mai 1996, Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor o trimite in judecata pe petenta in acelasi timp cu MM si HG pentru delictele mai sus mentionate. Din punctul de vedere al parchetului, MM si HG ar fi comis talharirea si uciderea lui NA, fapte pe care petenta nu le-ar fi denuntat. Pe de alta parte, petenta si HG ar fi comis o tentativa de omor si o tentativa de talharie impotriva lui VT, parte civila in cauza. Pentru a savarsi aceste ultime delicte, petenta ar fi utilizat substantele toxice.
12. Din punctul de vedere al parchetului, faptele prezentate in rechizitoriu erau dovedite prin raportul medico-legal, declaratiile coinculpatului MM si ale petentei care recunoscusera faptele imputate si prin procesul verbal de confruntare dintre petenta si VT. Rechizitoriul preciza de asemenea ca recunoasterile inculpatului MM si ale petentei facute in prezenta avocatilor liber alesi fusesera inregistrate si consemnate in scris. Se indica de asemnea, ca inculpatii, asistentati de avocatii alesi, participasera la o reconstituire a faptelor.

13. Pentru parchet, faptele erau probate cu procesul verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, identificarea in grup, expertizele si documentele medicale furnizate, depozitiile martorilor si marturiile inculpatilor.


2. Primul grad de jurisdictie – instanta de fond


14. La termenul din data de 14 octombrie 1996, petenta a solicitat tribunalului audierea martorilor cu conditia ca acestia sa se prezinte. Instanta a solictat parchetului sa ia masurile necesare pentru prezenta acestora.

15. La termenul din data de 11 noiembrie 1996 instanta amana cazua pentru data de 9 decembrie 1996, pe motiv ca martorii citati nu s-au prezsentat si trimite organelor de potie mandatele de aducere a martorilor de la domiciliu. Un martor a fost audiat de catre tribunal.


16. La termenul din data de 26 ianuarie 1998, dupa mai multe amanari pe motiv de viciu de procedura, tribunalul constata absenta martorilor citati si da citire depozitiilor pe care acestia le dadusera in timpul urmaririi penale. Petenta contesta aceasta masura procesuala de citire a declaratiilor motivand ca se impunea audierea directa a martorilor de catre instanta, cu atat mai mult cu cat probele aflate la dosar erau contradictorii.

17. In fata tribunalului, petenta si coinculpatii HG si MM revin asupra declaratiilor date in faza de urmarire penala : in sensul in care recunosc participarea la fapta privindu-l pe VT si neaga participarea la uciderea lui NA.


18. In timpul sedintei din data de 2 februarie 1998, tribunalul decide sa interzica petentei si celorlalti inculpati sa ia legatura cu presa pana la finalizarea dosarului penal.

19. In timpul sedintei de judecata din data de 24 aprilie 1998 petenta solicita din nou audierea martorilor lipsa. De asemenea, ea pune in evidenta ca in timpul detentiei sale provizorii ea a suferit rele tratamente din partea politistilor si ca a fost drogata cu scopul de a recunoaste faptele.


20. In sedinta din data de 8 aprilie 1998 tribunalul da o alta calificare juridica faptelor si ajunge la concluzia ca rezulta din probele aflate la dosar ca petenta este vinovata in egala masura de complicitate la talharia care a avut ca efect moartea victimei NA, de tentativa de talharie si tentativa de omor impotriva lui VT cat si de utilizare de substante toxice. Tribunalul o condama la 10 ani de inchisoare si la 5 ani interzicerea dreptului de a reveni pe teritoriul municipiului Oradea dupa executarea pedepsei. De asemnea o obliga sa achite despagubiri partii civile.

21. Referindu-se la acuzatile de rele tratamente suferite de petenta, tribunalul considera ca acestea nu sunt intemeiate, ca petenta a facut declaratiile in fata aparatorului ales si ca nu reiesea din casetele inregistrate in timpul interogatoriului ca ea suferise rele tratamente. Instanta constata totusi ca petenta avusese dificultati in a arata politistilor traseul pe care-l urmase in Oradea in noaptea crimei – care se explica prin faptul ca nu cunostea orasul – si ca politistii facuse dovada de « exces de zel » insistand ca ea sa indice locurile cu exactitate.


22. In ceea ce priveste raspunderea penala a petentei in ceea ce priveste complicitatea cu privire la moartea lui NA, tribunalul retine ca vinovatia rezulta din declaratiile ei si ale coinculpatului MM date in cursul urmaririi penale, dar si din petele de sange descoperite in geaca lui MM, in ciuda faptului ca spalarea acestei geci facuse imposibila analiza.

23. Un articol aparut in data de 22 septembrie 1999 in jurnalul Evenimentul zilei prezinta faptele facand referire la un alibi furnizat petentei de catre mama sa, aspect care nu fusese luat in calcul de catre anchetatori.


