JURNALUL UNUI CONDAMNAT - PRIMA PARTE

Urmatoarele randuri

au fost scrise in perioada

IANUARIE – MAI 2004,

in Penitenciarul JILAVA

19 martie 2004
Am primit citatie pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie si tot astazi am fost anuntat ca voi fi transferat la Penitenciarul Jilava.

22 martie 2004
Lt. col. Ilea se tine de cuvant si pana la Aiud am fost dus alaturi de ceilalti detinuti. Conditiile pe camera de transit s-au mai imbunatit, dar sunt in continuare sub orice critica. “Gardienii” care au venit cu noi de la Oradea s-au purtat foarte frumos. La Gherla m-am intalnit din nou cu fostul meu coleg de Scoala Militara – de la Rm. Valcea – lt.col. Moldovan Adrian.
M-am simtit groaznic in postura in care eram.

23 martie 2004
De la Aiud pana la Jilava am fost dus intr-o cuseta de aproximativ 1/0,60 m (doua persoane) si cu catuse la maini. Mi-a fost rau tot drumul. In jurul orelor 18.00 am ajuns la Jilava si am fost “cazat” pe sectia a IV-a la “periculosi”, camera 401.
Erau 15 detinuti la 9 paturi.
Este ca un cosmar tot ceea ce mi se intampla.
Apa la robinet este foarte murdara. Are o culoare maronie.

24 martie 2004
Am dat cerere de REFUZ DE HRANA. Este a patra zi de cand nu mananc si n-am mai dormit de 48 de ore. Nu ma simt bine, dar nici nu am cui sa ma plang. Aseara mi-au disparut cartelele telefonice si dupa multe cautari au fost gasite in punga in care isi tinea painea un detinut.
Nu am putut da telefon deoarece nu a ajuns fisa de la evidenta.
Tot astazi am fost scos la raport la cdt.-ul sectiei, Lt.col. LUPU (impresie – foarte “alunecos”) si am cerut sa fiu mutat la cam. 402. Raspuns: “numai daca renunti la refuzul de hrana”.

25 martie
Am fost dus la raport la loctiitotul cdt.-ului Penitenciarului Jilava – col. N. BESA- impresie: foarte proasta. Vorbeste urat si se comporta ca un stapan de scalvi. Crede ca are dreptul sa faca ce vrea. A uitat ca este un simplu angajat al unei institutii si ca pentru ceea ce face primeste o caruta de bani.
Nu am avut cu cine sta de vorba.
Am fost mutat pe camera de refuz de hrana – 603.
Din ordinal cdt.-ului de sectie (sectia a VI-a) mr. CAMINISTEANU nu pot da telefon decat duminica.

28 martie
Am luat legatura telefonic cu sora mea.
La apelul de seara a venit si maiorul VARA (o fosta “cunostinta” de-a mea de la Rahova) care a spus:”…aici nu mai esti la Rahova ca sa intervina Directoarea (d-na magistrat Carmen Mihail) pentru tine, aici este Jilava. N-o sa te scoata dl. Dughila vand vrei tu. Aici ai sa mori. Asta nu-I motiv de refuz ca sa pleci cand vrei tu”( martori T.I. si M.R.).

29 martie
M-am trecut la raport la dl. Col. Dughila.
Nu am fost scos.

30 martie
M-am trecut la raport la dl. Col. Dughila.
Nu am fost scos.
Sunt curios sa aflu daca acest domn colonel stie ce se intampla in Penitenciarul Jilava.
Totul mi se trage de la faptul ca am avut curajul sa chem in judecata Directia Generala a Penitenciarelor. Se fac abuzuri peste abuzuri si daca incerci sa-ti cauti dreptatea se trece la amenintari, santaje si tot felul de sicane pentru a te face sa renunti.
Nu vreau altceva decat sa fiu lasat sa-mi continui linistit lupta mea cu justititia. Daca spun cuiva ca sunt nevinovat, sunt luat in deradere.

1 aprilie
M-am trecut la cdt-ul sectiei a VI-a, mr. CAMINISTEANU. Nu am fost scos. Acest domn este intruchiparea perfecta a unui ofiter nazist, commandant al unui lagar de exterminare. Nu stiu de unde sunt adusi acesti oameni. Au in ei o rautate greu de imaginat.
M-am simtit foarte rau. Medicul sectiei a VI-a (d-na doctor MARINESCU) are o atitudine foarte ostila vis-à-vis de mine. Una dintre afirmatiile dansei : “Daca mori, asta e!”

