joi, 3 aprilie 2008
La o zi dupa achitare, detinutul Mihai Moldoveanu a inceput
RAZBOIUL CU PREJUDECATILE
Articol de Olivia STEER
“Evenimentul Zilei”
26 mai 1999
Fost ofiter MApN, Moldoveanu a fost condamnat in prima instanta la 25 ani inchiosare pentru omor si achitat ulterior de catre Curtea de Apel Oradea din lipsa de probe
Dupa mai bine de trei ani, cat a fost detinut in Penitenciarul Oradea si judecata de doua instante locale pentru omor deosebit de grav, covasneanul Mihai Moldoveanu (31 de ani), fost ofiter MApN, a fost achitat din lipsa de probe si, recent, eliberat. La doar o zi dupa inspirarea primei guri de aer in libertate, fostul ofiter a declarat, in exclusivitate redactorului “Evenimentului Zilei” ca dupa “trei ani de lupta pentru adevar” a demarat un nou razboi: cel “cu mentalitatile si prejudecatile lumii”. Un razboi care nu se va stinge nici dupa viitoarea achitare – pe care Moldoveanu o apreciaza drept sigura laCurtea Suprema de Justitie.
“Ma doare sa stiu ca sunt privit cu teama si suspiciune”
Istoria incriminarii lui Mihai Moldoveanu pentru omorarea unui taximetrist, Nagy Adalbert, angajat al firmei oradene Confort Taxi, in toamna lui 1995, se rezuma la un concurs de imprejurari. Aflat in acea noapte in Oradea, impreuna cu alti doi amici (Gabriela Rotariu, functionara in Ramnicu – Valcea si George Honciuc, fost cadru MI), Mihai Moldoveanu s-a vazut in imposibilitatea de a se intoarce acasa in Sfantu-Gheorghe: nu mai avea bani si nici benzina. Rotariu si Honciu aveau sa gaseasca-reiese din dosarul penal- o solutie impasului financiar in care se gaseau: jaful. Dupa ce au incercat sa intinda capcane catorva valutisti, femeia si barbatul s-au hotarat sa talhareasca un taximetrist, pe nume Vajna Tibor, de la firma “Rio”. Atacat de Rotariu si Honciu, Vajna a reusit sa fuga, refugiindu-se in barul Meduza, de unde a anuntat dispeceratul si politia. Sositi in zona sa ii captureze pe atacatorii taximetristului de la Rio, politistii aveau sa gaseasca in aceeasi zona cadavrul unui alt taximetrist, Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, aruncat in spatele unui gard in constructie de pe strada Facliei. Modoveanu, Honciuc si Rotariu aveau sa fie prinsi cu concursul politiei din Covasna si Brasov, doua luni mai tarziu. In ordinea initiala a culpabilitatilor, Moldoveanu era un simplu martor, care urma sa povesteasca modalitatea in care a ajuns in Oradea si faptul ca a cunoscut intentia amicilor sai de a-l talhari pe angajatul de la Rio Taxi. Ulterior, din pozitia de martor a juns in cea de inculpat, acuzat pe rand de tainuirea si apoi de asasinarea cu sange rece a celui de-al doilea taximetrist. Condamnat in prima instanta la nu mai putin de 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav si instigare la talharie, Mihai Moldoveanu avea sa fie achitat de catre Curtea de Apel din lipsa de probe.
Dezorientat, imbatat de sentimentul libertatii si traind, deopotriva un sentiment amar al irosirii timpului, Mihai Moldoveanu ne-a marturisit, la o zi dupa iesirea din Penitenciarul Oradea, ce simte dupa trei ani de detentie:”Iti dai seama cum ma priveste acum lumea? La doar 24 de ore dupa ce am iesit din penitenciar, prietenii au inceput sa ma ocoleasca, sa-mi dea intalniri la care nu vin. Crezi ca as putea eu sa m duc acum sa ma bag in seama cu o fata? Nici una nu cred ca ar avea incredere in mine. Ma doare ca voi fi privit cu teama si suspiciune”. Insa cel mai profund sentiment de nemultumire pe care il traieste, fata de experienta sa de detinut condamnat si, in cele din urma, achitat, se refera – spune el- la verdictul Curtii de Apel.”Ma deranjeaza ca se pune problema achitarii din lipsa de probe si nu in baza nevinovatiei mele. Am sa demonstrez ca sunt nevinovat si la Curtea Suprema de Justitie. Acum insa lumea spune ca sunt criminalul perfect. Ca sunt atat de destept incat am reusit sa fac crima perfecta si sa sterg orice urma, sa ascund orice proba.” Mihai Moldoveanu a absolvit Scoala de Ofiteri de Geniu din Ramnicu – Valcea si s-a retras din cariera militara cativa ani mai tarziu. Are o fetita in varsta de sase ani, stabilita (dupa arestarea tatalui) impreuna cu mama sa in Germania. Dupa ce femeia s-a recasatorit in strainatate, Mihai Moldoveanu spune ca a ramas singur. Ambitia lui in momentul de fata este sa demonstreze, fara urma de indoiala, neimplicarea sa intr-o fapta atat de sangeroasa, de dragul copilei sale. “Nu vreau ca, atunci cand va creste mare, sa creada sa macar sa aiba dubii ca tatal ei este un criminal”.
________________________________________________________
PUTERE SI JUSTITIE
Revista “InJustitie”
Nr. 14/noiembrie 2002
CUTREMURUL DE LA BIHOR
Anul acesta, sistemul justitiei din judetul Bihor s-a clãtinat în mod serios: judecãtoarea Mariana Rosca a fost condamnatã penal si este de negãsit de circa un an de zile, iar procurorul Alexandru Lele a fost suspendat din functie si cercetat penal pentru favorizarea infractorului. În data de 27 martie a.c., ministrul Justitiei avizase si cercetarea penalã a judecãtorilor Mihai Viorel si Adrian Popa, ambii de la Tribunalul Bihor, învinuiti de favorizarea infractorului (faptã constând în aceea cã nu au emis mandatele de executare a pedepsei pe numele lui Ioan Urs, Gheorghe Irimia si Elena Crisan, condamnati de Curtea Supremã de Justitie la pedepse cu închisoarea pentru sãvârsirea infractiunii de înselãciune prin emiterea de CEC-uri fãrã acoperire în cont. Tribunalul Bihor, fiind instanta care a solutionat cauza pe fond, ar fi trebuit sã execute decizia penalã a Curtii Supreme, rãmasã definitivã. Dar cei doi judecãtori nu au emis mandatele de executare, astfel cã respectivii au dispãrut. În cazul Elenei Crisan, s-a pronuntat suspendarea executãrii pedepsei, pe considerentul cã era însãrcinatã).
****
Dintre magistratii enumerati mai sus, doi au legaturã cu Mihai Moldoveanu, condamnatul urmãrit general, care s-a predat politiei în timpul unei editii în direct a emisiunii „In Justitie”, motivându-si gestul prin aceea cã se temea pentru viata sa: astfel, Alexandru Lele este procurorul care a întocmit procesul verbal de cercetare la fata locului, acolo unde a fost gãsit cadavrul taximetristului din Oradea. Celãlalt, judecãtorul Adrian Popa, este cel care a dispus condamnarea la 25 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, la Tribunalul Bihor, a inculpatului Moldoveanu Mihai. Sentinta a fost desfiintatã de cãtre Curtea de Apel Oradea, care a dispus achitarea, si mentinutã în recurs, la Curtea Supremã de Justitie, desi solutia a fost pronuntatã cu încãlcarea mai multor prevederi ale codului de procedurã penalã.
În acest moment, condamnatul Moldoveanu, care continuã sã-si sustinã nevinovãtia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei sãvârsitã împotriva taximetristului din Oradea, în 1995, iar noi cerem sprijinul colegilor procurori din toatã tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au sãvârsit crima, deoarece, în România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemãnãtor, dacã nu identic.
_______________________________________________________________
Revista In JUSTITIE - Nr.15/2002 – articol de G.Bîrla
ANTICAMERA C.E.D.O., TARAM ROMANESC? (II)
Pentru multi dintre români, pentru multã vreme, Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului a fost ultima salvare, minunea de la capãtul pãmântului, în care dreptatea si adevãrul nu pot fi puse sub semnul îndoielii, darã-mi-te cãlcate în picioare.
Spuneam ca, nu am crezut când un justitiabil incerca sa demonstreze ca functionari români de la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului obstructioneaza accesul dosarelor si le selecteaza dupa reguli numai de ei stiute. Ca de obicei, voi da exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, si pentru care sunt gata sã rãspund în fata oricui: pentru cã acest caz este un exemplu de inconsecventã si neseriozitate a unui functionar al Curtii, iar dincolo de filele dosarului, se aflã un om pentru care urmãtorii 24 de ani vor fi petrecuti dupã gratii, un om pentru care Curtea este, din toate punctele de vedere, ultima si singura solutie.
Cazul Moldoveanu
La datele de 22, respectiv 31 ianuarie 2002, Moldoveanu Mihai, un detinut din penitenciarul de maximã sigurantã Rahova, s-a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului, cu o plângere, prin care atrãgea atentia asupra unor încãlcãri flagrante ale dreptului sãu la aparare si a procedurilor prevãzute de lege pentru un proces penal echitabil. Condamnatul a fãcut plângerea cum a crezut de cuviintã, a trimis-o, în termenul legal, de sase luni, la C.E.D.O. Instanta cea mai înaltã a Europei i-a primit-o, înregistrând-o sub nr. PP31642, Moldoveanu c/ (contra) România. Dat find faptul cã, în penitenciar, corespondenta are un regim special si data fiind urgentã cu care trebuiau rezolvate diverse proceduri, la 1.02.2002, condamnatul a solicitat Cabinetului pe care îl conduc sã accepte ca întreaga sa corespondentã cu C.E.D.O. sã se poarte la adresa acestui cabinet. Aceasta cerere a condamnatului a fost comunicatã Înaltei Curti sub nr. 26 si primirea ei a fost confirmatã la 8.02.2002. La 12.03.2002, grefiera R. Toma confirma, pe adresa Cabinetului de avocaturã din Bucuresti, primirea scrisorilor condamnatului Moldoveanu, din 22 si 31 ianuarie 2002, si solicita o copie integralã a deciziei Curtii Supreme de Justitie, prin care se dispusese condamnarea lui Moldoveanu Mihai la 25 de ani de închisoare, precum si de pe eventualele plângeri pe care acesta le-ar fi fãcut împotriva ordonantelor de arestare. Cu promptitudine, Curtea Supremã de Justitie, solicitatã, a confirmat cele cerute de grefierul Curtii Europene, a transmis decizia si aceasta a fost comunicatã la Strasbourg, alãturi de rãspunsul la celelalte întrebãri. Corespondenta s-a purtat cu normalitate între România si C.E.D.O, prin intermediul grefierului R. Toma, pânã în 30 septembrie a.c., când tonul scrisorii sosite pentru condamnatul Moldoveanu, ca si semnãtura grefierulului ce emitea corespondenta respectivã, s-au schimbat radical: astfel, Moldoveanu a aflat cã, în ciuda numãrului pe care îl primise cererea sa la C.E.D.O., în opinia celui care semna, pentru grefier, dl. C. Sandru, cererea nu se considera introdusã, deoarece nu i s-ar fi comunicat Curtii o serie de documente pe care nu le ceruse însã, dar pe care pretindea cã ar fi trebuit ca inculpatul sã le trimitã, cum ar fi trei încheieri de sedinta din dosarul ce a fost solutionat de cãtre Curtea Supremã de Justitie!Potrivit art. 47.5 din Regulamentul Curtii, “în regula generalã, cererea este consideratã introdusã la data primei comunicãri a reclamantului prin care este expus – fie si sumar – obiectul cererii”. În baza acestei prevederi, s-a decis ca “organul de control este considerat sesizat prin prima scrisoare prin care solicitantul îsi expunea, fie si sumar, motivele pe care întelegea sã le invoce în sustinerea faptului cã a fost victima unor încãlcãri a drepturilor garantate de Conventie, iar nu la momentul înregistrãrii oficiale a cererii” (Curtea a reafirmat acest principiu în Decizia 11/07/ 2000, SIII). Iatã deci cã justitiabilul care se adreseazã Curtii, desi primise confirmarea faptului cã i-a fost înregistratã si primitã cererea sa, pentru cã în temeiul acesteia purtase corespondenta cu Înalta Curte, aflã cu stupoare cã, de fapt, “cererea va fi înregistratã de îndatã ce ne veti furniza aceste documente si informatii”. Spuneam cã, tot mai des, în mass-media românescã, se vehiculeazã ideea – îngrozitoare, dar nu lipsitã de adevãr – potrivit cu care, la indicatiile Guvernului României, disperat din pricina sumelor pe care justitiabilii români le-au obtinut, pânã acum, împotriva statului, noile cereri depuse la C.E.D.O. se împiedicã în birocratia româneascã. Existã, desigur, metode pentru a surmonta aceastã situatie, cum ar fi sesizarea presedintelui Curtii, la fiecare cauzã depusã, precum si comunicarea documentelor în limba francezã, cu mentiunile de rigoare. Inventivitatea româneascã – de nevoie - existã, farã discutie, dar problema rãmâne: respectul fatã de institutia internationalã si fatã de România, respect care trebuie reinstaurat si la unii functionari de la C.E.D.O.
RAZBOIUL CU PREJUDECATILE
Articol de Olivia STEER
“Evenimentul Zilei”
26 mai 1999
Fost ofiter MApN, Moldoveanu a fost condamnat in prima instanta la 25 ani inchiosare pentru omor si achitat ulterior de catre Curtea de Apel Oradea din lipsa de probe
Dupa mai bine de trei ani, cat a fost detinut in Penitenciarul Oradea si judecata de doua instante locale pentru omor deosebit de grav, covasneanul Mihai Moldoveanu (31 de ani), fost ofiter MApN, a fost achitat din lipsa de probe si, recent, eliberat. La doar o zi dupa inspirarea primei guri de aer in libertate, fostul ofiter a declarat, in exclusivitate redactorului “Evenimentului Zilei” ca dupa “trei ani de lupta pentru adevar” a demarat un nou razboi: cel “cu mentalitatile si prejudecatile lumii”. Un razboi care nu se va stinge nici dupa viitoarea achitare – pe care Moldoveanu o apreciaza drept sigura laCurtea Suprema de Justitie.
“Ma doare sa stiu ca sunt privit cu teama si suspiciune”
Istoria incriminarii lui Mihai Moldoveanu pentru omorarea unui taximetrist, Nagy Adalbert, angajat al firmei oradene Confort Taxi, in toamna lui 1995, se rezuma la un concurs de imprejurari. Aflat in acea noapte in Oradea, impreuna cu alti doi amici (Gabriela Rotariu, functionara in Ramnicu – Valcea si George Honciuc, fost cadru MI), Mihai Moldoveanu s-a vazut in imposibilitatea de a se intoarce acasa in Sfantu-Gheorghe: nu mai avea bani si nici benzina. Rotariu si Honciu aveau sa gaseasca-reiese din dosarul penal- o solutie impasului financiar in care se gaseau: jaful. Dupa ce au incercat sa intinda capcane catorva valutisti, femeia si barbatul s-au hotarat sa talhareasca un taximetrist, pe nume Vajna Tibor, de la firma “Rio”. Atacat de Rotariu si Honciu, Vajna a reusit sa fuga, refugiindu-se in barul Meduza, de unde a anuntat dispeceratul si politia. Sositi in zona sa ii captureze pe atacatorii taximetristului de la Rio, politistii aveau sa gaseasca in aceeasi zona cadavrul unui alt taximetrist, Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, aruncat in spatele unui gard in constructie de pe strada Facliei. Modoveanu, Honciuc si Rotariu aveau sa fie prinsi cu concursul politiei din Covasna si Brasov, doua luni mai tarziu. In ordinea initiala a culpabilitatilor, Moldoveanu era un simplu martor, care urma sa povesteasca modalitatea in care a ajuns in Oradea si faptul ca a cunoscut intentia amicilor sai de a-l talhari pe angajatul de la Rio Taxi. Ulterior, din pozitia de martor a juns in cea de inculpat, acuzat pe rand de tainuirea si apoi de asasinarea cu sange rece a celui de-al doilea taximetrist. Condamnat in prima instanta la nu mai putin de 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav si instigare la talharie, Mihai Moldoveanu avea sa fie achitat de catre Curtea de Apel din lipsa de probe.