24. Un articol aparut in data de 31 octombrie 1998 in ziarul Romania libera aborda cauza bazandu-se in mod egal pe declaratiile catorva martori si pe cea a inculpatului MM. Rezulta ca autoritatile implicate in ancheta refuzasera sa faca comentarii si sa raspunda intrebarilor jurnalistilor. Un alt articol aparut in 6 febuarie 1999 expunea un studiu al cazului efectuat de catre jurnalista VB. Aceste articole nu fac nici o referire exacta asupra sursei informatiilor .

3. Jurisdictia de apel in fata Curtii de Apel Oradea

25. Petenta declara apel impotriva sentintei din data de 8 iunie 1998, cerand achitarea sa in ceea ce priveste fapta de omor si talharie impotriva lui NA, invocand lipsa probelor care sa demonstreze vinovatia. In subsidiar, ea a solicitat instantei de appel reincadrarea juridica a faptelor imputate in infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni. Ea a subliniat ca a marturisit faptele in perioada in care era sub influenta medicamentelor.

26. In data de 29 octombrie 1998, Curtea de Appel decide ca probele sunt contradictorii si constata ca petenta a revenit in fata tribunalului asupra declaratiilor sale, in sensul ca ar fi participat la talharia care a avut ca urmare moartea victimei NA. La cererea petentei, curtea de apel audiaza martorul SL si victima VT.


27. In data de 26 martie 1999, curtea de appel o audiaza pe partea civila VI, mostenitoarea lui NA, si pe martorii TG si VC, care revenisera asupra declaratiilor facute in cursul urmaririi penale. La cererea parchetului, martorul asistent MG, care asistase la reconstituirea la fata locului, a fost audiat. Au fost examinate de asemenea de catre curtea de appel procesul-verbal de reconstituire si rapoartele medico-legale. Petenta a declarat ca ea nu a mai cerut administrarea altor probe.

28. Cu prilejul termenului din data de 2 aprilie 1999, petenta, reprezentata de avocat, a expus motivele de appel. Cu prilejul ultimului cuvant, ea si-a justificat retractarea marturisirii cu privire la participarea sa la uciderea lui NA prin aceea ca a fost sub influenta medicamentelor. Petenta si-a recunoscut cu acest prilej participarea sa la infractiunea de talharie asupra lui VT.


29. Prin hotararea din 7 mai 1999, curtea de appel admite apelul petentei, achitand-o in ceea ce priveste fapta de complicitate la tentativa de talharie care a avut ca urmare moartea lui NA si a respins cerea de despagubiri formulata de catre partea civila. Curtea de Appel a apreciat ca situatia de fapt cu privire la decesul lui NA retinuta de catre parchet si Tribunalul Bihor nu era confirmata de probele aflate la dosar. Curtea a subliniat ca era de datoria parchetului de a furniza probele necesare care sa intemeieze o solutie de condamnare a acuzatilor. Or, nu rezulta din dosar ca petenta se facea vinovata de crima in discutie. Singurele probe in acuzare erau reprezentate de declaratiile petentei, asupra carora ea revenise deja, si care nu se coroborau cu celelalte elemente din dosar, cu atat mai mult cu cat si unii dintre martori revenisera asupra declaratiilor date in cursul urmaririi penale. Din aceasta perspectiva, respectarea prezumtiei de nevinovatie impunea o solutie de achitare.

30. Curtea de Appel a decis insa ca petenta se facea vinovata de tentativa de talharie asupra lui VT si de utilizare de substante toxice si a condamnat-o la o pedeapsa de 2 ani inchisoare. In consecinta, dupa ce a constatat ca durata arestarii preventive era egala cu durata pedepsei inchisorii aplicata, curtea de apel a dispus punerea sa in libertate.


31. Unul dintre judecatorii de la curtea de appel a format opinie separata, argumentand ca rezulta din probele de la dosar ca petenta era in egala masura vinovata de complicitate la talharia care avusese ca urmare moartea lui NA. Acest judecator a acordat prioritate declaratiilor detaliate ale petentei si ale coinculpatului MM facute in cursul urmaririi penale, prin care ei recunoscusera faptele si care se aflau la baza reconstituirii facute de catre organele de ancheta. El retine, de asemenea, ca reconstituirea a fost facuta in prezenta inculpatilor si a avocatilor lor, aspect care inlatura orice influentare si constrangere din partea anchetatorilor.

4. Jurisdictia de recurs in fata Curtii Supreme de Justitie

32. Parchetul a declarat recurs motivand prin aceea ca instanta de appel nu facuse o interpretare corecta a probelor si ca reiesea din declaratiile martorilor ca petenta fusese complice la uciderea lui NA. Nu a fost solicitata nici o alta masura procesuala.