2 aprilie
Am fost dus la Spitalul Penitenciar Jilava pentru analize. Glicemie 78?

4 aprilie
Am vorbit cu sora mea la telefon. Este disperata ca nu ma poate ajuta mai mult.

5 aprilie
Am fost dus la S.P.J. pentru analize. Glicemie 74.
Este foarte ciudat ca dupa 16 zile de refuz de hrana glicemia a scazut atat de putin. Am dureri de stomac foarte mari. Nu pot dormi noaptea din cauza starii de voma.

7 aprilie
La controlul medical am avut tensiunea 8/5.
Mi s-a mai luat o data si tot 8/5 a indicat aparatul.
D-na doctor MARINESCU (intre timp si-a schimbat atitudinea) m-a trimis de urgenta la S.P.J. impreuna cu asistenta dansei (d-ra asistenta este mai intelegatoare si mai sufletista).
La spital mi se ia tensiunea din nou si tot 8/5 a iesit. Dupa vreao 20 de minute apare o doctorita foarte plictisita si “din doua miscari” imi ia tensiunea si, culmea, declara ca am 10/7 si ca sunt apt de munca.

8 aprilie
M-am trecut la raport la cdt.-ul sectiei a IV-a si in sfarsit am avut o discutie cu respectivul. A dat dovada de o aroganta rar intalnita. I-am cerut sa ma duca la raport la comandantul Penitenciarului.

9 aprilie
Mi-am taiat o vena (in camera de refuz) si am pierdut cam 100 – 150 ml. sange. Dintr-o data lumea pare interesata de problemele pe care le am! Cmd.-ul sectiei, Maiorul CAMINISTEANU incearca sa para amabil si dispus sa ma ajute. Isi aduce aminte ca am si eu o anumita pregatire si ca s-ar fi putut sta de vorba cu mine altfel, dar totul nu este decat o “vrajeala” ieftina!
Am fost scos si la Lt. Stefan Bogdan. Aceeasi amabilitate, dar si o “vrajeala” pe masura. Bineinteles ca totul a ramas la stadiul de promisiune.
Am dat cerere ca renunt la protestul meu derefuz de hrana, dar pentru ca nu am fost de acord sa mentionez pe aceasta cerere faptul ca nu am nici o pretentie, maiorul Carlisteanu imi arunca cererea inapoi in camera.
Din acest moment sunt tinut in refuz de hrana ilegal.

10 aprilie
Am facut din nou cerere ca renunt la protestul meu si s-a repetat faza de ieri.

11 aprilie
Prima zi de PASTE.
Eram atat de ametit incat nu am reusit sa formez numarul de telefon. M-a ajutat mascatul care ma insotea. Fiind considerat periculos nu sunt scos din camera decat in prezenta unui mascat si incatusat. Trebuie sa recunocs ca majoritatea mascatilor se poarta mai frumos decat ma asteptam. Sub aceste masti se ascund oameni care stiu sa-I respecte pe cei care ii pazesc. Bineinteles, respectful trebuie sa fie reciproc.
Am facut a treia cerere de iesire din refuz de hrana si in sfasrist am fost mutat din camera destinata acestui gen de protest.
Am fost mutat la camera 405. Am mancat un colt de paine, o bucatica de carne si un ou. Mi s-a facut rau si am vomitat tot ce am mancat. Atmosfera din camera este sub orice critica. Aglomeratia si prostia peste limita normalului. Toate acestea se intampla din cauza politicii duse de catre D.G.P.

12 aprilie
Am lesinat la apelul de dimineata.
Este pentru prima data cand mi se intampla acest lucru. In starea in care ma aflam se puteau lucruri si mai rele. Pe langa faptul ca pe timpul refuzului de hrana conducerea penitenciarului si-a batuit joc de mine, s-au mai facut presiuni asupra mea si dupa aceea.
Nu am mai mancat nimic toata ziua.

13 aprilie
Am facut iarasi cerere de refuz de hrana. Comandantul sectiei a VI-a mr. CAMINISTEANU, (la cererea Directiei) mi-a cerut sa dau o declaratie in care sa mentionez motivele pentru care doresc sa fiu tranferat la Rahova.
Motivele sunt multe si mai intemeiate decat s-ar crede, dar oricum nu intereseaza pe nimeni.
Adevarul este ca la mentalitatea pe care o au anumite cadre de aici (col. BESA, mr. CARLISTEANU, lt. col. LUPU, col. MARCUSAN, cpt. OLTENAS, mr. VARA si multi altii) securitatea mea fizica este in pericol.
Am fost dus la colonelul NANU. Acesta a aprobat cererea mea de refuz de hrana si de aici am fost dus la cabinetul medical. Dl. Doctor TANASESCU C-tin a incercat sa-mi explice cat de periculos poate fi pentru sanatate un asemnenea protest, mai ales ca eram foarte slabit. Nu stiu cat de sincer a fost intereseul dansului pentru sanatatea mea, dar am apreciat gestul.
Greutate – 56 kg imbracat si cu catuse la maini
Tensiune – 9/6
Am ajuns din nou in camera de refuz – 603.