Dezorientat, imbatat de sentimentul libertatii si traind, deopotriva un sentiment amar al irosirii timpului, Mihai Moldoveanu ne-a marturisit, la o zi dupa iesirea din Penitenciarul Oradea, ce simte dupa trei ani de detentie:”Iti dai seama cum ma priveste acum lumea? La doar 24 de ore dupa ce am iesit din penitenciar, prietenii au inceput sa ma ocoleasca, sa-mi dea intalniri la care nu vin. Crezi ca as putea eu sa m duc acum sa ma bag in seama cu o fata? Nici una nu cred ca ar avea incredere in mine. Ma doare ca voi fi privit cu teama si suspiciune”. Insa cel mai profund sentiment de nemultumire pe care il traieste, fata de experienta sa de detinut condamnat si, in cele din urma, achitat, se refera – spune el- la verdictul Curtii de Apel.”Ma deranjeaza ca se pune problema achitarii din lipsa de probe si nu in baza nevinovatiei mele. Am sa demonstrez ca sunt nevinovat si la Curtea Suprema de Justitie. Acum insa lumea spune ca sunt criminalul perfect. Ca sunt atat de destept incat am reusit sa fac crima perfecta si sa sterg orice urma, sa ascund orice proba.” Mihai Moldoveanu a absolvit Scoala de Ofiteri de Geniu din Ramnicu – Valcea si s-a retras din cariera militara cativa ani mai tarziu. Are o fetita in varsta de sase ani, stabilita (dupa arestarea tatalui) impreuna cu mama sa in Germania. Dupa ce femeia s-a recasatorit in strainatate, Mihai Moldoveanu spune ca a ramas singur. Ambitia lui in momentul de fata este sa demonstreze, fara urma de indoiala, neimplicarea sa intr-o fapta atat de sangeroasa, de dragul copilei sale. “Nu vreau ca, atunci cand va creste mare, sa creada sa macar sa aiba dubii ca tatal ei este un criminal”.
________________________________________________________
PUTERE SI JUSTITIE
Revista “InJustitie”
Nr. 14/noiembrie 2002
CUTREMURUL DE LA BIHOR
Anul acesta, sistemul justitiei din judetul Bihor s-a clãtinat în mod serios: judecãtoarea Mariana Rosca a fost condamnatã penal si este de negãsit de circa un an de zile, iar procurorul Alexandru Lele a fost suspendat din functie si cercetat penal pentru favorizarea infractorului. În data de 27 martie a.c., ministrul Justitiei avizase si cercetarea penalã a judecãtorilor Mihai Viorel si Adrian Popa, ambii de la Tribunalul Bihor, învinuiti de favorizarea infractorului (faptã constând în aceea cã nu au emis mandatele de executare a pedepsei pe numele lui Ioan Urs, Gheorghe Irimia si Elena Crisan, condamnati de Curtea Supremã de Justitie la pedepse cu închisoarea pentru sãvârsirea infractiunii de înselãciune prin emiterea de CEC-uri fãrã acoperire în cont. Tribunalul Bihor, fiind instanta care a solutionat cauza pe fond, ar fi trebuit sã execute decizia penalã a Curtii Supreme, rãmasã definitivã. Dar cei doi judecãtori nu au emis mandatele de executare, astfel cã respectivii au dispãrut. În cazul Elenei Crisan, s-a pronuntat suspendarea executãrii pedepsei, pe considerentul cã era însãrcinatã).
****
Dintre magistratii enumerati mai sus, doi au legaturã cu Mihai Moldoveanu, condamnatul urmãrit general, care s-a predat politiei în timpul unei editii în direct a emisiunii „In Justitie”, motivându-si gestul prin aceea cã se temea pentru viata sa: astfel, Alexandru Lele este procurorul care a întocmit procesul verbal de cercetare la fata locului, acolo unde a fost gãsit cadavrul taximetristului din Oradea. Celãlalt, judecãtorul Adrian Popa, este cel care a dispus condamnarea la 25 de ani de închisoare pentru omor deosebit de grav, la Tribunalul Bihor, a inculpatului Moldoveanu Mihai. Sentinta a fost desfiintatã de cãtre Curtea de Apel Oradea, care a dispus achitarea, si mentinutã în recurs, la Curtea Supremã de Justitie, desi solutia a fost pronuntatã cu încãlcarea mai multor prevederi ale codului de procedurã penalã.
În acest moment, condamnatul Moldoveanu, care continuã sã-si sustinã nevinovãtia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei sãvârsitã împotriva taximetristului din Oradea, în 1995, iar noi cerem sprijinul colegilor procurori din toatã tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au sãvârsit crima, deoarece, în România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemãnãtor, dacã nu identic.
_______________________________________________________________
Revista In JUSTITIE - Nr.15/2002 – articol de G.Bîrla
ANTICAMERA C.E.D.O., TARAM ROMANESC? (II)
Pentru multi dintre români, pentru multã vreme, Curtea Europeanã pentru Drepturile Omului a fost ultima salvare, minunea de la capãtul pãmântului, în care dreptatea si adevãrul nu pot fi puse sub semnul îndoielii, darã-mi-te cãlcate în picioare.
Spuneam ca, nu am crezut când un justitiabil incerca sa demonstreze ca functionari români de la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului obstructioneaza accesul dosarelor si le selecteaza dupa reguli numai de ei stiute. Ca de obicei, voi da exemplul pe care îl cunosc cel mai bine, si pentru care sunt gata sã rãspund în fata oricui: pentru cã acest caz este un exemplu de inconsecventã si neseriozitate a unui functionar al Curtii, iar dincolo de filele dosarului, se aflã un om pentru care urmãtorii 24 de ani vor fi petrecuti dupã gratii, un om pentru care Curtea este, din toate punctele de vedere, ultima si singura solutie.
Cazul Moldoveanu
La datele de 22, respectiv 31 ianuarie 2002, Moldoveanu Mihai, un detinut din penitenciarul de maximã sigurantã Rahova, s-a adresat Curtii Europene pentru Drepturile Omului, cu o plângere, prin care atrãgea atentia asupra unor încãlcãri flagrante ale dreptului sãu la aparare si a procedurilor prevãzute de lege pentru un proces penal echitabil. Condamnatul a fãcut plângerea cum a crezut de cuviintã, a trimis-o, în termenul legal, de sase luni, la C.E.D.O. Instanta cea mai înaltã a Europei i-a primit-o, înregistrând-o sub nr. PP31642, Moldoveanu c/ (contra) România. Dat find faptul cã, în penitenciar, corespondenta are un regim special si data fiind urgentã cu care trebuiau rezolvate diverse proceduri, la 1.02.2002, condamnatul a solicitat Cabinetului pe care îl conduc sã accepte ca întreaga sa corespondentã cu C.E.D.O. sã se poarte la adresa acestui cabinet. Aceasta cerere a condamnatului a fost comunicatã Înaltei Curti sub nr. 26 si primirea ei a fost confirmatã la 8.02.2002. La 12.03.2002, grefiera R. Toma confirma, pe adresa Cabinetului de avocaturã din Bucuresti, primirea scrisorilor condamnatului Moldoveanu, din 22 si 31 ianuarie 2002, si solicita o copie integralã a deciziei Curtii Supreme de Justitie, prin care se dispusese condamnarea lui Moldoveanu Mihai la 25 de ani de închisoare, precum si de pe eventualele plângeri pe care acesta le-ar fi fãcut împotriva ordonantelor de arestare. Cu promptitudine, Curtea Supremã de Justitie, solicitatã, a confirmat cele cerute de grefierul Curtii Europene, a transmis decizia si aceasta a fost comunicatã la Strasbourg, alãturi de rãspunsul la celelalte întrebãri. Corespondenta s-a purtat cu normalitate între România si C.E.D.O, prin intermediul grefierului R. Toma, pânã în 30 septembrie a.c., când tonul scrisorii sosite pentru condamnatul Moldoveanu, ca si semnãtura grefierulului ce emitea corespondenta respectivã, s-au schimbat radical: astfel, Moldoveanu a aflat cã, în ciuda numãrului pe care îl primise cererea sa la C.E.D.O., în opinia celui care semna, pentru grefier, dl. C. Sandru, cererea nu se considera introdusã, deoarece nu i s-ar fi comunicat Curtii o serie de documente pe care nu le ceruse însã, dar pe care pretindea cã ar fi trebuit ca inculpatul sã le trimitã, cum ar fi trei încheieri de sedinta din dosarul ce a fost solutionat de cãtre Curtea Supremã de Justitie!Potrivit art. 47.5 din Regulamentul Curtii, “în regula generalã, cererea este consideratã introdusã la data primei comunicãri a reclamantului prin care este expus – fie si sumar – obiectul cererii”. În baza acestei prevederi, s-a decis ca “organul de control este considerat sesizat prin prima scrisoare prin care solicitantul îsi expunea, fie si sumar, motivele pe care întelegea sã le invoce în sustinerea faptului cã a fost victima unor încãlcãri a drepturilor garantate de Conventie, iar nu la momentul înregistrãrii oficiale a cererii” (Curtea a reafirmat acest principiu în Decizia 11/07/ 2000, SIII). Iatã deci cã justitiabilul care se adreseazã Curtii, desi primise confirmarea faptului cã i-a fost înregistratã si primitã cererea sa, pentru cã în temeiul acesteia purtase corespondenta cu Înalta Curte, aflã cu stupoare cã, de fapt, “cererea va fi înregistratã de îndatã ce ne veti furniza aceste documente si informatii”. Spuneam cã, tot mai des, în mass-media românescã, se vehiculeazã ideea – îngrozitoare, dar nu lipsitã de adevãr – potrivit cu care, la indicatiile Guvernului României, disperat din pricina sumelor pe care justitiabilii români le-au obtinut, pânã acum, împotriva statului, noile cereri depuse la C.E.D.O. se împiedicã în birocratia româneascã. Existã, desigur, metode pentru a surmonta aceastã situatie, cum ar fi sesizarea presedintelui Curtii, la fiecare cauzã depusã, precum si comunicarea documentelor în limba francezã, cu mentiunile de rigoare. Inventivitatea româneascã – de nevoie - existã, farã discutie, dar problema rãmâne: respectul fatã de institutia internationalã si fatã de România, respect care trebuie reinstaurat si la unii functionari de la C.E.D.O.
Vom reveni.
Recompensa
Condamnatul Moldoveanu Mihai, care continua sa-si sustina nevinovatia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei savârsita impotriva taximetristului din Oradea, in 1995.
Recompensa
Condamnatul Moldoveanu Mihai, care continua sa-si sustina nevinovatia, a anuntat acordarea unei recompense pentru orice indiciu legat de autorii reali ai crimei savârsita impotriva taximetristului din Oradea, in 1995.
Recompensa pentru prinderea adevaratului criminal este de 10.000 USD.
Totodata, publicatia noastra cere sprijinul colegilor procurori din toata tara, pentru a putea compara modul de operare al celor care au savârsit crima, deoarece, in România, s-au produs mai multe asasinate asupra unor taximetristi, cu un mod de operare asemanator, daca nu identic.
marți, 1 aprilie 2008
“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”
Articol aparut in Ziarul “JURNAL BIHOREAN”
24 august 1999
Jurnalist OLIVIA STEER
“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”
Tanarul condamnat pentru uciderea taximetristului de la Confort a fost batut de anchetatori pentru a-si recunoaste fapta
“Cel care ajunge sa citeasca aceste randuri as dori sa il rog sa se gandeasca ca oricare dintre noi are datoria morala de a nu lasa ca raul sa se ridice mai presus decat binele. In conditiile in care justitia romana nu difera cu absolut nimic fata de Inchizitia de acum 600 de ani, orice om, in orice moment, se poate afla in situatia in care ma aflu eu”. Cuvintele apartin faimosului detinut al Penitenciarului Oradea, Mihai Moldoveanu, gasit vinovat si condamnat in aceasta vara de Tribunalul Bihor, in prima instanta, la nu mai putin de 25 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, talharie si instigare la talharie. Lui Moldoveanu si celor doi amici ai sai li s-a atribuit premeditarea sangeroasei crime petrecute la sfarsitul lui octombrie 1995, cand un taximetrist al firmei Confort, Nagy Albert, tata a doi copii, a fost asasinat cu cruzime. Absolvent al Liceului Militar si al Scolii Militare de Ofiteri de Geniu, Mihai Moldoveanu, acum in varsta de 31 de ani, este la randul sau parinte de aproape cinci ani de zile, din care doi si jumatate a fost client al Penitenciarului Oradea. Pana acum, opinia publica oradeana a fost informata cu lux de amanunte din surse oficiale despre ancheta si desfasurarea procesului. Varianta lui Moldoveanu cititorii nu au aflat-o niciodata, insa. Cand, printr-o decizie a instantei, i s-a interzis sa-si faca publice propiile pareri, fiindu-i suspendate relatiile cu presa, detinutul a inceput sa-si dedice orele de captivitate scrierii unui jurnal. In paginile sale, incarceratul a devenit liber sa-si clameze…nevinovatia si sa arate cu degetul o justitie reeditandu-si marile ei erori pe pielea inocentilor. “Nu am nimic impotriva ca fiecare sa plateasca pentru faptele lui, dar nu pot sa accept ca eu sa platesc pentru faptele altuia” – revine ca un laitmotiv revolta obsesiva a lui Mihai Moldoveanu.
In noaptea de 31 octombrie 1995, corpul neinsufletit al lui Nagy Albert de 29 de ani, proaspat angajat al firmei Confort Taxi a fost gasit abandonat in spatele unui gard in constructie pe strada Facliei, printr-o imprejurare: politistii cautau in aceeasi zona o femeie si un barbat, atacatori ai unui alt taximetrist, Vajna Tibor, angajat al firmei RIO. Cadavrul lui Nagy Albert prezenta zeci de plagi profunde in zona capului, teasta fiind zdrobita de forta unui obiect contondent.
Dupa descrierile angajatului RIO Taxi, politistii au reusit sa-i identifice pe Georgica Honciuc (25 de ani) si Ecaterina Gabriela Rotariu (24 de ani) ca fiind atacatorii care au incercat sa-l talhareasca. Pe 14 ianuarie 1996 anchetatorii l-au retinut pe Honciuc acuzandu-l ca ar fi in plus si autorul principal al asasinatului comis asupra taximetristului Nagy Albert si ar fi fost secondat de catre tanara Rotariu Gabriela atat in momentul talhariei, cat si al omorului. In acelasi context a intrat in ecuatie fostul ofiter MApN Mihai Moldoveanu, fiind banuit ca a tainuit fapta prietenilor sai.
Pe parcursul anchetei, insa, lucrurile aveau sa ia o intorsatura spectaculoasa, procurorul Florin DEMIAN, cel care a instrumentat cazul, declarandu-i implicati pe toti trei in savarsirea crimei. Honciuc si Rotariu au povestit in detaliu cum l-au atacat pe Vajna (angajatul Rio Taxi), lovindu-l si pulverizandu-i cu spray pentru a-l jefui, dar au negat ca l-ar fi omorat pe Nagy Albert. Cat priveste probele pentru invinuirea celor trei, politia a refuzat la momentul acela sa ofere amanunte, sustinand in schimb ca detine dovezi temeinice.
Mai apoi, in faza intocmirii rechizitoriului de trimitere in judecata, procurorul Demian avea sa stabileasca un cu totul alt clasament al vinovatilor: capul actiunii, cel care planuise omorul, era de-acum Mihai Moldoveanu, despre care se spunea ca ar fi exercitat o influenta negativa asupra lui Honciu si Rotariu, determinandu-i cu ajutorul personalitatii sale puternice sa actioneze la comanda sa. Intreaga acuzare a procurorului Demian s-a bazat pe spusele Gabrielei Rotariu, care – bizar – pe parcursul cercetarilor si-a schimbat depozitia de nu mai putin de 5 ori. “Am fost condamnat la 25 de ani inchisoare doar pentru motivul ca as fi fost in municipiul Oradea in acea zi in care s-a intamplat oribilul omor”, sustine Mihai Moldoveanu in jurnalul pe care l-a scris de-a lungul perioadei de captivitate. In povestea fostului ofiter MApN se regasesc personaje importante, care in lumina reflectoarelor par mai mult decat onorabile. Ele se fac insa vinovate deopotriva – spune Moldoveanu – de rapirea libertatii sale si de destramarea ireversibila a unei familii: sotia detinutului, Mori, l-a parasit, plecand in Germania sa se marite cu un altul, luand-o cu ea si pe fetita lor, Silvia, acum de 5 ani.
“ 1996: Sunt batut crunt zilnic, de dimineata pana seara”
“11 ianuarie 1996
Sunt arestat la Brasov, in biroul lui Paul Gabor, la SC Biomed SRL. Timp de aproximativ 30 de minute sunt batut de Politia Brasov pentru a “spune ce am pe suflet”. In jurul orelor 14.00 sunt dus la gara pentru a fi dus la Oradea.