33. In data de 23 mai 2000 are loc primul termen de judecata la Curtea suprema, termen la care se prezinta petenta si ceilalti doi inculpati, reprezentati de acelasi avocat din oficiu. In orice caz, Curtea Suprema, amana judecarea cauzei datorita existentei unui viciu de procedura in ceea ce priveste citarea partii civile. De asemenea, ea dispune desemnarea a cate un avocat din oficiu pentru fiecare dintre cei inculpati.


34. Cu prilejul termenului din 3 octombrie 2000, petenta si ceilalti doi inculpati au fost asistati de acelasi unic avocat din oficiu. Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in aceeasi zi si petenta, care a avut ultimul cuvant, a solicitat respingerea recursului ministerului public, Petenta a precizat ca nu a avut timpul fizic necesar sa achieseze la concluziile avocatului si ca intreaga sedinta de judecata nu a durat mai mult de 5 minute.

35. Prin decizia din 7 noiembrie 2000, Curtea Suprema de Justitie a admis recursul parchetului, a casat decizia curtii de apel si a mentinut sentinta pronuntata de Tribunalul Bihor. Dispozitivul a fost urmatorul :

« Din examinarea probelor existente in dosar rezulta ca instanta de fond a pronuntat o solutie temeinica si legala incauza, decizia instantei de apel fiind gresita.
Din analiza atenta a declaratiilor inculpatilor, facute in cursul urmaririi penale, comparativ cu declaratiile lor, date ulterior, la instante, se desprinde cu usurinta concluzia ca cele care exprima adevarul sunt relatarile facute in cursul urmaririi penale.
Relatarile inculpatilor facute in cursul urmaririi penale se coroboreaza cu alte probe din care rezulta, in mod cert, savarsirea de catre ei a infractiunilor retinute in sarcina lor de catre instanta de fond.
Referitor la infractiunea de omor a carei victima a fost Nagy Adalbert, declaratiile inculpatilor Moldoveanu Mihai si Rotariu Ecaterina Gabriela (petenta Spanu) prin care au recunoscut savarsirea faptei, facute in cursul urmaririi penale, se coroboreaza cu urmele de sange identificate ulterior pe partea interioara a gecii inculpatului Moldoveanu Mihai.
La evaluarea declaratiilor inculpatilor facute la urmarirea penala, prin care ei au recunoscut faptele, este de avut in vedere ca aceste recunoasteri au avut loc in prezenta aparatorilor.
Pe langa toate argumentele logic si coerent prezentate in considerentele instantei de fond, sunt de avut in vedere si conduc si la aceeasi concluzie si motivele exprimate in scris, prin opinia separata a judecatorului Pantea Nistor, care a facut parte din completul de judecata la judecarea apelului.
Pentru toate aceste considerente, urmeaza a se admite recursul Parchetului si a se casa decizia Curtii de appel in ceea ce priveste dispozitia de achitare a inculpatilor MM (…) si RG (actuala petenta Spanu) pentru infractiunea prevazuta de art. 26, 174 si 176 lit. D C.P/ »

36. Printr-o decizie din 11 ianuarie 2002, Curtea Suprema a respins contestatia in anulare a petentei formulata impotriva deciziei din 7.11.2000, fara a se analiza fondul cauzei.

37. In data de 14 aprilie 2004, petenta a fost eliberata conditionat.


II. DREPTUL INTERN APLICABIL

1. CODUL de procedura penala in vigoare la data savarsirii faptelor

38. Dispozitiile pertinente sunt prezentate in continuare :

Art. 341
« Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant inculpatului personal.
In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti. »

Art. 385 indc. 14
« Instanta, judecand recusrul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la instanta de recurs.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs invocate de procuror si parti. »

Art. 385 indc. 15
« Instanta, judecand recursul, poate (…) :
2. admite recursul, casand hotararea atacata si(…)
a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis ;
c) (…)Curtea suprema de justitie, daca admite recursul, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotararea a fost casata (…) ;
d) retine cauza spre rejudecare (…) »

art. 385 ind. 16
« Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare, potrivit art. 385 indc. 15 pct. 2 lit. d), se pronunta si asupra probelor ce urmeaza a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare (…) »

Art. 385 indc. 19
« Rejucarea cauzei dupa casarea hotararii casate se desfasoara potrivit dispozitiilor se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, cap. I si II, care se aplica in mod corespunzator ».