14 aprilie
Am cerut sa-mi fie schimbata ziua de telefon pentru a putea lua legatura cu avocata mea.
Am avut o discutie cu Mr. DUMITRESCU – educatorul sectiei a IV-a. Impresie – una buna. S-a dovedit a fi un interlocutor destul de placut. Imi lipsesc mult acest gen de discutii. Ma simt mult mai linistit psihic, chiar daca nu s-a rezolvat nimic.

15 aprilie
Am fost dus la un reprezentant al SIPA (nu stiu cine era. Alte vrajeli si promisiuni).
Nu am putut lua legatura cu avocata deoarece nu s-a gasit fisa telefonica.
Este imposibil de exprimat in cuvinte ce poate simti un om si mai ales cum se poate simti un om dupa atatea zile de inanitie.

16 aprilie
Nu s-a intamplat nimic deosebit. Imi este tot mai greu sa ma cobor din pat.

17 aprilie
Am cerut un dicarbocalm si asistenta a refuzat sa-mi dea. Sunt aici cadre medicale ce dau dovada de o rautate care pur si simplu ma inspaimanta.

18 aprilie
Am reusit sa iau legatura cu sora mea. Nici nu am stiut ce sa-I spun pentru a o mai linisti.

19 aprilie
Am fost cantarit si mai aveam 51,5 kg imbracat . De multe ori stau si ma gandesc cum de mai resusesc sa ma tin pe picioare. Trebuie sa fio foarte puternic psihic sa te poti lupta in asemenea conditii. Cei 10 ani petrecuti in armata ma ajuta foarte mult.

20 aprilie
Azi am cazut in genunchi, dar m-am ridicat. Nu trebuie sa renunt!

21 aprilie
Am fost dus la instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie. S-a amanat pentru 16 iunie. Pe data de 5 mai am grefa cu avocata la ICCJ. Cu toate ca abia ma puteam tine pe picioare am fost incatusat tot timpul.

22 aprilie
Am iesit din refuz de hrana si am fost internat la infirmerie.
Aici in Jilava nu pot sa fac nici un pas afara din camera daca nu sunt insotit de un mascat si daca nu sunt incatusat.

23 aprilie
Am mari probleme cu stomacul si au inceput durerile. Cred ca nici rinichii nu functioneaza cum trebuie deoarece mi s-au umflat picioarele.
Va urma o perioada destul de grea pentru mine. Dupa 31 de zile de refuz de hrana imi vor trebui cel putin 6-8 luni de zile pentru a ma reface. Varsta a inceput sa-si spuna cuvantul. Probabil ca vor ramane mici sechele care se vot agrava in timp.

24 aprilie
Am incercat sa dau un telefon acasa, dar nu am reusit deoarece dl. Subofiter de la telefoane “nu a avut timp”.

25 aprilie
Aceleasi probleme de sanatate.
Apa de la robinet este si aici extreme de murdara.

26 aprilie
Am primit raspuns de la DGP privitor la cererea mea de a fi tranferat la Penitenciarul Rahova – “nu sunt locuri”. Este o aberatie. Jilava este cel mai aglomerat penitenciar din tara.

27 aprilie
Am facut o cerere pentru a fi dus in fata Comisiei de disciplina a penitenciarului. Nu mi se pare normal sa fiu categorisit ca fiind un “detinut periculos”. Motivul pentru care am fost indrodus la aceasta categorie este Natura Faptei. Nu cer sa se stabileasca daca sunt sau nu autorul acelui omor, cer doar sa se tina cont de profilul meu psihologic si de comportamentul meu pe perioada celor aproape 7 ani de detentie. Nu am atac de cadre, nu am intentii de evadare si de aceea nu pot intelege de ce trebuie sa support un asemnea regim.
Conditiile de detentie in penitenciarul Jilava sunt sub orice critica, dar cele de la “periculosi” sunt si mai greu de suportat.

28 aprilie
Sora mea mi-a trimis o cartela telefonica, dar plicul nu a ajuns la mine.