12 ianuarie 1996
Am avut primul contact cu procurorul Demian, care ma acuza de complicitate la tentativa de omor si de tentativa de talharie. Declaratia lui Rotariu Gabriela (RG): povesteste exact ce s-a intamplat in acea noapte, dar nu aminteste nimic despre omor deoarece in acel moment nu fusese inca pusa in tema de catre anchetatori.
17 ianuarie 1996
In urma presiunilor facute asupra ei, RG declara ca a participat la omor ea cu Honciuc Georgica (HG).
20 ianuarie 1996
Mi se aplica prima bataie zdravana, timp de aproximativ o ora, pentru a recunoaste ca l-as fi auzit pe George spunand ceva despre nu stiu ce statie radio. Participa la agresarea mea fizica maior Matei, maior Sasarman, capitan Crainic si un locotenent, toti sub directa indrumare a colonelului Sime.
5 februarie 1996
Procurorul ii promite lui R.G. ca daca va colabora cu ei, facandu-le pe plac, o va scoate pe ea de la omor. Si astfel ma trezesc eu pe post de criminal si creierul intregii actiuni. Interesant e ca dupa ce da declaratia acuzandu-ma pe mine ca fiind autorul omorului si instigator la fapta ei de tentiva de talharie cere in final sa fie anchetata sub stare de hipnoza. Constiinta ei mai are totusi o mica sclipire, dar destul de vaga. Stie ca greseste dar merge in continuare pe mana lor.
22 ianuarie – 15 februarie
In aceasta perioada sunt scos la ancheta aproape in fiecare zi si batut de colonelul Sime si acel locotenent pentru a declara ca am fost la omor cu HG si RG.
16 februarie
Sotia imi angajeaza avocat dar acest lucru imi este adus la cunostiinta abia pe 23 februarie.
17 – 23 februarie
Sunt scos la ancheta si sunt batut crunt, zilnic, de dimineata pana seara, de acelasi colonel Sime si acelasi locotenent, deoarece ceilalti refuza sa ma mai loveasca. Aceasta bataie imi este aplicata pentru a recunoaste ca as fi fost eu cel care a facut fapta pe care ei o au ca A.N. (autor necunoscut).
23 februarie
Sunt scos dimineata la ancheta si sunt batut si amenintat ca nu cumva sa am curajul de a sustine altceva in fata procurorului decat ceea ce vrea Sime si ceea ce i-ar placea lui Demian sa auda. Sunt dus la Parchet si nu mi se da voie sa vorbesc cu avocatul. Pe hol, Demian ii intreaba pe anchetatori daca “m-au pregatit pentru a da declaratie”, la care Sime ii spune sa nu aiba nici o grija.
1 martie
Proces – verbal, RG confruntare cu mama ei, citez:”In legatura cu crima comisa in Oradea asupra unui taximetrist, eu nu-mi aduc aminte de nimic, desi am dat mai multe declaratii pana in prezent, recunoscand participarea mea la crima.”
21 martie
Anchetatorii ii stimuleaza putin memoria lui RG ca sa nu mai uite pe viitor ceea ce au invatat-o ei, dar nu stie sigur unde a stat in masina. In final, declara ca a stat in spate dreapta.
26 martie
Sunt confruntat cu RG si raman blocat de ceea ce poate sa spuna aceasta fiinta. A fost invatata o poveste de catre politie si nu stie decat sa o repete la nesfarsit. La intrebarile puse de mine si de avocat se incurca, iar Demian face tot posibilul sa o menajeze. Este clar; mi-am dat seama de unde vine totul. Nu-i iese pasienta procurorului si hotaraste “s-o mute” in fata dreapta, in masina.
23 aprilie
Sunt confruntat din nou cu RG. Sustine aceeasi poveste, in linii mari, deoarece la capitolul amanunte sta foarte slab, incurcandu-se in propriile afirmatii. Demian sta ca pe ghimpi deoarece RG face gafe foarte mari. Sustine ca am drogat-o si nu-si mai aduce aminte decat amanunte care ma incrimineaza pe mine. Asta e o noua manevra a procurorului, dar nu-i iese pasienta nici de data asta. Eu nu sunt decat un spectator la acuzele pe care mi le aduce Gabi, indrumata foarte constiincios de acelasi procuror care are interesul sa rezolve cazul pentru care a luat prima.
26 aprilie
Am fost dus la prelungirea celui de-al cincilea mandat si, culmea, nu am mai fost acuzat de omor.
15 mai
Sunt dus cu o cursa speciala la Rm. Valcea (acolo Moldoveanu era cercetat din 1995 intr-un alt dosar, sub acuzatia de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, pentru detinerea ilegala a unei arme despre care el spune ca “putea fi folosita doar pe post de pocnitoare” – n.n.). Initial nu mi-am dat seama de ce s-a grabit Demian sa faca acest lucru. La prelungirea celui de-al cincilea mandat nu am mai foat acuzat de omor deoarece nu erau probe impotriva mea. Si nici nu mai aveau de unde sa scoata, asa ca au aranjat sa fiu dus la process la Valcea si in functie de condamnarea de acolo imi intocmeau dosar sau nu. Si spre ghinionul meu, aici, la Valcea, cu interventia lui lui Demian, sunt condamnat la 3 ani inchisoare.
15 mai – 2 septembrie
Sunt tinut in arestul IPJ Bihor. Are loc o tentativa a capitanului Surducan de a ma mai incarca cu o noua fapta.
7 noiembrie
Este ziua mea de nastere. S-ar parea ca am fost uitat de toata lumea”
1997: “Am fost cantarit si mai aveam 53 kg”
“4 februarie 1997
Sunt scos in audienta la procuroarea Penitenciarului care ma anunta printre altele ca nu are rost sa ma agit deoarece oricum nu ma va baga nimeni in seama si sa-i spun ei ce am de zis , probabil ca sa-i comunice lui Demian ce am de gand sa fac.
11 mai 1997
Ies in audienta la comanadant, colonelul Ilea, caruia ii aduc la cunostiinta ca am intrat in refuz total de hrana si apa si imi promite ca a doua zi imi va trimite cerere pentru a intra official in acest refuz, darn u stiu cum se face ca uita acest lucru si imi creeaza probleme mai tarziu. Impresia pe care mi-a facut-o este dezastruoasa.
11-15 mai 1997
Refuz total de hrana si apa. Senzatia este una dintre cele mai groaznice.
15 mai 1997
Sunt pus fara menajamente pe cursa pentru Colibasi. Incerc sa raportez ca sunt de 5 zile in refuz total de hrana si sunt luat in deradere de maior P.V. si lt.col. Crisan care ma impinge si ma injura. Prima dovada ca Demian are “catei” peste tot.
28 mai
Recursul meu de la Rm. Valcea este respins. Este interesant comentariul procurorului acuzator.
18 iunie
Am ajuns inapoi la Penitenciarul Oradea
22 – 29 iulie
Refuz de hrana si ma cos cu sarma la buze. Nu am cerut altceva decat sa fiu lasat sa-mi fac pedeapsa in liniste.
25 august
Sunt dus din nou la comandant si acesta imi spune franc ca nu are chef sa-mi expuna motivele masurilor disciplinare care se iau impotriva mea si chiar doreste sa ma mute intr-o camera cu tigani si sa dorm cu unul dintre ei in pat. Daca comandantul crede ca ma poate teroriza psihic ca sa intre in gratiile parchetului, se inseala amarnic. Dupa aceasta intrevedere, in camera, am inghitit aproximativ 50-60 pastile de mai multe feluri si sunt dus la spital.
Incepand cu aceasta zi am intrat in refuz de hrana. Motivele: presiunea psihica facuta de commandant asupra mea si situatia juridica.
15 septembrie
Sunt cantarit si de la 72 kg am ajuns la 59 kg.
18 septembrie
Sunt dus in audienta la dl. Procuror Pop. Acesta ma ia cu obisnuitele vrajeli si imi explica in final ca nu se poate implica in ceea ce incearca comandantul cu mine, dar oricum nu ma asteptam la nimic deosebit din partea lui Toti sunt la fel. Nu-I nimic. Eu am avut buna –vointa. Ne vom mai intalni.
22 septembrie
Georgica a promis ca va intra si el in refuz de hrana, dar nu se tine de cuvant. Vorbeste ca de obicei fara sa gandeasca. Mult si prost. Oare cum am ajuns eu sa-l iau cu mine? Nu am probleme o viata intreaga si in 2 luni ma trezesc fara sa imi dau seama cum cu doua dosare penale. Am sa-i dau lui “curaj”. Nu i-au trebuit nici doua luni ca sa ma distruga. Si tarfa aia, oare ce are in capul ala? Dar se pune intrebarea ce a avut Demian in cap cand s-a gandit sa se foloseasca de ea impotriva mea? E mai prost ca ea daca s-a lasat pe mana ei. Eu fac puscarie nevinovat dar ar trebui unii sa se intrebe cat de linistiti au sa mai doarma dupa ce voi scapa de bascalia asta.
17 octombrie
Am facut cerere de intrare in refuz de hrana si am fost mutat pe camera de refuz.
24 octombrie
Am fost scos in audienta la procuroarea penitenciarului pentru a ma intreba care sunt motivele acestui refuz. Comentariile sunt de prisos, deoarece are aceleasi interese ca Demian. Am fost cantarit si mai aveam 53 kg.
29 octombrie
Am primit vizita medicului maior Hepes, apoi am fost pus pe cursa la Jilava fara sa se tina cont de starea mea fizica.
31 octombrie
Am iesit din refuz deoarece cursa m-a terminat pur si simplu. Si aici mancarea si asistenta medicala lasa foarte mult de dorit.
27 noiembrie
A fost Mori la mine si i-am dat imputernicire sa o poata lua pe Silvia in Germania.
24 decembrie
Ajunul Craciunului. E greu de descris in cuvinte ceea ce simt. O sa am grija sa nu uit niciodata acest lucru. Nici nu stiu daca merita osteneala ma razbun pentru ceea ce mi se intampla de doi ani incoace. O sa ma mai gandesc.
28 decembrie
In fiecare zi ma uit la fotografia Silviei. Mi-e atat de dor de ea. Sper sa vina cat mai repede ziua cand o voi vedea din nou. Nici nu stiu daca o sa ma recunoasca.
31 decembrie
Ultima zi a anului.
Sper ca anul viitor sa fie mai bun decat ultimii doi care au trecut. Astazi am primit si o scrisoare de la sora mea. Imi pare foarte rau pentru ea. E singura care se zbate sa ma ajute.”
1998: “Seara m-am cusut cu sarma la buze”
“19 ianuarie 1998
Astazi, impreuna cu Honciuc G. am fost mutat la camera 18. Bineinteles, motivele nu ne-au fost aduse la cunostinta.
20 ianuarie 1998
Am refuzat mancarea si a venit maiorul P.V. sa ma anunte ca mutarea s-a facut din ordinal lui pentru ca asa “vor muschii lui”. In momentul in care i-am cerut totusi niste explicatii, “a scaldat-o”. Peste cateva minute a aparut si dl. Col. Ardeleanu care a incercat sa dea impresia ca l-ar interesa problema mea. Seara m-am cusut cu sarma la buze.
21 ianuarie
Astazi a venit Hus cu raportul de pedepsire si am refuzat sa il semnez deoarece s-a dat o tenta cam tendentioasa. Se cauta un motiv pentru faptul ca am fost mutat. Nu e corect si pentru asta nu sunt dispus sa cedez. Sper ca maine sa vina avocatul la mine. Nu stiu de ce totusi se fac atatea abuzuri impotriva mea. Hus i-a facut o vizita lui Gabi.
23 ianuarie
Am fost scos in audienta la commandant. Am fost mutat inapoi la camera 30 dar nu mi-am scos sarma.
24 ianuarie
Am fost din nou scos in audienta la commandant si dupa mai multe discutii a trebuit sa admit ca nu il va muta pe Geani inapoi. Mi-am scos sarma de la buze.
13 aprilie
Astazi m-am cusut cu sarma la buze si nu am fost dus la instanta. Au aparut articole in presa motivandu-se absenta mea la process.
30 aprilie
Am refuzat mancarea deoarece am facut trei cereri sin u mi-a fost aprobata nici una. Motivul nu stiu care ar putea fi. Caietul este al meu si tot o sa ajunga la mine pana la urma.
5 mai
A venit maiorul Popa personal si mi-a adus caietul.”
Moldoveanu Mihai a facut memorii peste memorii, cerand dreptate si un proces corect. S-a adresat de la sefii instantelor locale pana la ministrul justitiei si nu i s-a raspuns, a cerut recuzarea judecatorilor si nu i s-a aprobat, a trimis replica ziarelor care au scris despre el, fara ca aceste scrisori sa ajunga vreodata la destinatie. Oricarui om, chiar si celui mai odios criminal, ii ramane macar dreptul la cuvant. In virtutea acestui fapt, intr-un numar viitor al Jurnalului bihorean va vom prezenta, in exclusivitate, alte insemnari ale acestui tanar condamnat la un sfert de secol de detentie. Nu stim daca Moldoveanu are sau nu dreptate; va invitam doar sa meditate asupra intrebarii: dar daca adevarul e de partea lui?
Olivia Steer
24 august 1999
Jurnalist OLIVIA STEER
“JURNALUL UNUI CONDAMNAT”
Tanarul condamnat pentru uciderea taximetristului de la Confort a fost batut de anchetatori pentru a-si recunoaste fapta
“Cel care ajunge sa citeasca aceste randuri as dori sa il rog sa se gandeasca ca oricare dintre noi are datoria morala de a nu lasa ca raul sa se ridice mai presus decat binele. In conditiile in care justitia romana nu difera cu absolut nimic fata de Inchizitia de acum 600 de ani, orice om, in orice moment, se poate afla in situatia in care ma aflu eu”. Cuvintele apartin faimosului detinut al Penitenciarului Oradea, Mihai Moldoveanu, gasit vinovat si condamnat in aceasta vara de Tribunalul Bihor, in prima instanta, la nu mai putin de 25 de ani inchisoare pentru omor deosebit de grav, talharie si instigare la talharie. Lui Moldoveanu si celor doi amici ai sai li s-a atribuit premeditarea sangeroasei crime petrecute la sfarsitul lui octombrie 1995, cand un taximetrist al firmei Confort, Nagy Albert, tata a doi copii, a fost asasinat cu cruzime. Absolvent al Liceului Militar si al Scolii Militare de Ofiteri de Geniu, Mihai Moldoveanu, acum in varsta de 31 de ani, este la randul sau parinte de aproape cinci ani de zile, din care doi si jumatate a fost client al Penitenciarului Oradea. Pana acum, opinia publica oradeana a fost informata cu lux de amanunte din surse oficiale despre ancheta si desfasurarea procesului. Varianta lui Moldoveanu cititorii nu au aflat-o niciodata, insa. Cand, printr-o decizie a instantei, i s-a interzis sa-si faca publice propiile pareri, fiindu-i suspendate relatiile cu presa, detinutul a inceput sa-si dedice orele de captivitate scrierii unui jurnal. In paginile sale, incarceratul a devenit liber sa-si clameze…nevinovatia si sa arate cu degetul o justitie reeditandu-si marile ei erori pe pielea inocentilor. “Nu am nimic impotriva ca fiecare sa plateasca pentru faptele lui, dar nu pot sa accept ca eu sa platesc pentru faptele altuia” – revine ca un laitmotiv revolta obsesiva a lui Mihai Moldoveanu.
In noaptea de 31 octombrie 1995, corpul neinsufletit al lui Nagy Albert de 29 de ani, proaspat angajat al firmei Confort Taxi a fost gasit abandonat in spatele unui gard in constructie pe strada Facliei, printr-o imprejurare: politistii cautau in aceeasi zona o femeie si un barbat, atacatori ai unui alt taximetrist, Vajna Tibor, angajat al firmei RIO. Cadavrul lui Nagy Albert prezenta zeci de plagi profunde in zona capului, teasta fiind zdrobita de forta unui obiect contondent.
Dupa descrierile angajatului RIO Taxi, politistii au reusit sa-i identifice pe Georgica Honciuc (25 de ani) si Ecaterina Gabriela Rotariu (24 de ani) ca fiind atacatorii care au incercat sa-l talhareasca. Pe 14 ianuarie 1996 anchetatorii l-au retinut pe Honciuc acuzandu-l ca ar fi in plus si autorul principal al asasinatului comis asupra taximetristului Nagy Albert si ar fi fost secondat de catre tanara Rotariu Gabriela atat in momentul talhariei, cat si al omorului. In acelasi context a intrat in ecuatie fostul ofiter MApN Mihai Moldoveanu, fiind banuit ca a tainuit fapta prietenilor sai.