3. Modificarile codului de procedura penala intrate in vigoare dupa 7 septembrie 2006

39. Dispozitiile pertinente sunt prezentate mai jos :

Art. 385 indc. 14
« Cu ocazia judecarii recursului, instanta este obligata sa procedeze la ascultarea inculpatului prezent (…) atunci cand acesta nu a fost ascultat la instantelr de fond si apel, precum si atunci cand aceste instante nu au pronuntat impotriva inculpatului o hotarare de condamnare ».
Art. 408 indc.1
« Hotararile definitive pronuntate in cauzele in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut in Conventia europeana pentru aparaea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, daca consecintele grave ale acestei incalcari continua sa se produca si nu pot fi remediate decat prin revizuirea hotararii pronuntate.
Pot cere revizuirea :
a) persoana al carei drept a fost incalcat ;
b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia ;
c) procurorul.
Cererea de revizuire se introduce la Inalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea in complet de 9 judecatori.
Cererea de revizuire se poate face in termen de 1 an de la data ramanerii definitice a hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului.
Cand instanta constata ca cererea este fondata :
a) desfiinteaza, in parte, hotararea atacata sub aspectul dreptului incalcat si, rejudecand cauza, cu aplicarea dispozitiilor din Capitolul III, Sectiunea II, inlatura consecintele incalcarii dreptului ;
b) desfiinteaza hotararea si, cand este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta in fata careia s-a produs incalcarea dreptului, aplicandu-se dispozitiile din Capitolul III, Sectiunea II »







IN DREPT

I. IN CEEA CE PRIVESTE INCALCAREA ART. 6 alin. 1 DIN CONVENTIE

40. Petenta a reclamat faptul ca nu a beneficiat de un proces echitabil, intrucat CSJ a condamnat-o pentru complicitate la talharia care a avut ca urmare moartea victimei NA dupa ce ea fusese achitata de catre Curtea de Appel, fara ca ea sa fie audiata din nou si fara a se mai administra vreo proba. Ea sustine o incalcare a dreptului sau la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin 1 din Conventie, astfel mentionata :
« Toate persoanele au dreptul de a le fi judecate in mod egal (…) de catre un tribunal (…) care va decide (…) in mod intemeiat asupra acuzatiilor penale formulate impotriva ei »

A. Asupra admisibilitatii

41. Curtea constata ca plangerea petentei nu este a priori neintemeiata in sensul art. 35 alin. 3 din Conventie. Curtea subliniaza ca nu se pune problema unor chestiuni prealabile de inadmisibilitate a cererii. Curtea declara, pe cale de consecinta, cererea admisibila.


B. Pe fondul cauzei

a) Sustinerile partilor

i) PETENTA


42. Pententa subliniaza ca, desi a avut ultimul cuvant pentru cateva minute, conform art. 341 CPP
B. P , nu a fost ascultata cu prilejul dezbaterilor de catre Curtea Suprema de Justitie care a decis condamnarea sa pentru infractiunea cea mai grava. De asemenea, aceasta jurisdictie nu a audiat in mod direct martorii. Pententa subliniaza ca singura instanta care si-a manisfestat interesul de a asculta martorii si depozitiile acstora a fost curtea de appel iar aceasta instanta a dispus achitarea ei.

43. Ea subliniaza ca probele furnizate de cate parchet nu dovedeau vinovatia sa in ceea ce priveste uciderea lui NA ci acest aspect pune in evidenta ca Tribunalul si Curtea Suprema de Justitie au acordat prioritate declaratiilor sale facute in cursul urmaririi penale si in fata instantei de fond.

44. In final, ea pune in vedere faptul ca dispozitiile legale nationale in vigoare la ora actuala impun jurisdictiilor nationale de recurs sa audieze acuzatul si martorii, insa aceste dispozitii au intrat in vigoare abia in anul 2006 si nu erau deci susceptibile sa-i remedieze situatia.

ii) GUVERNUL

45. Guvernul sustine ca trebuie facuta o distinctie intre prezenta cauza si speta Constantinescu contra Romania (nr. 28871/95, § 59, CEDH 2000 – VIII) intrucat in prezentul dosar petenta nu a fost condamnata pentru prima oara de catre instanta de recurs. Din punctul de vedere al Guvernului, nu este de neglijat faptul ca prin casarea deciziei pronuntate in apel Curtea Suprema de Justitie a restabilit (a dat prioritate) faptele constatate de catre tribunal prin hotatarea din 8 aprilie 1998.Pe de alta parte, spre deosebire de cauza Iliescu si Chiforec c. Romania, in care recurentul nu fusese niciodata audiat de catre un tribunal, in prezenta cauza petenta fusese deja audiata de catre instanta de fond.

46. In ceea ce priveste omisiunea Curtii Supreme de a o audia pe petenta, Guvernul subliniaza ca in acel dosar au existat doua termene de judecata in cadrul carora recurenta a fost asistata de catre un avocat din oficiu. Guvernul reliefeaza ca nu rezulta din pisele dosarului faptul ca recurenta ar fi solicitat in mod expres sa fie audiata. In acest context, Guvernul atrage atentia asupra ultimelor modificari ale codului de procedura penala cu privire la audierea inculpatului de catre instanta de recurs.