29, 30 aprilie – 1, 2, 3, 4 mai
Imi revin mult mai greu decat ma asteptam. Nu ma pot obisnui deloc cu prostia si perversitatea din jurul meu.

5 mai
Nu am fost dus la ICCJ pentru a ma putea intalni cu avocata.
Sunt foarte curios sa aflu ce s-a intamplat. Mai rau este ca am fost la camera 404 – “periculosi”. Aceeasi aglomeratie. Se doarme cate doi in pat. La 15 persoane exista doar o singura chiuveta si un wc. Camera nu are suprafata mai mare de 15 m2. sunt pur si simplu inhumane conditiile de trai in asemenea camere. In plus, un procent destul de mare al detinutilor de pe aceasta sectie au probleme psihice si de comportament. Nu m-am exprimat chiar corect, dar sper sa se inteleaga la ce ma refer.
Detentia in Romania inseamna o indobitocire sitematica. Nu se face nimic pentru educare si resocializare. Majoritatea persoanelor care trec pe aici nu invata altceva decat cum sa devina infractori in adevaratul sens al cuvantului.
Astazi nu am mancat nimic.

6 mai
Am dat iarasi cerere de refuz de hrana. Nu pot trai in asemenea conditii.

7 mai
La apelul de dimineata avenit in camera cdt.-ul sectiei a IV-a, lt.col. LUPU. I s-a raportat ca sunt in refuz de hrana si a facut o afirmatie care m-a pus intr-o situatie jenanta fata de ceilalti detinuti.
“Ce crezi ca eu am timp de refuzurile tale? Lasa ca stiu eu smecheriile tale. M-am interesat eu. Stiu ce ai tu in cap.”
O asemenea atitudine din partea unui commandant de sectie imi poate crea foarte multe neplaceri.
In jurul orei 10.00 am fost chemat de lt.col. Lupu si am avut o discutie cu dansul despre ce au vrut sa insemne afirmatiile facute la apelul de dimineata. Mi-a spus ca a vut o discutie cu mr.VARA despre mine si ca acesta mi-a facut o caracterizare nu prea buna. (dl. Mr. Vara a fost cmt.-ul sectiei a II_a la Penitenciarul Rahova, sectie unde eram si eu detinut in acea perioada. Dup ace am dat in judecata DGP-ul acest domn a inceput sa se poarte foarte urat cu mine sis a-mi faca tot felul de sicane doar pentru motivul ca am avut curajul sa cer socoteala pentru niste abuzuri facute de Directia Generala a Penitenciarelor. Actiunea mea nu-l leza absolut deloc pe acest VARA dar acest lucru nu l-a impiedicat sa se erijeze in avocat al acestei institutii. Dupa aproximativ 6 luni, conducerea Penitenciarului a aflat de atitudinea d-lui Vara si a demarat o ancheta interna. In urma acestei anchete s-a dovedit ca eu nu aveam nici o vina si I s-a cerut d-lui Vara sa-si schimbe atitudinea fata de mine pentru ca altfel va avea probleme.
Eu nu am depus nici o plangere oficiala impotriva acestui domn. Am cerut doar sa fiu lasat in pace.
Dl. VARA in loc sa aprecieze gestul meu a continuat sa-mi faca probleme si la Jilava (unde a fost mutat disciplinar).
Dl. col. LUPU si-a schimbat atitudinea dar nu stiu daca aceasta schimbare este sincera.
Am fost dus la col. BUSE pentru a-mi aproba cererea de refuz. Acesta a inceput discutia cu : “Tu ce vrei, ba?”. In aceste conditii a vut loc un schimb de replica mai dur si eu am parasit biroul. Am cerut sa vorbesc cu dl. Col. Dughila. Nu s-a putut si am fost dus la cabinetul medical pentru ca cererea mea de refuz sa fie avizata si de un medic. Aici dl. Col. Dr. TANASESCU C-TIN a dat dovada de foarte multa intelegere si mi-a propus sa fiu internat la infirmerie deoarece nu eram inca refazut fizic dupa refuzul anterior.
Infirmeria este singurul loc din acest penitenciar unde ma simt mai bine.
Sper ca avocata mea sa ma ajute sa pun in aplicare planul la care m-am gandit deoarece descoperirea adevaratilor autori m-ar putea scapa o data pentru totdeauna din acest iad.
Am pierdut deja 8 ani si 4 luni din viata si asta din cauza unui procuror tembel.
Nu doresc nimanui sa treaca prin ce trec eu. Este groaznic.
Inca mai sper ca voi reusi.