Pe parcursul anchetei, insa, lucrurile aveau sa ia o intorsatura spectaculoasa, procurorul Florin DEMIAN, cel care a instrumentat cazul, declarandu-i implicati pe toti trei in savarsirea crimei. Honciuc si Rotariu au povestit in detaliu cum l-au atacat pe Vajna (angajatul Rio Taxi), lovindu-l si pulverizandu-i cu spray pentru a-l jefui, dar au negat ca l-ar fi omorat pe Nagy Albert. Cat priveste probele pentru invinuirea celor trei, politia a refuzat la momentul acela sa ofere amanunte, sustinand in schimb ca detine dovezi temeinice.
Mai apoi, in faza intocmirii rechizitoriului de trimitere in judecata, procurorul Demian avea sa stabileasca un cu totul alt clasament al vinovatilor: capul actiunii, cel care planuise omorul, era de-acum Mihai Moldoveanu, despre care se spunea ca ar fi exercitat o influenta negativa asupra lui Honciu si Rotariu, determinandu-i cu ajutorul personalitatii sale puternice sa actioneze la comanda sa. Intreaga acuzare a procurorului Demian s-a bazat pe spusele Gabrielei Rotariu, care – bizar – pe parcursul cercetarilor si-a schimbat depozitia de nu mai putin de 5 ori. “Am fost condamnat la 25 de ani inchisoare doar pentru motivul ca as fi fost in municipiul Oradea in acea zi in care s-a intamplat oribilul omor”, sustine Mihai Moldoveanu in jurnalul pe care l-a scris de-a lungul perioadei de captivitate. In povestea fostului ofiter MApN se regasesc personaje importante, care in lumina reflectoarelor par mai mult decat onorabile. Ele se fac insa vinovate deopotriva – spune Moldoveanu – de rapirea libertatii sale si de destramarea ireversibila a unei familii: sotia detinutului, Mori, l-a parasit, plecand in Germania sa se marite cu un altul, luand-o cu ea si pe fetita lor, Silvia, acum de 5 ani.
“ 1996: Sunt batut crunt zilnic, de dimineata pana seara”
“11 ianuarie 1996
Sunt arestat la Brasov, in biroul lui Paul Gabor, la SC Biomed SRL. Timp de aproximativ 30 de minute sunt batut de Politia Brasov pentru a “spune ce am pe suflet”. In jurul orelor 14.00 sunt dus la gara pentru a fi dus la Oradea.
12 ianuarie 1996
Am avut primul contact cu procurorul Demian, care ma acuza de complicitate la tentativa de omor si de tentativa de talharie. Declaratia lui Rotariu Gabriela (RG): povesteste exact ce s-a intamplat in acea noapte, dar nu aminteste nimic despre omor deoarece in acel moment nu fusese inca pusa in tema de catre anchetatori.
17 ianuarie 1996
In urma presiunilor facute asupra ei, RG declara ca a participat la omor ea cu Honciuc Georgica (HG).
20 ianuarie 1996
Mi se aplica prima bataie zdravana, timp de aproximativ o ora, pentru a recunoaste ca l-as fi auzit pe George spunand ceva despre nu stiu ce statie radio. Participa la agresarea mea fizica maior Matei, maior Sasarman, capitan Crainic si un locotenent, toti sub directa indrumare a colonelului Sime.
5 februarie 1996
Procurorul ii promite lui R.G. ca daca va colabora cu ei, facandu-le pe plac, o va scoate pe ea de la omor. Si astfel ma trezesc eu pe post de criminal si creierul intregii actiuni. Interesant e ca dupa ce da declaratia acuzandu-ma pe mine ca fiind autorul omorului si instigator la fapta ei de tentiva de talharie cere in final sa fie anchetata sub stare de hipnoza. Constiinta ei mai are totusi o mica sclipire, dar destul de vaga. Stie ca greseste dar merge in continuare pe mana lor.
22 ianuarie – 15 februarie
In aceasta perioada sunt scos la ancheta aproape in fiecare zi si batut de colonelul Sime si acel locotenent pentru a declara ca am fost la omor cu HG si RG.
16 februarie
Sotia imi angajeaza avocat dar acest lucru imi este adus la cunostiinta abia pe 23 februarie.
17 – 23 februarie
Sunt scos la ancheta si sunt batut crunt, zilnic, de dimineata pana seara, de acelasi colonel Sime si acelasi locotenent, deoarece ceilalti refuza sa ma mai loveasca. Aceasta bataie imi este aplicata pentru a recunoaste ca as fi fost eu cel care a facut fapta pe care ei o au ca A.N. (autor necunoscut).
23 februarie
Sunt scos dimineata la ancheta si sunt batut si amenintat ca nu cumva sa am curajul de a sustine altceva in fata procurorului decat ceea ce vrea Sime si ceea ce i-ar placea lui Demian sa auda. Sunt dus la Parchet si nu mi se da voie sa vorbesc cu avocatul. Pe hol, Demian ii intreaba pe anchetatori daca “m-au pregatit pentru a da declaratie”, la care Sime ii spune sa nu aiba nici o grija.
1 martie
Proces – verbal, RG confruntare cu mama ei, citez:”In legatura cu crima comisa in Oradea asupra unui taximetrist, eu nu-mi aduc aminte de nimic, desi am dat mai multe declaratii pana in prezent, recunoscand participarea mea la crima.”
21 martie
Anchetatorii ii stimuleaza putin memoria lui RG ca sa nu mai uite pe viitor ceea ce au invatat-o ei, dar nu stie sigur unde a stat in masina. In final, declara ca a stat in spate dreapta.
26 martie
Sunt confruntat cu RG si raman blocat de ceea ce poate sa spuna aceasta fiinta. A fost invatata o poveste de catre politie si nu stie decat sa o repete la nesfarsit. La intrebarile puse de mine si de avocat se incurca, iar Demian face tot posibilul sa o menajeze. Este clar; mi-am dat seama de unde vine totul. Nu-i iese pasienta procurorului si hotaraste “s-o mute” in fata dreapta, in masina.
23 aprilie
Sunt confruntat din nou cu RG. Sustine aceeasi poveste, in linii mari, deoarece la capitolul amanunte sta foarte slab, incurcandu-se in propriile afirmatii. Demian sta ca pe ghimpi deoarece RG face gafe foarte mari. Sustine ca am drogat-o si nu-si mai aduce aminte decat amanunte care ma incrimineaza pe mine. Asta e o noua manevra a procurorului, dar nu-i iese pasienta nici de data asta. Eu nu sunt decat un spectator la acuzele pe care mi le aduce Gabi, indrumata foarte constiincios de acelasi procuror care are interesul sa rezolve cazul pentru care a luat prima.
26 aprilie
Am fost dus la prelungirea celui de-al cincilea mandat si, culmea, nu am mai fost acuzat de omor.
15 mai
Sunt dus cu o cursa speciala la Rm. Valcea (acolo Moldoveanu era cercetat din 1995 intr-un alt dosar, sub acuzatia de nerespectare a regimului armelor si munitiilor, pentru detinerea ilegala a unei arme despre care el spune ca “putea fi folosita doar pe post de pocnitoare” – n.n.). Initial nu mi-am dat seama de ce s-a grabit Demian sa faca acest lucru. La prelungirea celui de-al cincilea mandat nu am mai foat acuzat de omor deoarece nu erau probe impotriva mea. Si nici nu mai aveau de unde sa scoata, asa ca au aranjat sa fiu dus la process la Valcea si in functie de condamnarea de acolo imi intocmeau dosar sau nu. Si spre ghinionul meu, aici, la Valcea, cu interventia lui lui Demian, sunt condamnat la 3 ani inchisoare.
15 mai – 2 septembrie
Sunt tinut in arestul IPJ Bihor. Are loc o tentativa a capitanului Surducan de a ma mai incarca cu o noua fapta.
7 noiembrie
Este ziua mea de nastere. S-ar parea ca am fost uitat de toata lumea”
1997: “Am fost cantarit si mai aveam 53 kg”
“4 februarie 1997
Sunt scos in audienta la procuroarea Penitenciarului care ma anunta printre altele ca nu are rost sa ma agit deoarece oricum nu ma va baga nimeni in seama si sa-i spun ei ce am de zis , probabil ca sa-i comunice lui Demian ce am de gand sa fac.
11 mai 1997
Ies in audienta la comanadant, colonelul Ilea, caruia ii aduc la cunostiinta ca am intrat in refuz total de hrana si apa si imi promite ca a doua zi imi va trimite cerere pentru a intra official in acest refuz, darn u stiu cum se face ca uita acest lucru si imi creeaza probleme mai tarziu. Impresia pe care mi-a facut-o este dezastruoasa.
11-15 mai 1997
Refuz total de hrana si apa. Senzatia este una dintre cele mai groaznice.
15 mai 1997
Sunt pus fara menajamente pe cursa pentru Colibasi. Incerc sa raportez ca sunt de 5 zile in refuz total de hrana si sunt luat in deradere de maior P.V. si lt.col. Crisan care ma impinge si ma injura. Prima dovada ca Demian are “catei” peste tot.
28 mai
Recursul meu de la Rm. Valcea este respins. Este interesant comentariul procurorului acuzator.
18 iunie
Am ajuns inapoi la Penitenciarul Oradea
22 – 29 iulie
Refuz de hrana si ma cos cu sarma la buze. Nu am cerut altceva decat sa fiu lasat sa-mi fac pedeapsa in liniste.
25 august
Sunt dus din nou la comandant si acesta imi spune franc ca nu are chef sa-mi expuna motivele masurilor disciplinare care se iau impotriva mea si chiar doreste sa ma mute intr-o camera cu tigani si sa dorm cu unul dintre ei in pat. Daca comandantul crede ca ma poate teroriza psihic ca sa intre in gratiile parchetului, se inseala amarnic. Dupa aceasta intrevedere, in camera, am inghitit aproximativ 50-60 pastile de mai multe feluri si sunt dus la spital.
Incepand cu aceasta zi am intrat in refuz de hrana. Motivele: presiunea psihica facuta de commandant asupra mea si situatia juridica.
15 septembrie
Sunt cantarit si de la 72 kg am ajuns la 59 kg.
18 septembrie
Sunt dus in audienta la dl. Procuror Pop. Acesta ma ia cu obisnuitele vrajeli si imi explica in final ca nu se poate implica in ceea ce incearca comandantul cu mine, dar oricum nu ma asteptam la nimic deosebit din partea lui Toti sunt la fel. Nu-I nimic. Eu am avut buna –vointa. Ne vom mai intalni.
22 septembrie
Georgica a promis ca va intra si el in refuz de hrana, dar nu se tine de cuvant. Vorbeste ca de obicei fara sa gandeasca. Mult si prost. Oare cum am ajuns eu sa-l iau cu mine? Nu am probleme o viata intreaga si in 2 luni ma trezesc fara sa imi dau seama cum cu doua dosare penale. Am sa-i dau lui “curaj”. Nu i-au trebuit nici doua luni ca sa ma distruga. Si tarfa aia, oare ce are in capul ala? Dar se pune intrebarea ce a avut Demian in cap cand s-a gandit sa se foloseasca de ea impotriva mea? E mai prost ca ea daca s-a lasat pe mana ei. Eu fac puscarie nevinovat dar ar trebui unii sa se intrebe cat de linistiti au sa mai doarma dupa ce voi scapa de bascalia asta.
17 octombrie
Am facut cerere de intrare in refuz de hrana si am fost mutat pe camera de refuz.
24 octombrie
Am fost scos in audienta la procuroarea penitenciarului pentru a ma intreba care sunt motivele acestui refuz. Comentariile sunt de prisos, deoarece are aceleasi interese ca Demian. Am fost cantarit si mai aveam 53 kg.
29 octombrie
Am primit vizita medicului maior Hepes, apoi am fost pus pe cursa la Jilava fara sa se tina cont de starea mea fizica.
31 octombrie
Am iesit din refuz deoarece cursa m-a terminat pur si simplu. Si aici mancarea si asistenta medicala lasa foarte mult de dorit.
27 noiembrie
A fost Mori la mine si i-am dat imputernicire sa o poata lua pe Silvia in Germania.
24 decembrie
Ajunul Craciunului. E greu de descris in cuvinte ceea ce simt. O sa am grija sa nu uit niciodata acest lucru. Nici nu stiu daca merita osteneala ma razbun pentru ceea ce mi se intampla de doi ani incoace. O sa ma mai gandesc.
28 decembrie
In fiecare zi ma uit la fotografia Silviei. Mi-e atat de dor de ea. Sper sa vina cat mai repede ziua cand o voi vedea din nou. Nici nu stiu daca o sa ma recunoasca.
31 decembrie
Ultima zi a anului.
Sper ca anul viitor sa fie mai bun decat ultimii doi care au trecut. Astazi am primit si o scrisoare de la sora mea. Imi pare foarte rau pentru ea. E singura care se zbate sa ma ajute.”
1998: “Seara m-am cusut cu sarma la buze”
“19 ianuarie 1998
Astazi, impreuna cu Honciuc G. am fost mutat la camera 18. Bineinteles, motivele nu ne-au fost aduse la cunostinta.
20 ianuarie 1998
Am refuzat mancarea si a venit maiorul P.V. sa ma anunte ca mutarea s-a facut din ordinal lui pentru ca asa “vor muschii lui”. In momentul in care i-am cerut totusi niste explicatii, “a scaldat-o”. Peste cateva minute a aparut si dl. Col. Ardeleanu care a incercat sa dea impresia ca l-ar interesa problema mea. Seara m-am cusut cu sarma la buze.
21 ianuarie
Astazi a venit Hus cu raportul de pedepsire si am refuzat sa il semnez deoarece s-a dat o tenta cam tendentioasa. Se cauta un motiv pentru faptul ca am fost mutat. Nu e corect si pentru asta nu sunt dispus sa cedez. Sper ca maine sa vina avocatul la mine. Nu stiu de ce totusi se fac atatea abuzuri impotriva mea. Hus i-a facut o vizita lui Gabi.
23 ianuarie
Am fost scos in audienta la commandant. Am fost mutat inapoi la camera 30 dar nu mi-am scos sarma.
24 ianuarie
Am fost din nou scos in audienta la commandant si dupa mai multe discutii a trebuit sa admit ca nu il va muta pe Geani inapoi. Mi-am scos sarma de la buze.
13 aprilie
Astazi m-am cusut cu sarma la buze si nu am fost dus la instanta. Au aparut articole in presa motivandu-se absenta mea la process.
30 aprilie
Am refuzat mancarea deoarece am facut trei cereri sin u mi-a fost aprobata nici una. Motivul nu stiu care ar putea fi. Caietul este al meu si tot o sa ajunga la mine pana la urma.
5 mai
A venit maiorul Popa personal si mi-a adus caietul.”
Moldoveanu Mihai a facut memorii peste memorii, cerand dreptate si un proces corect. S-a adresat de la sefii instantelor locale pana la ministrul justitiei si nu i s-a raspuns, a cerut recuzarea judecatorilor si nu i s-a aprobat, a trimis replica ziarelor care au scris despre el, fara ca aceste scrisori sa ajunga vreodata la destinatie. Oricarui om, chiar si celui mai odios criminal, ii ramane macar dreptul la cuvant. In virtutea acestui fapt, intr-un numar viitor al Jurnalului bihorean va vom prezenta, in exclusivitate, alte insemnari ale acestui tanar condamnat la un sfert de secol de detentie. Nu stim daca Moldoveanu are sau nu dreptate; va invitam doar sa meditate asupra intrebarii: dar daca adevarul e de partea lui?
Olivia Steer
joi, 28 februarie 2008
JURNALUL UNUI CONDAMNAT - PARTEA A DOUA
Urmatoarele randuri au fost scrise in perioada
IUNIE – AUGUST 2004,
in Penitenciarul JILAVA
17 IUNIE 2004
Ieri am fost la instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a amanat pentru data de 22 septembrie 2004. Astazi m-a chemat lt.col. LUPU si mi-am spus ca trebuie sa ma mut de la infirmerie. L-am inteles si m-am conformat, dar nu-mi place deloc atmosfera de la periculosi si nu am mancat nimic. In schimb am fumat cel putin un pachet de tigari. Pe langa faptul ca este aglomerat si conditiile de igiena lasa foarte mult de dorit.