47. In ceea ce priveste omisiunea Curtii Supreme de a audia martorii din nou, Guvernul subliniaza ca acestia fusesera deja audiati in cursul procedurilor anterioare si ca recurenta nu a solicitat reaudierea acestor martori. Pe de alta parte, decizia de condamnare a petentei nu s-a bazat in mod singular pe depozitiile martorilor, dar pe ansamblul pieselor dosarului, si in particular pe declaratiile inculpatilor si pe petele de sange identificate pe interiorul gecii lui MM. Din aceasta perspectiva, prezenta cauza difera de afacerea Bricmont vs. Belgia si Unterpertinger vs. Austria.

48. Pe cale de consecinta, Guvernul reaminteste ca nu exista nici o dispozitie in dreptul roman care sa stabileasca o ordine de preferinta intre declaratiile succesive facute in cursul urmaririi penale si in fata tribunalului, in ipoteza ca acestea ar fi contradictorii. Din punctul de vedere al Guvernului, Tribunalul Bihor si Curtea Suprema de Justitie si-au fondat decizia pe probe legal administrate si care demonstreaza intr-o maniera convingatoare vinovatia petentei.


49. In final, Guvernul reaminteste ca, potrivit jurisprudentei CEDO, obligatia de a aprecia elementele pertinente apartine in principiu jurisdictiilor nationale iar caracterul echitabil al unei proceduri trebuie privit in ansamblu.

b) Aprecierea CURTII Europene a Drepturilor Omului

50. Curtea reaminteste ca modalitatile de aplicare ale articolului 6 din Conventie raportate la proceedura de judecare in apel si recurs depind de caracteristicile procedurii la care se refera: trebuie tinut cont de ansamblul procedurii interne si de rolul jurisdictiei de apel sau recurs in cadrul ordinii juridice nationale. In timp ce o audiere publica are loc in prima instanta, absenta dezbaterilor publice in apel se poate justifica prin natura procedurii in discutie, sau prin natura sistemului de apel intern, prin prisma atributiilor jurisdictiei din apel, intr-o maniera in care interesele partii (solicitantului) au fost in mod real expuse si protejate in fata ei.
51. In asemenea maniera, in fata unei curti de apel cu plenitudine de jurisdictie art. 6 nu garanteaza in mod necesar dreptul la o audiere publica si nici, daca o astfel de audiere are loc, dreptul celui in cauza de a asista in persoana la dezbateri.

52. Pe de alta parte, Curtea a decis ca de vreme ce o jurisdictie de recurs este obligata sa cunoasca o speta in fapt si in drept sis a studieze in ansamblul ei problema culpabilitatii sau a nevinovatiei, ea nu poate, din motive de echitate procesuala, sa decida asupra acestor chestiuni fara o apreciere directa a depozitiilor inculpatilor prezenti in persoana si care sustin ca nu au savarsit faptele penale ce li se imputa.

53. In orice caz, inainte de a determina daca a existat o incalcare a rt. 6 in prezenta cauza, trebuie examinat anterior in concret rolul Curtii Supreme de Justitie si natura problemelor pe care ea era obligata sa le cunoasca.

54. In aceasta privinta, CEDO observa ca natura atributiilor CSJ ca instanta de recurs era definite de art. 385 inc. 14 si art. 385 ind. 15 din CPP.

55. CEDO constata ca, spre deosebire de speta Cosntantinescu contra Romaniei, anterior citata, in prezenta speta nu pune problema aplicarii art. 385 indc. 6 §3 din codul de procedura penala, in conformitate cu care, daca procedura recursului vizeaza o decizie care nu este susceptibila de fi atacata cu apel, tribunalul este obligat sa examineze cauza sub toate aspectele sale fara a se limita la motivele si aspectele invocate de catre parti in motivele de recurs. In orice caz, trebuie observat ca in cauza de fata, desi CSJ s-a pronuntat in cadrul unei proceduri de recurs prin care a fost atacata o decizie pronuntata in apel, aceasta instanta nu s-a limitat la a exercita un rol de jurisdictie suprema ce se axeaza pe erorile de drept, de procedura, ci a procedat la o apreciere proprie a faptelor cu scopul de a vedea daca acestea sunt suficiente pentru a fundamenta o solutie de condamnare a petentei.
In consecinta, jurisdictia de recurs ar fi fost obligata sa cunoasca speta atat in drept cat si in fapt si sa o studieze in ansamblu pentru a se putea pronunta asupra culpabilitatii sau nevinovatiei petentei.