18 IUNIE 2004
Am dat cerere de Refuz de Hrana. Pe la ora 11.00 am fost dus la medic, col. TANASESCU, care a incercat din nou sa ma convinga ca nu e bine ce fac, dar nu am de ales. Dupa masa am fost dus pe camera de refuz – 603.
Aici conditiile sunt greu de suportat. Camera aceasta este facuta special pentru a te aduce la disperare. Conducerea Penitenciarului Jilava incearca astfel sa te faca sa renunti la protest si nicidecum sa-ti rezolve problemele.
19 IUNIE 2004
Am refuzat sa ies la cabinetul medical. Am dat declaratie ca refuz si asistenta medicala pana nu voi fi dus la raport la dl. Col. Dughila, comandantul Penitenciarului Jilava.
20 IUNIE
Astazi am gasit paduchi de haine si acestia nu puteau fi decat in lenjeria de pat si in salteaua adusa de ei.
Am inceput sa am dureri de cap si ameteli. Inca nu m-am refacut complet dupa Refuzul de Hrana anterior si acest lucru isi spune cuvantul.
21 IUNIE
Am dat cerere sa fiu scos la raport la dl. Col. Dughila. Este inimaginabila nepasarea de care da dovada conducerea acestui penitenciar.
Am tot timpul stari de voma si acest lucru imi provoaca o stare greu de suportat.
Am fost chemat de cmdt.-ul sectiei a VI-a, mr. CAMINISTEANU pentru a-i spune motivele pe care doresc sa i le expun d-lui DUGHILA si mi-a spus sa fac o cerere mai amanuntita.
Acest maior este de o rautate si o perversitate greu de imaginat.
Imi este tot mai rau.
22 IUNIE
Am dat din nou cereri pentru raport la dl. DUGHILA si pentru a fi dus la Comisia de Disciplina.
Starea sanatatii se agraveaza pe zi ce trece.
23 IUNIE
N-am primit nici un raspuns la cererile mele si tare ma tem ca acest maior le-a facut pierdute. Acest om este in stare de orice. Are impresia ca noi suntem doar niste sclavi pusi la dispozitia lui si se poate juca cu vietile noastre dupa bunul plac.
24 IUNIE
Nu ma simt bine, dar trebuie sa merg mai departe. Refuzul de hrana este cea mai grea incercare pentru fizicul si psihicul unui om!
25 IUNIE
Am dat o cerere pentru raport la col. BESA.
A venit mr. CAMINISTEANU si mi-a transmis ca la raport la BESA voi fi scos doar cand va veni lt.col. LUPU din concediu.
Nu ni se aduce nici macar presa si nu am ce citi. Sunt cu nervii la pamant. Nu pot dormi noaptea si timpul trece extreme de greu.
26 IUNIE
Este groaznic ce mi se poate intampla. Cred ca si in iad este mai bine.
O alta zi de groaza.
28 IUNIE
Nici nu stiu ce sa mai spun. Este o plictiseala de moarte. Ma simt slabit, trebuie sa stau mai mult pe pat si din acesta cauza ma dor toti muschii sau, mai bine zis, ceea ce a mai ramas din ei.
29 IUNIE
Am dat cerere pentru raport la mr. DUMITRSCU, educatorul sectiei a IV-a, dar este plecat si el in concediu.
20 IUNIE
Nu stiu ce sanse am scap intreg din povestea asta.
1 IULIE
Ma simt foarte rau si pentru ca nu am incredere in doctorita sectiei a VI-a care este mana dreapta a lui CAMINISTEANU la orice cerere, am dat cerere sa fiu consultat de catre col.dr. Tanasescu, medicul sectiei a IV-a.
Nu am fost dus.
Mr. CAMINISTEANU a inceput sa faca pe spiritualul cu glume de prost gust.
2 IULIE
Astazi am aflat ceea ce banuiam deja. Cele doua cereri catre col. DUGHILA nu au fost duse mai departe de CAMINISTEANU.
In plus declaratia mea prin care refuzam asistenta medicala a disparut si ea.
Caministeanu si doctorita au facut un referat ca refuz asistenta medicala fara sa faca referire la declaratia mea.
Nu pot sa-mi dau seama cum un medic se poate preta la asemenea josnicii. Nici macar nu a vorbit cu mine aceasta doctorita.
3 IULIE
Dimineata la apel a venit mr. CAMINISTEANU cu acelasi aer sfidator.
4 IULIE
Toata ziua mi-a fost rau. La apelul de seara a venit vechiul meu “prieten” de la Rahova, mr. VARA.
5 IULIE
Astazi m-a chemat mr. CAMINISTEANU. Omul asta are un tupeu fantastic. Dupa ce mi-a aruncat cererile la cosul de gunoi a vrut sa fac o noua cerere pt. cmdt.-ul penitenciarului, col. Dughila. Nu pot sa-mi dau seama de unde are atata rautate in el. Parca as sta in refuz de hrana pe banii lui. Mai rau este ca si o parte din subordonatii lui au inceput sa-l copieze. Au inceput cu glume proaste si traiesc cu impresia ca sunt foarte spirituali.
Este a 19-a zi de cand nu mananc absolut nimic si ma simt foarte rau. Am momente cand nici nu ma mai pot ridica din pat. Nici nu stiu ce sa mai fac.
6 IULIE
In jurul orei 14.00 am avut o discutie cu dr. STEFAN GABRIELA (CHINEZOAICA) si am renuntat la refuzul de hrana.
Am fost internat la infirmerie.
Pe la ora 15.00 a venit mr. CAMINISTEANU cu vrajeala ca vrea sa ma duca la dl. Col. DUGHILA. Eram atat de terminat fizic incat nu as fi putut ajunge pana la comandament.
Nici psihic nu ma simteam foarte bine.
7 IULIE
Am inceput sa mananc, dar nu cred ca ma voi putea reface atat de usor.
8 IULIE
Am fost chemat la medic (CHINEZOAICA) pentru a vedea chipurile cum ma simt. Mi-a fost dat si primul tratament: dicarbocalm – 6 bucati; vitamina B6 – 6 bucati.
Ca de obicei, trebuie sa-mi procur singur medicamentele de care am nevoie.
9 IULIE
“Piata”, cpt. OLTENAS – “Cum te simti, domnule Moldoveanu?” Este pentru prima oara cand imi spune pe nume si este prima discutie civilizata avuta cu el.
Cu toate ca ma simt mai bine fizic, am totusi ameteli. Trebuie sa fiu atent cand ma ridic din pat.
10 IULIE
Toata ziua am avut ameteli, greturi si arsuri puternice la stomac.
11 IULIE
Astazi mi-a fost foarte rau si a trebui sa merg la cabinet unde mi-a fost facuta o injectie. Trebuie sa fac neaparat un control mai amanuntit. Ceva nu este in regula cu mine.
12 IULIE
Am fost din nou la cabinet, dar deja imi este sila de felul in care sunt tratat. Personalul medical traieste cu senzatia ca dupa un refuz de hrana de 20 de zile iti revii foarte repede. Eventual in 2-3 zile. Medicamente – 6 pastile.
13 IULIE
M-am inscris la raport la cpt. Oltenas pentru a purta cu el o discutie depre modul in care as putea fi scos din categoria “detinuti periculosi”. Sincer, a inceput sa nu ma mai deranjeze faptul ca la iesirea din camera sunt incatusat si insotit tot timpul de unul sau doi mascati. Ma deranjeaza felul in care sunt tratat de acest cpt. OLTENAS ce se vrea a fi educatorul “sectiei periculosi”. Are impresia ca este primul psiholog cu care am de-a face.
Crede ca daca ii voi desena un copac, deja poate sa-mi faca un profil psihologic.
Tot astazi am primit de la avocata mea un pachet in care erau pe langa acte si 600 de fluturasi cu acel anunt privind acordarea recompensei de un milliard lei. Cei de la sectorul vizita mi-au retinut acesi fluturasi cu toate ca nici o lege nu-mi interzice detinerea si raspandirea unor asemenea anunturi.
Oricum, voi astepta pana maine sa vad cum vor evolua ostilitatile.
14 IULIE
Am insistat sa mi se explice de ce mi-au fost retinuti acesi fluturasi si am fost dus la capitanul OLTENAS care a incercat sa-mi explice ca ar fi ilegal sa raspandesc asemenea anunturi, dar nu a reusit sa-mi indice legea ce ar prevedea o asemenea interdictie. De fapt, nici nu ma asteptam ca acest domn sa fie capabil de vre-o explicatie logica. Din punctul lui de vedere, eu fac parte din acea categorie de oameni care sunt tot timpul altfel decat ceilalti, adica acel gen de detinut care pune in dificultate capacitatea foarte redusa a unor cadre de a gandi.
In jurul orelor 15.00 am fost dus la col. BESA. De data aceasta mi-a vorbit mult mai frumos si a incercat sa-mi explice ca raspandirea acelor fluturasi este ilegala, dar si el a trebuit sa recunoasca, totusi, ca nu exista o lege care sa-mi interzica acest lucru. In final, am fost de acord sa nu ma folosesc de fluturasi deocamdata, si sa fie dusi la magazine, la bagajele mele, dar a ramas sa mai am o discutie cu dansul dupa ce se intoarce din concediu lt.col. LUPU, comandantul sectiei a IV-a (pe data de 21 iulie 2004).
15 IULIE
M-am trecut la cabinet dar nu am fost scos. Am dureri foarte mari in partea stanga a pieptului si la umarul stang. In anumite momente imi amorteste mana stanga si simt cum durerea se propaga pana la degete. Respiratia devine mult mai greoaie si incep si durerile de cap.
Ceva se intampla, mai ales ca in momentele de nervi incep sa-mi tremure ambele maini.
Sper sa nu am probleme cu inima. Asta mi-ar mai trebui acum.
16 IULIE
M-am trecut din nou la cabinet deoarece toata noaptea am avut dureri cumplite. Vreau sa-I cer doctorului sa ma trimita luni la un control.
Ora 10.00 A venit un mascat si mi-a spus sa-mi fac bagajele deoarece voi fi mutat la periculosi. Inainte de a junge la camera am trecut pe la cabinet. Era doar o asistenta si in momentul in care am intrebat-o de ce se procedeaza in felul acesta, mi-a raspuns ca sunt sanatos si nu vede rostul meu la infirmerie.
Dupa parerea ei, 9 zile au fost de ajuns pentru recuperarea dupa 20 de zile de refuz de hrana. Faptul ca tratamentul ce mi-a fost acordat in aceste 9 zile a fost o bataie de joc (6 pastile de vitamina B6 si 6 pastile de dicarbocalm) este chipurile tot din cauza mea pentru ca nu am iesit la cabinet. Are si asistenta asta un tupeu fantastic. Aici daca te porti civilizat esti considerat un fraier.
Am avut o discutie si cu cpt. OLTENAS si mi-a confirmat ca nu-l jignesc cu nimic daca spun ca este un “dobitoc”. A afirmat ca: “…eu nu sunt pus aici sa-mi fie mila de tine sau sa incerc sa te inteleg. Nu ma intereseaza ce probleme ai. Eu sunt pus aici sa aplic legea!” (care lege?)
Am scris cererea de Refuz de Hrana la el in birou si in jurul orei 13.30 am fost dus la cabinet. Aici medicul Stefan Gabriela (Chinezoaica) fara sa ma intrebe absolut nimic a semnat in fisa medicala pentru refuz meu de hrana.
Asemenea oameni nu ar trebui lasati sa mai practice medicina.
In ultimele 9 zile a trebuit sa indur: dureri de stomac si arsuri pe esofag; dureri de cap; dureri de rinichi; picioare umflate si dureri de glezne si genunchi, junghiuri in partea stanga a pieptului, ameteli frecvente, senzatii de voma, varsaturi.
Toate acestea sunt de ajuns sa te demoralizeze. Dar pe cine sa intereseze?
Daca incerc sa-mi demonstrez nevinovatia sunt impiedicat, sunt sicanat in fel si chip. Am impresia ca cineva doreste neaparat sa cedez psihic. Asa nu se mai poate.
Ora 14.30. Am ajuns pe camera de refuz. Pot sa spun ca am ajuns din nou in IAD.
Trebuie sa ma internez neaparat la spital, la psihiatrie.
17 IULIE
Ma simt foarte rau. Nu stiu ce as mai putea face. Oare ce merita acesti oameni. Aici nu poti rezolva nimic decat daca apelezi la metode dure (teieturi, cuie battue in cap etc.) de protest. Am gresit ca m-am comportat civilizat.
18 IULIE
Astazi mi-a fost rau toata ziua. Abia m-am putut da jos din pat ca sa ma spal si sa merg la wc. Imi amortesc in mod frecvent mainile si picioarele. Durerile de cap nu inceteaza deloc. Astept ziua de maine sa vad ce pot rezolva.
19 IULIE
Am iesit din refuz de hrana, dar am avut o iesire nervoasa care m-a speriat chiar si pe mine. Atata nepasare, atata indiferenta din partea medicilor incat ai impresia ca acesti oameni sunt hotarati sa te extermine cu orice pret.
Am fost mutat la 402 – periculosi, dar am continuat sa nu mananc.
20 IULIE
Am iesit la cabinet si d-na dr. IONESCU m-a trecut pentru un consult la psihiatrie – luni, 26 iulie.
Tratament: vitamina B6 – 6 buc.; calciu – 10 buc.; renitidina – 6 buc.
Este foarte cald si m-am trezit si cu iritatii pe piele din cauza tantarilor.
Nu ma pot obisnui cu conditiile de trai de aici. Cu toate ca nu este chiar atat de aglomerat: 11 detinuti la 9 paturi – din cauza spatiului foarte mic al camerei (10mp) ai impresia ca tot timpul de lovesti de cineva. In plus, tot timpul trebuie sa astepti sa se elibereze singura chiuveta sau singurului wc din camera.
In curand, intr-o asemenea camera vom fi pana la 18-20 de detinuti. Un asemenea regim incalca si cele mai elementare drepturi ale omului.
IUNIE – AUGUST 2004,
in Penitenciarul JILAVA
17 IUNIE 2004
Ieri am fost la instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a amanat pentru data de 22 septembrie 2004. Astazi m-a chemat lt.col. LUPU si mi-am spus ca trebuie sa ma mut de la infirmerie. L-am inteles si m-am conformat, dar nu-mi place deloc atmosfera de la periculosi si nu am mancat nimic. In schimb am fumat cel putin un pachet de tigari. Pe langa faptul ca este aglomerat si conditiile de igiena lasa foarte mult de dorit.
18 IUNIE 2004
Am dat cerere de Refuz de Hrana. Pe la ora 11.00 am fost dus la medic, col. TANASESCU, care a incercat din nou sa ma convinga ca nu e bine ce fac, dar nu am de ales. Dupa masa am fost dus pe camera de refuz – 603.
Aici conditiile sunt greu de suportat. Camera aceasta este facuta special pentru a te aduce la disperare. Conducerea Penitenciarului Jilava incearca astfel sa te faca sa renunti la protest si nicidecum sa-ti rezolve problemele.
19 IUNIE 2004
Am refuzat sa ies la cabinetul medical. Am dat declaratie ca refuz si asistenta medicala pana nu voi fi dus la raport la dl. Col. Dughila, comandantul Penitenciarului Jilava.
20 IUNIE
Astazi am gasit paduchi de haine si acestia nu puteau fi decat in lenjeria de pat si in salteaua adusa de ei.
Am inceput sa am dureri de cap si ameteli. Inca nu m-am refacut complet dupa Refuzul de Hrana anterior si acest lucru isi spune cuvantul.
21 IUNIE
Am dat cerere sa fiu scos la raport la dl. Col. Dughila. Este inimaginabila nepasarea de care da dovada conducerea acestui penitenciar.
Am tot timpul stari de voma si acest lucru imi provoaca o stare greu de suportat.
Am fost chemat de cmdt.-ul sectiei a VI-a, mr. CAMINISTEANU pentru a-i spune motivele pe care doresc sa i le expun d-lui DUGHILA si mi-a spus sa fac o cerere mai amanuntita.
Acest maior este de o rautate si o perversitate greu de imaginat.
Imi este tot mai rau.
22 IUNIE
Am dat din nou cereri pentru raport la dl. DUGHILA si pentru a fi dus la Comisia de Disciplina.
Starea sanatatii se agraveaza pe zi ce trece.
23 IUNIE
N-am primit nici un raspuns la cererile mele si tare ma tem ca acest maior le-a facut pierdute. Acest om este in stare de orice. Are impresia ca noi suntem doar niste sclavi pusi la dispozitia lui si se poate juca cu vietile noastre dupa bunul plac.