56. CEDO constata ca in prezentul caz, pentru a putea confirma una sau alta dintre cele doua hotatari apartinand jurisdictiilor inferioare, Curtea Suprema de Justitie a dat o noua interpretare probelor si in special depozitiilor petentei si ale celuilalt inculpat Moldoveanu Mihai. In definitiv, aspectele pe care CSJ a fost obligata sa le analizeze inainte de de a se pronunta asupra recursului vizau culpabilitatea recurentei si aveau, deci, in mod essential, natura unui aspect ce viza starea de fapt. Era vorba de a aprecia daca recurenta participase la omorul in scopul talhariei savarsit asupra lui N.A.

57. Or, din perspectiva CEDO, pentru a putea duce la bun sfarsit aceasta sarcina, audierea recurentei apare cu atat mai mult necesara cu cat ea fusese in mod succesiv condamnata si achitata de catre jurisdictiile inferioare si ea contesta in continuare participarea sa la acea fapta penala dar si conditiile in care fusesera date declaratiile.

58. In ceea ce priveste sustinerile Guernului cu privire la faptul ca recurenta nu a solicitat sa fie audiata de catre CSJ, CEDO estimeaza ca instanta de recurs era obligata sa ia masuri efective si din proprie initiativa in vederea audierii, chiar daca recurenta nu solicitase in mod expres acest lucru. CEDO reaminteste de asemenea, faptul ca desi recurenta a avut dreptul la ultimul cuvant in cadrul procedurii dezbaterilor de recurs, aceasta nu exonera CSJ de obligatia de a o audia in cadrul dezbaterilor. CEDO estimeaza ca in prezenta speta CSJ trebuia cu atat mai mult sa o audieze pe recurenta cu atat mai mult cu cat aceasta isi sustinea nevinovatia si ea fusese deja achitata de catre curtea de apel din lipsa de probe.

59. Din alta perspectiva, CEDO constata faptul ca CSJ si-a fondat rationamentul juridic pe o noua interpretare a declaratiilor recurentei si ale lui M.M., fara a le auzi ea insasi.

60. Din acest punct de vedere, CEDO subliniaza ca termenul de “martor” (persoana care da o declaratie), in sistemul Conventiei, are o un sens “autonom”. Astfel, de vreme ce o depozitie, fie ca este facuta de un martor, in sensul strict al cuvantului, fie ca este facuta de catre un inculpat, este susceptibila de a fundamenta, intr-o maniera substantiala, condamnarea unei persoane, ea contituie o marturie (proba) in condamnare si garantiile prevazute de art 6§ 1 ii sunt aplicabile.

61. Dupa ce a observat contradictii intre diferitele declaratii date de catre recurenta si inculpatul M.M. in cursul urmarii penale si ulterior in fata Tribunalului, Curtea Suprema de Justitie a concluzionat ca aceste marturii corespundeau realitatii (in sensul recunoasterii faptelor) intrucat ele se coroborau cu celelalte probe din dosar, fara a preciza insa care erau aceste probe. Or, aceste depozitii incriminatare nu au fost ascultate de catre CSJ. Din alt punct de vedere, CEDO observa ca CSJ a facut referire la urmele de sange gasite in interiorul gecii apartinand lui MM, in timp ce Curtea de Apel, jurisdictia inferioara, constatase ca aceste pete de sange nu putusera fi analizate din punct de vedere stiintific sin u se pusese stabili cui apartinusera aceste urme. Fara urma de indoiala, ramanea la apreciera juristictiei de recurs sa analizeze aceste probe starnse; nu este de neglijat nici faptul ca recurenta a fost gasita vinovata pe baza acelorasi probe care au fost suficiente pentru ca judecatorii de la curtea de apel sa se indoiasca de vinovatia ei sis a pronunte o solutie de achitare.

62. Putem considera ca CSJ si-a incalcat obligatia sa de a dispune din oficiu masuri procesuale cu scopul de a clarifica depozitiile date in cauza si de a da recurentei posibilitatea de a se apara.

63. In ceea ce priveste afirmatia Guvernului in conformitate cu care urmele modificari ale codului de procedura penala obliga instanta de recurs sa la il audieze pe acuzat, CEDO observa ca aceste modificari nu au intrat in vigoare decat in 07.09.2006, de vreme ce in cauza petenta a fost condamnata printr-o sentinta pronuntata in 07.11.2000.

64. Pe cale de consecinta, CEDO apreciaza ca aceasta condamnare a recurentei de catre CSJ fara ca ea sa fie audiata personal, fara a aprecia in mod direct depozitiile care fusesera modificate si au stat la baza unor decizii contradictorii date in cauza, este de natura a reprezenta o incalcare a cerintelor unui proces echitabil in sensul art. 6 § 1 din Conventie.