24 IUNIE
Nu ma simt bine, dar trebuie sa merg mai departe. Refuzul de hrana este cea mai grea incercare pentru fizicul si psihicul unui om!
25 IUNIE
Am dat o cerere pentru raport la col. BESA.
A venit mr. CAMINISTEANU si mi-a transmis ca la raport la BESA voi fi scos doar cand va veni lt.col. LUPU din concediu.
Nu ni se aduce nici macar presa si nu am ce citi. Sunt cu nervii la pamant. Nu pot dormi noaptea si timpul trece extreme de greu.
26 IUNIE
Este groaznic ce mi se poate intampla. Cred ca si in iad este mai bine.
O alta zi de groaza.
28 IUNIE
Nici nu stiu ce sa mai spun. Este o plictiseala de moarte. Ma simt slabit, trebuie sa stau mai mult pe pat si din acesta cauza ma dor toti muschii sau, mai bine zis, ceea ce a mai ramas din ei.
29 IUNIE
Am dat cerere pentru raport la mr. DUMITRSCU, educatorul sectiei a IV-a, dar este plecat si el in concediu.
20 IUNIE
Nu stiu ce sanse am scap intreg din povestea asta.
1 IULIE
Ma simt foarte rau si pentru ca nu am incredere in doctorita sectiei a VI-a care este mana dreapta a lui CAMINISTEANU la orice cerere, am dat cerere sa fiu consultat de catre col.dr. Tanasescu, medicul sectiei a IV-a.
Nu am fost dus.
Mr. CAMINISTEANU a inceput sa faca pe spiritualul cu glume de prost gust.
2 IULIE
Astazi am aflat ceea ce banuiam deja. Cele doua cereri catre col. DUGHILA nu au fost duse mai departe de CAMINISTEANU.
In plus declaratia mea prin care refuzam asistenta medicala a disparut si ea.
Caministeanu si doctorita au facut un referat ca refuz asistenta medicala fara sa faca referire la declaratia mea.
Nu pot sa-mi dau seama cum un medic se poate preta la asemenea josnicii. Nici macar nu a vorbit cu mine aceasta doctorita.
3 IULIE
Dimineata la apel a venit mr. CAMINISTEANU cu acelasi aer sfidator.
4 IULIE
Toata ziua mi-a fost rau. La apelul de seara a venit vechiul meu “prieten” de la Rahova, mr. VARA.
5 IULIE
Astazi m-a chemat mr. CAMINISTEANU. Omul asta are un tupeu fantastic. Dupa ce mi-a aruncat cererile la cosul de gunoi a vrut sa fac o noua cerere pt. cmdt.-ul penitenciarului, col. Dughila. Nu pot sa-mi dau seama de unde are atata rautate in el. Parca as sta in refuz de hrana pe banii lui. Mai rau este ca si o parte din subordonatii lui au inceput sa-l copieze. Au inceput cu glume proaste si traiesc cu impresia ca sunt foarte spirituali.
Este a 19-a zi de cand nu mananc absolut nimic si ma simt foarte rau. Am momente cand nici nu ma mai pot ridica din pat. Nici nu stiu ce sa mai fac.
6 IULIE
In jurul orei 14.00 am avut o discutie cu dr. STEFAN GABRIELA (CHINEZOAICA) si am renuntat la refuzul de hrana.
Am fost internat la infirmerie.
Pe la ora 15.00 a venit mr. CAMINISTEANU cu vrajeala ca vrea sa ma duca la dl. Col. DUGHILA. Eram atat de terminat fizic incat nu as fi putut ajunge pana la comandament.
Nici psihic nu ma simteam foarte bine.
7 IULIE
Am inceput sa mananc, dar nu cred ca ma voi putea reface atat de usor.
8 IULIE
Am fost chemat la medic (CHINEZOAICA) pentru a vedea chipurile cum ma simt. Mi-a fost dat si primul tratament: dicarbocalm – 6 bucati; vitamina B6 – 6 bucati.
Ca de obicei, trebuie sa-mi procur singur medicamentele de care am nevoie.
9 IULIE
“Piata”, cpt. OLTENAS – “Cum te simti, domnule Moldoveanu?” Este pentru prima oara cand imi spune pe nume si este prima discutie civilizata avuta cu el.
Cu toate ca ma simt mai bine fizic, am totusi ameteli. Trebuie sa fiu atent cand ma ridic din pat.
10 IULIE
Toata ziua am avut ameteli, greturi si arsuri puternice la stomac.
11 IULIE
Astazi mi-a fost foarte rau si a trebui sa merg la cabinet unde mi-a fost facuta o injectie. Trebuie sa fac neaparat un control mai amanuntit. Ceva nu este in regula cu mine.
12 IULIE
Am fost din nou la cabinet, dar deja imi este sila de felul in care sunt tratat. Personalul medical traieste cu senzatia ca dupa un refuz de hrana de 20 de zile iti revii foarte repede. Eventual in 2-3 zile. Medicamente – 6 pastile.
13 IULIE
M-am inscris la raport la cpt. Oltenas pentru a purta cu el o discutie depre modul in care as putea fi scos din categoria “detinuti periculosi”. Sincer, a inceput sa nu ma mai deranjeze faptul ca la iesirea din camera sunt incatusat si insotit tot timpul de unul sau doi mascati. Ma deranjeaza felul in care sunt tratat de acest cpt. OLTENAS ce se vrea a fi educatorul “sectiei periculosi”. Are impresia ca este primul psiholog cu care am de-a face.
Crede ca daca ii voi desena un copac, deja poate sa-mi faca un profil psihologic.
Tot astazi am primit de la avocata mea un pachet in care erau pe langa acte si 600 de fluturasi cu acel anunt privind acordarea recompensei de un milliard lei. Cei de la sectorul vizita mi-au retinut acesi fluturasi cu toate ca nici o lege nu-mi interzice detinerea si raspandirea unor asemenea anunturi.
Oricum, voi astepta pana maine sa vad cum vor evolua ostilitatile.
14 IULIE
Am insistat sa mi se explice de ce mi-au fost retinuti acesi fluturasi si am fost dus la capitanul OLTENAS care a incercat sa-mi explice ca ar fi ilegal sa raspandesc asemenea anunturi, dar nu a reusit sa-mi indice legea ce ar prevedea o asemenea interdictie. De fapt, nici nu ma asteptam ca acest domn sa fie capabil de vre-o explicatie logica. Din punctul lui de vedere, eu fac parte din acea categorie de oameni care sunt tot timpul altfel decat ceilalti, adica acel gen de detinut care pune in dificultate capacitatea foarte redusa a unor cadre de a gandi.
In jurul orelor 15.00 am fost dus la col. BESA. De data aceasta mi-a vorbit mult mai frumos si a incercat sa-mi explice ca raspandirea acelor fluturasi este ilegala, dar si el a trebuit sa recunoasca, totusi, ca nu exista o lege care sa-mi interzica acest lucru. In final, am fost de acord sa nu ma folosesc de fluturasi deocamdata, si sa fie dusi la magazine, la bagajele mele, dar a ramas sa mai am o discutie cu dansul dupa ce se intoarce din concediu lt.col. LUPU, comandantul sectiei a IV-a (pe data de 21 iulie 2004).
15 IULIE
M-am trecut la cabinet dar nu am fost scos. Am dureri foarte mari in partea stanga a pieptului si la umarul stang. In anumite momente imi amorteste mana stanga si simt cum durerea se propaga pana la degete. Respiratia devine mult mai greoaie si incep si durerile de cap.
Ceva se intampla, mai ales ca in momentele de nervi incep sa-mi tremure ambele maini.
Sper sa nu am probleme cu inima. Asta mi-ar mai trebui acum.
16 IULIE
M-am trecut din nou la cabinet deoarece toata noaptea am avut dureri cumplite. Vreau sa-I cer doctorului sa ma trimita luni la un control.
Ora 10.00 A venit un mascat si mi-a spus sa-mi fac bagajele deoarece voi fi mutat la periculosi. Inainte de a junge la camera am trecut pe la cabinet. Era doar o asistenta si in momentul in care am intrebat-o de ce se procedeaza in felul acesta, mi-a raspuns ca sunt sanatos si nu vede rostul meu la infirmerie.
Dupa parerea ei, 9 zile au fost de ajuns pentru recuperarea dupa 20 de zile de refuz de hrana. Faptul ca tratamentul ce mi-a fost acordat in aceste 9 zile a fost o bataie de joc (6 pastile de vitamina B6 si 6 pastile de dicarbocalm) este chipurile tot din cauza mea pentru ca nu am iesit la cabinet. Are si asistenta asta un tupeu fantastic. Aici daca te porti civilizat esti considerat un fraier.
Am avut o discutie si cu cpt. OLTENAS si mi-a confirmat ca nu-l jignesc cu nimic daca spun ca este un “dobitoc”. A afirmat ca: “…eu nu sunt pus aici sa-mi fie mila de tine sau sa incerc sa te inteleg. Nu ma intereseaza ce probleme ai. Eu sunt pus aici sa aplic legea!” (care lege?)
Am scris cererea de Refuz de Hrana la el in birou si in jurul orei 13.30 am fost dus la cabinet. Aici medicul Stefan Gabriela (Chinezoaica) fara sa ma intrebe absolut nimic a semnat in fisa medicala pentru refuz meu de hrana.
Asemenea oameni nu ar trebui lasati sa mai practice medicina.
In ultimele 9 zile a trebuit sa indur: dureri de stomac si arsuri pe esofag; dureri de cap; dureri de rinichi; picioare umflate si dureri de glezne si genunchi, junghiuri in partea stanga a pieptului, ameteli frecvente, senzatii de voma, varsaturi.
Toate acestea sunt de ajuns sa te demoralizeze. Dar pe cine sa intereseze?
Daca incerc sa-mi demonstrez nevinovatia sunt impiedicat, sunt sicanat in fel si chip. Am impresia ca cineva doreste neaparat sa cedez psihic. Asa nu se mai poate.
Ora 14.30. Am ajuns pe camera de refuz. Pot sa spun ca am ajuns din nou in IAD.
Trebuie sa ma internez neaparat la spital, la psihiatrie.
17 IULIE
Ma simt foarte rau. Nu stiu ce as mai putea face. Oare ce merita acesti oameni. Aici nu poti rezolva nimic decat daca apelezi la metode dure (teieturi, cuie battue in cap etc.) de protest. Am gresit ca m-am comportat civilizat.
18 IULIE
Astazi mi-a fost rau toata ziua. Abia m-am putut da jos din pat ca sa ma spal si sa merg la wc. Imi amortesc in mod frecvent mainile si picioarele. Durerile de cap nu inceteaza deloc. Astept ziua de maine sa vad ce pot rezolva.
19 IULIE
Am iesit din refuz de hrana, dar am avut o iesire nervoasa care m-a speriat chiar si pe mine. Atata nepasare, atata indiferenta din partea medicilor incat ai impresia ca acesti oameni sunt hotarati sa te extermine cu orice pret.
Am fost mutat la 402 – periculosi, dar am continuat sa nu mananc.
20 IULIE
Am iesit la cabinet si d-na dr. IONESCU m-a trecut pentru un consult la psihiatrie – luni, 26 iulie.
Tratament: vitamina B6 – 6 buc.; calciu – 10 buc.; renitidina – 6 buc.
Este foarte cald si m-am trezit si cu iritatii pe piele din cauza tantarilor.
Nu ma pot obisnui cu conditiile de trai de aici. Cu toate ca nu este chiar atat de aglomerat: 11 detinuti la 9 paturi – din cauza spatiului foarte mic al camerei (10mp) ai impresia ca tot timpul de lovesti de cineva. In plus, tot timpul trebuie sa astepti sa se elibereze singura chiuveta sau singurului wc din camera.
In curand, intr-o asemenea camera vom fi pana la 18-20 de detinuti. Un asemenea regim incalca si cele mai elementare drepturi ale omului.
21 IULIE
Caldura, prostie, impresii si iar prostie.
Astazi a venit cdt.-ul sectiei a IV-a, lc.col. LUPU, din concediu. Cred ca este cel mai competent cdt. De sectie din acest penitenciar. Pacat ca subordonatii lui nu sunt nici pe departe ceea ce i-ar trebui pe sectia asta si ma refer la cpt. OLTENAS si mr. DUMITRESCU, zis “BOSS”(de la BOSCHETAR).
Despre BOSS mi-am schimbat parerea . Pacat!
22 IULIE
AM iesit din nou la cabinet deoarece nu ma simt bine.
Despre BOSS mi-am schimbat parerea . Pacat!
22 IULIE
AM iesit din nou la cabinet deoarece nu ma simt bine.
Tratament: vitamina C – 6 buc.; redigest – 6 buc.; bisacodil – 4 buc.
Un astfel de tratament ar fi trebuit sa mi se acorde de la inceput.
Dupa amiaza am facut o criza de nervi. Nu ma mai recunosc. Ma controlez din ce in ce mai greu. Totul este aiurea aici.
Claustrofobia combinata cu galagia, caldura si inghesuiala ma fac tot timpul sa fiu agitate si nervos.
23 IULIE
Abia astept sa vina ziua de luni. Stau intr-un stres continuu. Nu stiu cat o sa mai rezist.
24 IULIE
Plictiseala.
Oare de ce trebuie sa suport eu toate astea?
25 IULIE
Am fost foarte dezamagit de faptul ca Doroftei a pierdut meciul. Pacat ca s-a intamplat asa.
26 IULIE
Astazi am fost la Spitalul Penitenciar Jilava., la un control psihiatric. Cred ca voi fi internat la psihiatrie. Ar fi mai bine pentru mine.
27 IULIE
Prima zi la “nebuni”.
Un astfel de tratament ar fi trebuit sa mi se acorde de la inceput.
Dupa amiaza am facut o criza de nervi. Nu ma mai recunosc. Ma controlez din ce in ce mai greu. Totul este aiurea aici.
Claustrofobia combinata cu galagia, caldura si inghesuiala ma fac tot timpul sa fiu agitate si nervos.
23 IULIE
Abia astept sa vina ziua de luni. Stau intr-un stres continuu. Nu stiu cat o sa mai rezist.
24 IULIE
Plictiseala.
Oare de ce trebuie sa suport eu toate astea?
25 IULIE
Am fost foarte dezamagit de faptul ca Doroftei a pierdut meciul. Pacat ca s-a intamplat asa.
26 IULIE
Astazi am fost la Spitalul Penitenciar Jilava., la un control psihiatric. Cred ca voi fi internat la psihiatrie. Ar fi mai bine pentru mine.
27 IULIE
Prima zi la “nebuni”.
Seara am avut o discutie cu d-na doctor TUDORAN.
Mi-a prescris un tratament usor: carbamazepin (tavern).
28 IULIE
Zi de vizita. D-na dr. MARCU sta de vorba cu fiecare pacient. Trebuie sa incerc sa am o dicutie cu aceasta d-na. Poate voi gasi putina intelegere de care am nevoie in aceste momente.
Oricum conditiile de cazare sunt mult mai bune decat pe sectia de “periculosi”.
29 IULIE
Dorm mai mult decat de obicei, dar ma simt mai linistit.
Astazi am trimis cateva scrisori. Si am descoperit o ciudatenie lipsita de orice logica. Esti pus sa semnezi intr-un registru pentru scrisorile pe care le trimiti, dar nimeni nu semneaza pentru primirea lor. Explicatia unui supraveghetor a fost aceea ca in acest mod se poate demonstra ca ei au luat scrisorile, dar in cazul in care aceste scrisori nu ajung la destinatie, cine poate fi tras la raspundere, deoarece aceste scrisori asa cum au fost introduse in cutia postala, asa pot fi si scoase si “uitate” printr-un birou SIPA?
Se va da vina pe Posta Romana? Cine imi garanteaza mie ca aceste scrisori parasesc in mod real penitenciarul?
La capitolul acesta se fac abuzuri grosolane (violarea sitematica a corespondentei, cenzura) dar este foarte greu de demonstrat tocmai pentru ca nu stii pe cine ai putea sa tragi la raspundere.
30 IULIE
O zi normala la psihiatrie. Imi lipsesc tigarile. Aici nu ai voie sa fumezi. Nu stiu care este logica, dar asta e.
31 IULIE
Plictiseala. Imi fac mereu de lucru aranjand actele pe care le am asupra mea.
1 AUGUST
Sambata si duminica sunt cele mai plictisitoare zile pentru mine.
2 AUGUST
Astazi am mai avut o discutie cu d-na dr. TUDORAN. A fost destul de intelegatoare si mi-a lasat impresia ca a inteles situatia in care ma aflu. Deocamdata ma abtin sa trag vreo concluzie privind sinceritatea de care da dovada in dicutiile cu mine.
3 AUGUST
Avocata mea si-a luat concediu. Pana la sfarsitul lunii august nu voi mai putea vorbi cu ea si intr-un fel e mai bine.
4 AUGUST
Am avut o discutie cu un “domn”. Sper ca ma va ajuta sa plec la Rahova. In rest, mi-a dat de inteles ca nu poate face prea multe cercetari in privinta adevaratilor autori ai faptei pentru care stau eu inchis la puscarie. Interesele sunt prea mari.
In jurul orei 13.00 am avut prima intrevedere cu domnisoara psiholog.
5 AUGUST
Am momente cand devin foarte agitat. PNT. JIlava m-a distrus psihic. Incerc sa nu ma mai gandesc la ce-am putut trai acolo dar este foarte greu sa uiti atat de usor totul.
6 AUGUST
Am primit o parte din banii care mi-au fost promisi de familia mea. Sper ca in scurt timp sa pot pune in aplicare planul acela cu Recompensa.
7 si 8 AUGUST
Zile anoste de sambata si duminica. De multe ori am senzatia ca totul este doar un vis urat.
9 AUGUST
Astazi am facut un test prihologic. Rezultatul si discutiile pe marginea acestui rezultat vor avea loc miercuri. Cel putin asa a promis domnisoara psiholog.
Nu stiu de ce am impresia ca ceea ce face aceasta domnisoara este doar asa, de “ochii lumii”. Sunt curios sa aflu daca are de gand sa ma ajute cu adevarat sau nu.
10 AUGUST
Astazi am fost toata ziua nervos si nu stiu de ce. Cred ca mi se pregateste o surpriza neplacuta.
11 AUGUST
Inainte de apelul de dimineata a fost “piata”, actiune condusa personal de lt.col. ISPASESCU.
Acest “domn” a fost unul dintre cei care in 2001 m-au plimbat pana la PNT Rahova cu toate ca eram in refuz de hrana si starea sanatatii mele era foarte grava.
In jurul orei 09.00, d-na dr. TUDORAN m-a anuntat ca maine voi fi externat deoarece sectia este aglomerata. Vestea a fost un soc pentru mine. Nu ma asteptam la o externare atat de rapida mai ales ca in general cei cu probleme psihice sunt tinuti aici cel putin o luna. Gandul ca voi fi nevoit sa ma duc iarasi in mizeria aceea m-a disperat pur si simplu.
Am cerut sa vorbesc cu ofiterul de serviciu si cu psihologul deoarece as fi vrut sa aflu si concluziile lor referitoare la discutiile avute anterior cu cei doi. Am asteptat pana in jurul orei 14.45 si pentru ca nu a luat nici unul dintre cei doi legatura cu mine, m-am enervat si am anuntat supraveghetorul ca maine va avea loc o disputa fizica intre mine si trupa de interventie.
In mai putin de 10 minute a venit ofiterul de serviciu si am fost dus la ISPASESCU cu care am avut o discutie. A ramas sa dezbatem problema a doua zi.
12 AUGUST
La prima ora am avut o discutie cu ISPASESCU si cu ofiterul de serviciu.
ISPASESCU a dat dovada de un tupeu fantastic vis-avis de implicarea lui in abuzul facut impotriva mea in 8 februarie 2001. Era de asteptat sa se comporte astfel.
In mod normal, SIPA ar fi trebuit sa ia atitudine impotriva unor asemenea abuzuri, deoarece este un serviciu independent al Ministerului de Justitie, creat pentru a preveni actele de coruptie in randul angajatilor acestei institutii.
De multe ori reprezentantii acestui serviciu sunt mai corupti decat si-ar putea inchipui cineva.
Ofiterul SIPA al Spitalului JIlava (nu stiu cum se numeste, dar este scund, saten, grasut, par cret si cu mustata), prin atitudinea lui mi-a demonstrat ca ii lipseste coloana vertebrala.
Am fost externat si am ajuns iarasi la sectia de “periculosi”.
Sunt stresat la maxim, dar incerc sa ma controlez.
13 AUGUST
Am cerut a nu stiu cata oara sa fiu scos la raport la col. DUGHILA, cdt-ul PNT. JILAVA. La apelul de dimineata mr. DUMITRESCU mi-a spus ca va avea o discutie cu mine referitoare la cererea pe care am dat-o afara.
Nu ma simt bine nici fizic si nici psihic. Am obosit. Nu ma pot obisnui sub nici o forma cu conditiile de trai de aici.
Sunt foarte multe de spus despre ceea ce inseamna viata in puscarie, dar astazi nu am chef sa ma gandesc la asta. Trebuie sa lupt sa nu-mi pierd controlul.
D-na dr. TUDORAN (psihiatra de la spital) m-a dezamagit total. Acea atitudine benevoitoare a fost doar o masca. Aceeasi lipsa de coloana vertebrala.
De acum, oamenii sistemului (cadre ale penitenciarelor, procurori, judecatori, avocati etc.) ii voi categorisi in: vertebrate si nevertebrate.
Bineinteles ca exista si nevertebrate care au totusi curajul sa recunoasca ca fac parte din aceasta categorie, dar isi motiveaza lipsa coloanei vertebrale prin faptul ca o singura persoana nu se poate opune sistemului, care e format pe principiul P.C.R. (pile, cunostinte, relatii). In aceste conditii, aplicarea legii se face doar daca nu se lezeaza interesele cuiva din interior.
14 AUGUST
Este a treia zi de cand mananc doar paine goala. Ma gandesc ca voi fi nevoit sa apelez iarasi la refuzul de hrana.
15 AUGUST
Ma simt groaznic. Si astazi am mancat doar paine.
16 AUGUST
Am inceput refuzul de hrana neoficial. Astazi am vorbit cu mr. DUMITRESCU (tine locul cdt.-ului de sectie) si l-am informat ca urmatoarea cerere pentru a fi scos la raport la cdt.-ul penitenciarului va aparea in presa ca o scrisoare deschisa catre acesta. Sper sa rezolve problema deoarece m-am saturat de vrajeli.
17 AUGUST
In sfarsit, am ajuns la comandantul Penitenciarului Jilava, col. DUGHILA. Atitudinea acestui domn a fost una greu de descris in cuvinte: aroganta, infatuare, sfidare, sunt doar cateva din “calitatile” “domnului” DUGHILA.
Am crezut la un moment dat ca nu pot exista oameni mai josnici decat col. BESA si mr. CAMINISTEANU, dar m-am inselat amarnic. Dughila este de departe cel mai tupeist individ pe care l-am intalnit in acest sistem al penitenciarelor din Romania.
Discutia a inceput cu un atac la adresa mea. Cu greu m-am abtinut sa nu-i spun in fata ceea ce cred despre el. Am avut noroc ca am fost pus in tema de catre cadre si detinuti ca DUGHILA face parte din categoria celor care se cred “zei”, “stapani absoluti” a celor pe care ii au in subordine.
Am evitat sa-I spun despre adevaratele probleme deoarece nu este genul de persoana cu care sa poti purta o discutie civilizata si mai ales inteligenta. BESA l-a informat ca as fi un detinut – problema care vorbeste urat cu cadrele si este arogant. Era de asteptat din partea lui BESA sa faca acest lucru deoarece trebuia sa motiveze refuzul meu de a mai discuta cu el. Am ajuns la concluzia ca pe acesti indivizi nu-I bine nici macar sa incerci sa-I respecti.
Vocabularul lui DUGHILA s-a limitat doar la doua fraze : “e problema ta, nu ma intereseaza!” si “nu se poate, nu vreau”.
Felul in care a avut loc intrevederea mea cu DUGHILA m-a determinat sa cred ca de fapt tot ceea ce se face vis-à-vis de peroana mea este o incercare de a ma intimida, de a ma face sa renunt la lupta mea cu Justitia. Probabil ca a facut multe greseli la viata lui, dar faptul ca s-a implicat in incercarea mea de a-mi demonstra nevinovatia chiar m-a mobilizat.
28 IULIE
Zi de vizita. D-na dr. MARCU sta de vorba cu fiecare pacient. Trebuie sa incerc sa am o dicutie cu aceasta d-na. Poate voi gasi putina intelegere de care am nevoie in aceste momente.
Oricum conditiile de cazare sunt mult mai bune decat pe sectia de “periculosi”.
29 IULIE
Dorm mai mult decat de obicei, dar ma simt mai linistit.
Astazi am trimis cateva scrisori. Si am descoperit o ciudatenie lipsita de orice logica. Esti pus sa semnezi intr-un registru pentru scrisorile pe care le trimiti, dar nimeni nu semneaza pentru primirea lor. Explicatia unui supraveghetor a fost aceea ca in acest mod se poate demonstra ca ei au luat scrisorile, dar in cazul in care aceste scrisori nu ajung la destinatie, cine poate fi tras la raspundere, deoarece aceste scrisori asa cum au fost introduse in cutia postala, asa pot fi si scoase si “uitate” printr-un birou SIPA?
Se va da vina pe Posta Romana? Cine imi garanteaza mie ca aceste scrisori parasesc in mod real penitenciarul?
La capitolul acesta se fac abuzuri grosolane (violarea sitematica a corespondentei, cenzura) dar este foarte greu de demonstrat tocmai pentru ca nu stii pe cine ai putea sa tragi la raspundere.
30 IULIE
O zi normala la psihiatrie. Imi lipsesc tigarile. Aici nu ai voie sa fumezi. Nu stiu care este logica, dar asta e.
31 IULIE
Plictiseala. Imi fac mereu de lucru aranjand actele pe care le am asupra mea.
1 AUGUST
Sambata si duminica sunt cele mai plictisitoare zile pentru mine.
2 AUGUST
Astazi am mai avut o discutie cu d-na dr. TUDORAN. A fost destul de intelegatoare si mi-a lasat impresia ca a inteles situatia in care ma aflu. Deocamdata ma abtin sa trag vreo concluzie privind sinceritatea de care da dovada in dicutiile cu mine.
3 AUGUST
Avocata mea si-a luat concediu. Pana la sfarsitul lunii august nu voi mai putea vorbi cu ea si intr-un fel e mai bine.
4 AUGUST
Am avut o discutie cu un “domn”. Sper ca ma va ajuta sa plec la Rahova. In rest, mi-a dat de inteles ca nu poate face prea multe cercetari in privinta adevaratilor autori ai faptei pentru care stau eu inchis la puscarie. Interesele sunt prea mari.
In jurul orei 13.00 am avut prima intrevedere cu domnisoara psiholog.
5 AUGUST
Am momente cand devin foarte agitat. PNT. JIlava m-a distrus psihic. Incerc sa nu ma mai gandesc la ce-am putut trai acolo dar este foarte greu sa uiti atat de usor totul.
6 AUGUST
Am primit o parte din banii care mi-au fost promisi de familia mea. Sper ca in scurt timp sa pot pune in aplicare planul acela cu Recompensa.
7 si 8 AUGUST
Zile anoste de sambata si duminica. De multe ori am senzatia ca totul este doar un vis urat.
9 AUGUST
Astazi am facut un test prihologic. Rezultatul si discutiile pe marginea acestui rezultat vor avea loc miercuri. Cel putin asa a promis domnisoara psiholog.
Nu stiu de ce am impresia ca ceea ce face aceasta domnisoara este doar asa, de “ochii lumii”. Sunt curios sa aflu daca are de gand sa ma ajute cu adevarat sau nu.
10 AUGUST
Astazi am fost toata ziua nervos si nu stiu de ce. Cred ca mi se pregateste o surpriza neplacuta.
11 AUGUST
Inainte de apelul de dimineata a fost “piata”, actiune condusa personal de lt.col. ISPASESCU.
Acest “domn” a fost unul dintre cei care in 2001 m-au plimbat pana la PNT Rahova cu toate ca eram in refuz de hrana si starea sanatatii mele era foarte grava.
In jurul orei 09.00, d-na dr. TUDORAN m-a anuntat ca maine voi fi externat deoarece sectia este aglomerata. Vestea a fost un soc pentru mine. Nu ma asteptam la o externare atat de rapida mai ales ca in general cei cu probleme psihice sunt tinuti aici cel putin o luna. Gandul ca voi fi nevoit sa ma duc iarasi in mizeria aceea m-a disperat pur si simplu.
Am cerut sa vorbesc cu ofiterul de serviciu si cu psihologul deoarece as fi vrut sa aflu si concluziile lor referitoare la discutiile avute anterior cu cei doi. Am asteptat pana in jurul orei 14.45 si pentru ca nu a luat nici unul dintre cei doi legatura cu mine, m-am enervat si am anuntat supraveghetorul ca maine va avea loc o disputa fizica intre mine si trupa de interventie.
In mai putin de 10 minute a venit ofiterul de serviciu si am fost dus la ISPASESCU cu care am avut o discutie. A ramas sa dezbatem problema a doua zi.
12 AUGUST
La prima ora am avut o discutie cu ISPASESCU si cu ofiterul de serviciu.
ISPASESCU a dat dovada de un tupeu fantastic vis-avis de implicarea lui in abuzul facut impotriva mea in 8 februarie 2001. Era de asteptat sa se comporte astfel.
In mod normal, SIPA ar fi trebuit sa ia atitudine impotriva unor asemenea abuzuri, deoarece este un serviciu independent al Ministerului de Justitie, creat pentru a preveni actele de coruptie in randul angajatilor acestei institutii.
De multe ori reprezentantii acestui serviciu sunt mai corupti decat si-ar putea inchipui cineva.
Ofiterul SIPA al Spitalului JIlava (nu stiu cum se numeste, dar este scund, saten, grasut, par cret si cu mustata), prin atitudinea lui mi-a demonstrat ca ii lipseste coloana vertebrala.
Am fost externat si am ajuns iarasi la sectia de “periculosi”.
Sunt stresat la maxim, dar incerc sa ma controlez.
13 AUGUST
Am cerut a nu stiu cata oara sa fiu scos la raport la col. DUGHILA, cdt-ul PNT. JILAVA. La apelul de dimineata mr. DUMITRESCU mi-a spus ca va avea o discutie cu mine referitoare la cererea pe care am dat-o afara.
Nu ma simt bine nici fizic si nici psihic. Am obosit. Nu ma pot obisnui sub nici o forma cu conditiile de trai de aici.
Sunt foarte multe de spus despre ceea ce inseamna viata in puscarie, dar astazi nu am chef sa ma gandesc la asta. Trebuie sa lupt sa nu-mi pierd controlul.
D-na dr. TUDORAN (psihiatra de la spital) m-a dezamagit total. Acea atitudine benevoitoare a fost doar o masca. Aceeasi lipsa de coloana vertebrala.
De acum, oamenii sistemului (cadre ale penitenciarelor, procurori, judecatori, avocati etc.) ii voi categorisi in: vertebrate si nevertebrate.
Bineinteles ca exista si nevertebrate care au totusi curajul sa recunoasca ca fac parte din aceasta categorie, dar isi motiveaza lipsa coloanei vertebrale prin faptul ca o singura persoana nu se poate opune sistemului, care e format pe principiul P.C.R. (pile, cunostinte, relatii). In aceste conditii, aplicarea legii se face doar daca nu se lezeaza interesele cuiva din interior.
14 AUGUST
Este a treia zi de cand mananc doar paine goala. Ma gandesc ca voi fi nevoit sa apelez iarasi la refuzul de hrana.
15 AUGUST
Ma simt groaznic. Si astazi am mancat doar paine.
16 AUGUST
Am inceput refuzul de hrana neoficial. Astazi am vorbit cu mr. DUMITRESCU (tine locul cdt.-ului de sectie) si l-am informat ca urmatoarea cerere pentru a fi scos la raport la cdt.-ul penitenciarului va aparea in presa ca o scrisoare deschisa catre acesta. Sper sa rezolve problema deoarece m-am saturat de vrajeli.
17 AUGUST
In sfarsit, am ajuns la comandantul Penitenciarului Jilava, col. DUGHILA. Atitudinea acestui domn a fost una greu de descris in cuvinte: aroganta, infatuare, sfidare, sunt doar cateva din “calitatile” “domnului” DUGHILA.
Am crezut la un moment dat ca nu pot exista oameni mai josnici decat col. BESA si mr. CAMINISTEANU, dar m-am inselat amarnic. Dughila este de departe cel mai tupeist individ pe care l-am intalnit in acest sistem al penitenciarelor din Romania.
Discutia a inceput cu un atac la adresa mea. Cu greu m-am abtinut sa nu-i spun in fata ceea ce cred despre el. Am avut noroc ca am fost pus in tema de catre cadre si detinuti ca DUGHILA face parte din categoria celor care se cred “zei”, “stapani absoluti” a celor pe care ii au in subordine.