65. A avut loc, deci, o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie.

II. In ceea ce priveste incalcarea art. 3 din Conventie

66. Petenta pretinde ca ar fi fost supusa unor rele tratamente de catre politistii insarcinati cu ancheta. Ea sustine de asemenea ca, in cursul detentiei provizorii din 1996, a fost victima unei tentative de viol din partea unui guardian si ca i-a fost administrat un tratament pe baza de barbiturice. Ea invoca incalcarea art. 3 din Conventie :
“ Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
In ceea ce priveste plangerea formulata cu privire la administrarea unui tratament pe baza de barbiturice

67. Curtea constata ca nici o piesa a dosarului nu demonstreaza ca petenta a fost supusa unui astfel de tratament. Desi este adevarat ca din dosarul sau medical rezulta ca i s-au administrat calmante pe timpul detentie sale provizorii din 1996, nu este mai putin adevarat ca din acestea se face referire ca ea suferea de insomnie si ca era depresiva, aspecte pe care ea nu le contesta formal. Curtea observa de asemenea ca tribunalul si curtea de apel sesizate cu aceste aspecte le-au gasit neintemeiate, pe motiv ca nici o proba nu a fost furnizata si daca aceste probe ar fi existat, avocatii sai nu ar fi ratat ocazia de a le prezenta in fata tribunalului. Din alt punct de vedere, nu rezulta din dosar si petenta nu a mai sustinut aceasta teza in fata jurisdictiilor nationale, ca aceste medicamente i-au fost administrate cu forta, ea avand, deci, posibilitatea de a refuza administrarea lor.

68. In consecinta aceasta plangere este nefondata si trebuie respinsa in aplicarea rt. 35§§ 3 si 4 din Conventei.


2. In ceea ce priveste plangerea referitoare la tentativa de viol si de rele tratamente

69. Curtea reaminteste ca afirmatiile cu privire la relele tratamente trebuie sustinuta de mijloace de proba potrivite.

70. In speta, in lipsa unui inceput de proba, Curtea ajunge la concluzia ca aceste afirmatii ale petentei nu pot fi considerate ca stabilite. De altfel, recurenta nu a ridicat in mod expres sau tangential aceasta problema in fata instantelor nationale.

71. In consecinta, aceast capat de cerere este nefondata si trebuie respins in aplicarea rt. 35§§ 3 si 4 din Conventei.


III. In ceea ce priveste incalcarea art. 5 §1, 6 §§ 1, 2 si 3b si a art. 10 din Conventie

72. Intr-o scrisoare din 19 iunie 2002 petenta denunta ilegalitatea detentiei sale provizorii in arestul politiei din 11 in 12 ianuarie 1996, pe motiv ca nu fusese emis nici un mandat de arestare pe numele ei, fiind incalcat astfel art. 5 alin. 1 din Conventie. In aceeasi scrisoare, facand referire la art. 6 din Conventie, ea a denuntat imposibilitatea de a beneficia de convorbiri confidentiale cu avocatul sau pe timpul detentiei sale. Ea s-a plans si de faptul ca nu a beneficiat de un avocat in timpul procedurii de judecare a recursului precum si de faptul ca avocatul ales de ea, dar si avocatul ales din oficiu care au reprezentat-o in timpul procedurilor au colaborat cu organele de ancheta si nu au vegheat asupra drepturilor ei care trebuiau aparate.

73. Invocand art. 6 alin 2 din Conventie ea reclama, in aceeasi scrisoare, faptul ca diversi jurnalisti au publicat informatii cu privire la ancheta in curs de desfasurare ce o privea. Ea considera ca aceste informatii i-au incalcat dreptul la respectarea prezumtiei de nevinovatie. De asemenea, ea face plangere si impotriva faptului ca i-a fost incalcata libertatea de exprimare, garantata de art. 10 din Conventie, intrucat
prin incheierea de sedinta din data de 2.02.1998, judecatorul PA i-a interzis sa ia legatura cu presa.

74. In ceea ce priveste capatul de cerere intemeiat pe dispozitiile art. 5 alin 1 din Conventia, Curtea constata faptul ca petenta a omis sa invoce expres au implicit aceasta cerere in fata jurisdictiilor nationale. In orice caz, petenta a fost condamnata in prima instanta la data de 8 aprilie 1998 si a sesizat Curtea cu privire la aceste fapte abia in data de 19 iunie 2002, peste termenul de 6 luni. Pe cale de consecinta, acest capat de cerere este tardiv si trebuie respins, conform art. 35 al. 1 si 4 din Conventie.

75. In ceea ce priveste celelalte capete de cerere intemeiate pe dispozitiile art. 6 alin 1 si 2si 3 b) si art. 10 din Conventie, CEDO observa ca procedura care face obiectul prezentului dosar s-a finalizat in fata Curtii Supreme de Justitie in data de 7 noiembrie 2000 si ca aceste plangeri au fost formulate pentru prima oara in data de 19 iunie 2002, peste termenul de 6 luni. Ea reaminteste faptul ca cererea de contestatie in anulare, in masura in care ea nu priveste fondul cauzei, in sensul art. 35 alin 1 din Conventie, susceptibila de a intrerupe termenul de 6 luni mai sus mentionat, nu constituie un recurs efectiv, in sensul art. 35 alin 1 din Conventie de natura a itrerupe termenul de 6 luni, fiind vorba doar de o cale de atac extraordinara.

76. Rezulta ca, si in ipoteza in care recurenta ar fi epuzat caile de atac interne, aceste capete de cerere sunt tardive si trebuie respinse conform conform art. 35 al. 1 si 4 din Conventie.



III. IN CEEA CE PRIVESTE APLICAREA ART. 41 din CONVENTIE

77. In termenii art. 41 din Conventie,


“ In conditiile in care Curtea constata ca avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor sale, si daca dreptul intern al Inaltei Parti semnatare nu permite inlaturarea efectelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila”


A. DESPAGUBIRI

78. Petenta solicita 1.000.000 euro cu titlu de daune morale, ca efect al arestarii sale preventive in mod nelegal si ca urmare a abuzurilor suferite in timpul detentiei. Ea subliniaza ca a fost condamnata pentru o infractiune mai grava pe care nu a comis-o si care a atras o pedeapsa mai mare decat cea stabilita de catre curtea de apel ca urmare a nerespectarii dreptului la un process echitabil . Aceasta condamnare ilegale a impiedicat-o, pe cale de consecinta, sa-si continue studiile si ii este greu in prezent, ca urmare a acestui fapt, sa-si gaseasca de lucru.

79. Guvernul sustine ca singurul temei pentru a se acorda despagubiri ar fi acela al constatarii unei incalcari a art. 6 alin 1 din Conventie. Pe de alta parte, fara a anatama asupra solutiei ce urmeaza a fi pronuntata de catre Curte, Guvernul considera ca daunele solicitate sunt exorbitante in raport cu acordate de catre CEDO in cause similare estimeaza ca o eventuala suspendare (stergere) a condamnarii ar reprezenta o reparatie suficienta pentu prejudiciul moral suferit.

80. Curtea pune in vedere ca singurul temei pentru a acorda despagubiri este tocmai pentru a se obtine o satisfactie echitabila ca urmare a faptului ca nu s-a beneficiat de un process exhitabil in fata Curtii Supreme de Justitie. (….) Curtea apreciaza ca fiind rezonabila existenta unui prejudiciu moral suferit ca urmare a acelui process.

81. Pe cale de consecinta, judecand in echitate, conform art. 41, Curtea acorda petentei cu titlu de reparatie echitabila suma de 5000 EURO.

82. Pe de alta parte, Curtea reaminteste ca pentru o persoana, asa cum se intampla si in cauza de fata, in masura in care a suferit o hotarare de condamnare ca urmare a nerespectarii dreptului la un process echitabil, un nou proces sau redeschiderea procedurii (revizuirea cauzei) reprezinta in principiu o modalitate de a restabili incalcarea constatata. Din aceasta perspectiva, art. 408 indc. 1 CPP roman, permite revizuirea pe plan intern a hotararii in masura in care CEDO a constatat o incalcare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale partilor.


B. Cheltuieli de judecata

83. Petenta nu solicita restituirea cheltuielilor de judecata.


C. Daune interese moratorii

84. (…) (aspecte cu privire la dobanda aplicata pana la achitarea sumei)



PENTRU ACESTE MOTIVE, IN UNANIMITATE, CURTEA:


1. Stabileste ca plangerea este admisibila, in conformitate cu art. 6 alin 1, in ceea ce priveste condamnarea petentei de catre Curtea Suprema de Justitie fara a fi audiata si fara a se administra, in mod direct, probe, si inadmisibila cu privire la celelalte capete de cerere;

2. Stabileste ca s-a incalcat art. 6 alin 1 din Conventie;

3. Hotaraste ca:

a) Statul parat sa plateasca petentei in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii conform art. 44 alin 2 din Conventie, suma de 5000 euro cu titlu de daune morale, suma convertita in lei romanesti la cursul din data platii, plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
b) hotaraste ca, incepand de la expirarea acestui termen si pana la efectuarea platii, aceste sume vor fi majorate cu o dobanda simpla egala cu rata dobanzii pentru facilitatea de imprumut marginal a Bancii Centrale Europene aplicabila in aceasta perioada, majorata cu 3 puncte procentuale;

4. Respingerea cererea de satisfactie echitabila pentru restul sumei.







Santiagio Quesada Josep Casadevall
Grefier Presedinte