Am evitat sa-I spun despre adevaratele probleme deoarece nu este genul de persoana cu care sa poti purta o discutie civilizata si mai ales inteligenta. BESA l-a informat ca as fi un detinut – problema care vorbeste urat cu cadrele si este arogant. Era de asteptat din partea lui BESA sa faca acest lucru deoarece trebuia sa motiveze refuzul meu de a mai discuta cu el. Am ajuns la concluzia ca pe acesti indivizi nu-I bine nici macar sa incerci sa-I respecti.
Vocabularul lui DUGHILA s-a limitat doar la doua fraze : “e problema ta, nu ma intereseaza!” si “nu se poate, nu vreau”.
Felul in care a avut loc intrevederea mea cu DUGHILA m-a determinat sa cred ca de fapt tot ceea ce se face vis-à-vis de peroana mea este o incercare de a ma intimida, de a ma face sa renunt la lupta mea cu Justitia. Probabil ca a facut multe greseli la viata lui, dar faptul ca s-a implicat in incercarea mea de a-mi demonstra nevinovatia chiar m-a mobilizat.
Domnilor, tin sa va anunt ca si daca veti reusi sa ma ucideti fizic, tot nu veti castiga acest razboi!
Viata mi-a demonstrat ca la forta trebuie raspuns tot cu forta. Diplomatia poate avea rolul ei, dar pana la un punct.
Din acest moment, va incepe un nou capitol si filozofia dupa care ma voi conduce va fi: “in lupta, singurul lucru imoral este ineficienta!”
UN MESAJ.....
.....pentru toti cei care s-au simtit datori sa-mi transmita prin intermediul acestui blogg amenintari, insulte, jigniri si tot felul de cuvinte descurajatoare ...nu pot decat sa le spun ca nu sunt ei suficient de incapatanati si duri pe cat sunt eu de rezistent si perseverent.
Ma lupt de peste 12 ani cu justitia si n-am de gand sa renunt, nu ma voi lasa intimidat si nu voi capitula niciodata.
Ca sa ma faca cineva sa tac, va trebui sa ma ucida.
In caz contrar, nu am cum sa ma resemnez cu faptul ca execut o pedeapsa de 25 de ani inchisoare pentru o fapta pe care nu am comis-o.
Nu e nici prima si nici ultima oara cand vad ura si rautatea celor din jur, aruncate in mod gratuit.
Nu asta ma sperie. DIn pacate, am invatat sa ma obisnuiesc.
Vreau sa le multumesc, in schimb, celor care au stiut sa treaca de clisee, mi-au acordat cateva minute din viata lor si s-au simtit datori fata de propria contiinta sa se solidarizeze cu cauza mea.
Nu am sa le dau numele tocmai pentru a-i proteja de ceea ce mi se intampla mie de la o vreme incoace, dar ei stiu foarte bine cine sunt si cat de mult apreciez sprijinul lor.
Sunt oameni din toata tara.
Sau, mai corect, sunt pur si simplu OAMENI!
Ma lupt de peste 12 ani cu justitia si n-am de gand sa renunt, nu ma voi lasa intimidat si nu voi capitula niciodata.
Ca sa ma faca cineva sa tac, va trebui sa ma ucida.
In caz contrar, nu am cum sa ma resemnez cu faptul ca execut o pedeapsa de 25 de ani inchisoare pentru o fapta pe care nu am comis-o.
Nu e nici prima si nici ultima oara cand vad ura si rautatea celor din jur, aruncate in mod gratuit.
Nu asta ma sperie. DIn pacate, am invatat sa ma obisnuiesc.
Vreau sa le multumesc, in schimb, celor care au stiut sa treaca de clisee, mi-au acordat cateva minute din viata lor si s-au simtit datori fata de propria contiinta sa se solidarizeze cu cauza mea.
Nu am sa le dau numele tocmai pentru a-i proteja de ceea ce mi se intampla mie de la o vreme incoace, dar ei stiu foarte bine cine sunt si cat de mult apreciez sprijinul lor.
Sunt oameni din toata tara.
Sau, mai corect, sunt pur si simplu OAMENI!
miercuri, 27 februarie 2008
JURNALUL UNUI CONDAMNAT - PRIMA PARTE
Urmatoarele randuri
au fost scrise in perioada
IANUARIE – MAI 2004,
in Penitenciarul JILAVA
19 martie 2004
Am primit citatie pentru Inalta Curte de Casatie si Justitie si tot astazi am fost anuntat ca voi fi transferat la Penitenciarul Jilava.
22 martie 2004
Lt. col. Ilea se tine de cuvant si pana la Aiud am fost dus alaturi de ceilalti detinuti. Conditiile pe camera de transit s-au mai imbunatit, dar sunt in continuare sub orice critica. “Gardienii” care au venit cu noi de la Oradea s-au purtat foarte frumos. La Gherla m-am intalnit din nou cu fostul meu coleg de Scoala Militara – de la Rm. Valcea – lt.col. Moldovan Adrian.
M-am simtit groaznic in postura in care eram.
23 martie 2004
De la Aiud pana la Jilava am fost dus intr-o cuseta de aproximativ 1/0,60 m (doua persoane) si cu catuse la maini. Mi-a fost rau tot drumul. In jurul orelor 18.00 am ajuns la Jilava si am fost “cazat” pe sectia a IV-a la “periculosi”, camera 401.
Erau 15 detinuti la 9 paturi.
Este ca un cosmar tot ceea ce mi se intampla.
Apa la robinet este foarte murdara. Are o culoare maronie.
24 martie 2004
Am dat cerere de REFUZ DE HRANA. Este a patra zi de cand nu mananc si n-am mai dormit de 48 de ore. Nu ma simt bine, dar nici nu am cui sa ma plang. Aseara mi-au disparut cartelele telefonice si dupa multe cautari au fost gasite in punga in care isi tinea painea un detinut.
Nu am putut da telefon deoarece nu a ajuns fisa de la evidenta.
Tot astazi am fost scos la raport la cdt.-ul sectiei, Lt.col. LUPU (impresie – foarte “alunecos”) si am cerut sa fiu mutat la cam. 402. Raspuns: “numai daca renunti la refuzul de hrana”.
25 martie
Am fost dus la raport la loctiitotul cdt.-ului Penitenciarului Jilava – col. N. BESA- impresie: foarte proasta. Vorbeste urat si se comporta ca un stapan de scalvi. Crede ca are dreptul sa faca ce vrea. A uitat ca este un simplu angajat al unei institutii si ca pentru ceea ce face primeste o caruta de bani.
Nu am avut cu cine sta de vorba.
Am fost mutat pe camera de refuz de hrana – 603.
Din ordinal cdt.-ului de sectie (sectia a VI-a) mr. CAMINISTEANU nu pot da telefon decat duminica.
28 martie
Am luat legatura telefonic cu sora mea.
La apelul de seara a venit si maiorul VARA (o fosta “cunostinta” de-a mea de la Rahova) care a spus:”…aici nu mai esti la Rahova ca sa intervina Directoarea (d-na magistrat Carmen Mihail) pentru tine, aici este Jilava. N-o sa te scoata dl. Dughila vand vrei tu. Aici ai sa mori. Asta nu-I motiv de refuz ca sa pleci cand vrei tu”( martori T.I. si M.R.).
29 martie
M-am trecut la raport la dl. Col. Dughila.
Nu am fost scos.
30 martie
M-am trecut la raport la dl. Col. Dughila.
Nu am fost scos.
Sunt curios sa aflu daca acest domn colonel stie ce se intampla in Penitenciarul Jilava.
Totul mi se trage de la faptul ca am avut curajul sa chem in judecata Directia Generala a Penitenciarelor. Se fac abuzuri peste abuzuri si daca incerci sa-ti cauti dreptatea se trece la amenintari, santaje si tot felul de sicane pentru a te face sa renunti.
Nu vreau altceva decat sa fiu lasat sa-mi continui linistit lupta mea cu justititia. Daca spun cuiva ca sunt nevinovat, sunt luat in deradere.
1 aprilie
M-am trecut la cdt-ul sectiei a VI-a, mr. CAMINISTEANU. Nu am fost scos. Acest domn este intruchiparea perfecta a unui ofiter nazist, commandant al unui lagar de exterminare. Nu stiu de unde sunt adusi acesti oameni. Au in ei o rautate greu de imaginat.
M-am simtit foarte rau. Medicul sectiei a VI-a (d-na doctor MARINESCU) are o atitudine foarte ostila vis-à-vis de mine. Una dintre afirmatiile dansei : “Daca mori, asta e!”
2 aprilie
Am fost dus la Spitalul Penitenciar Jilava pentru analize. Glicemie 78?
4 aprilie
Am vorbit cu sora mea la telefon. Este disperata ca nu ma poate ajuta mai mult.
5 aprilie
Am fost dus la S.P.J. pentru analize. Glicemie 74.
Este foarte ciudat ca dupa 16 zile de refuz de hrana glicemia a scazut atat de putin. Am dureri de stomac foarte mari. Nu pot dormi noaptea din cauza starii de voma.
7 aprilie
La controlul medical am avut tensiunea 8/5.
Mi s-a mai luat o data si tot 8/5 a indicat aparatul.
D-na doctor MARINESCU (intre timp si-a schimbat atitudinea) m-a trimis de urgenta la S.P.J. impreuna cu asistenta dansei (d-ra asistenta este mai intelegatoare si mai sufletista).
La spital mi se ia tensiunea din nou si tot 8/5 a iesit. Dupa vreao 20 de minute apare o doctorita foarte plictisita si “din doua miscari” imi ia tensiunea si, culmea, declara ca am 10/7 si ca sunt apt de munca.
8 aprilie
M-am trecut la raport la cdt.-ul sectiei a IV-a si in sfarsit am avut o discutie cu respectivul. A dat dovada de o aroganta rar intalnita. I-am cerut sa ma duca la raport la comandantul Penitenciarului.
9 aprilie
Mi-am taiat o vena (in camera de refuz) si am pierdut cam 100 – 150 ml. sange. Dintr-o data lumea pare interesata de problemele pe care le am! Cmd.-ul sectiei, Maiorul CAMINISTEANU incearca sa para amabil si dispus sa ma ajute. Isi aduce aminte ca am si eu o anumita pregatire si ca s-ar fi putut sta de vorba cu mine altfel, dar totul nu este decat o “vrajeala” ieftina!
Am fost scos si la Lt. Stefan Bogdan. Aceeasi amabilitate, dar si o “vrajeala” pe masura. Bineinteles ca totul a ramas la stadiul de promisiune.
Am dat cerere ca renunt la protestul meu derefuz de hrana, dar pentru ca nu am fost de acord sa mentionez pe aceasta cerere faptul ca nu am nici o pretentie, maiorul Carlisteanu imi arunca cererea inapoi in camera.
Din acest moment sunt tinut in refuz de hrana ilegal.
10 aprilie
Am facut din nou cerere ca renunt la protestul meu si s-a repetat faza de ieri.
11 aprilie
Prima zi de PASTE.
Eram atat de ametit incat nu am reusit sa formez numarul de telefon. M-a ajutat mascatul care ma insotea. Fiind considerat periculos nu sunt scos din camera decat in prezenta unui mascat si incatusat. Trebuie sa recunocs ca majoritatea mascatilor se poarta mai frumos decat ma asteptam. Sub aceste masti se ascund oameni care stiu sa-I respecte pe cei care ii pazesc. Bineinteles, respectful trebuie sa fie reciproc.
Am facut a treia cerere de iesire din refuz de hrana si in sfasrist am fost mutat din camera destinata acestui gen de protest.
Am fost mutat la camera 405. Am mancat un colt de paine, o bucatica de carne si un ou. Mi s-a facut rau si am vomitat tot ce am mancat. Atmosfera din camera este sub orice critica. Aglomeratia si prostia peste limita normalului. Toate acestea se intampla din cauza politicii duse de catre D.G.P.
12 aprilie
Am lesinat la apelul de dimineata.
Este pentru prima data cand mi se intampla acest lucru. In starea in care ma aflam se puteau lucruri si mai rele. Pe langa faptul ca pe timpul refuzului de hrana conducerea penitenciarului si-a batuit joc de mine, s-au mai facut presiuni asupra mea si dupa aceea.
Nu am mai mancat nimic toata ziua.
13 aprilie
Am facut iarasi cerere de refuz de hrana. Comandantul sectiei a VI-a mr. CAMINISTEANU, (la cererea Directiei) mi-a cerut sa dau o declaratie in care sa mentionez motivele pentru care doresc sa fiu tranferat la Rahova.
Motivele sunt multe si mai intemeiate decat s-ar crede, dar oricum nu intereseaza pe nimeni.
Adevarul este ca la mentalitatea pe care o au anumite cadre de aici (col. BESA, mr. CARLISTEANU, lt. col. LUPU, col. MARCUSAN, cpt. OLTENAS, mr. VARA si multi altii) securitatea mea fizica este in pericol.
Am fost dus la colonelul NANU. Acesta a aprobat cererea mea de refuz de hrana si de aici am fost dus la cabinetul medical. Dl. Doctor TANASESCU C-tin a incercat sa-mi explice cat de periculos poate fi pentru sanatate un asemnenea protest, mai ales ca eram foarte slabit. Nu stiu cat de sincer a fost intereseul dansului pentru sanatatea mea, dar am apreciat gestul.
Greutate – 56 kg imbracat si cu catuse la maini
Tensiune – 9/6
Am ajuns din nou in camera de refuz – 603.
14 aprilie
Am cerut sa-mi fie schimbata ziua de telefon pentru a putea lua legatura cu avocata mea.
Am avut o discutie cu Mr. DUMITRESCU – educatorul sectiei a IV-a. Impresie – una buna. S-a dovedit a fi un interlocutor destul de placut. Imi lipsesc mult acest gen de discutii. Ma simt mult mai linistit psihic, chiar daca nu s-a rezolvat nimic.
15 aprilie
Am fost dus la un reprezentant al SIPA (nu stiu cine era. Alte vrajeli si promisiuni).
Nu am putut lua legatura cu avocata deoarece nu s-a gasit fisa telefonica.
Este imposibil de exprimat in cuvinte ce poate simti un om si mai ales cum se poate simti un om dupa atatea zile de inanitie.
16 aprilie
Nu s-a intamplat nimic deosebit. Imi este tot mai greu sa ma cobor din pat.
17 aprilie
Am cerut un dicarbocalm si asistenta a refuzat sa-mi dea. Sunt aici cadre medicale ce dau dovada de o rautate care pur si simplu ma inspaimanta.
18 aprilie
Am reusit sa iau legatura cu sora mea. Nici nu am stiut ce sa-I spun pentru a o mai linisti.
19 aprilie
Am fost cantarit si mai aveam 51,5 kg imbracat . De multe ori stau si ma gandesc cum de mai resusesc sa ma tin pe picioare. Trebuie sa fio foarte puternic psihic sa te poti lupta in asemenea conditii. Cei 10 ani petrecuti in armata ma ajuta foarte mult.
20 aprilie
Azi am cazut in genunchi, dar m-am ridicat. Nu trebuie sa renunt!
21 aprilie
Am fost dus la instanta la Inalta Curte de Casatie si Justitie. S-a amanat pentru 16 iunie. Pe data de 5 mai am grefa cu avocata la ICCJ. Cu toate ca abia ma puteam tine pe picioare am fost incatusat tot timpul.
22 aprilie
Am iesit din refuz de hrana si am fost internat la infirmerie.
Aici in Jilava nu pot sa fac nici un pas afara din camera daca nu sunt insotit de un mascat si daca nu sunt incatusat.
23 aprilie
Am mari probleme cu stomacul si au inceput durerile. Cred ca nici rinichii nu functioneaza cum trebuie deoarece mi s-au umflat picioarele.
Va urma o perioada destul de grea pentru mine. Dupa 31 de zile de refuz de hrana imi vor trebui cel putin 6-8 luni de zile pentru a ma reface. Varsta a inceput sa-si spuna cuvantul. Probabil ca vor ramane mici sechele care se vot agrava in timp.
24 aprilie
Am incercat sa dau un telefon acasa, dar nu am reusit deoarece dl. Subofiter de la telefoane “nu a avut timp”.
25 aprilie
Aceleasi probleme de sanatate.
Apa de la robinet este si aici extreme de murdara.
26 aprilie
Am primit raspuns de la DGP privitor la cererea mea de a fi tranferat la Penitenciarul Rahova – “nu sunt locuri”. Este o aberatie. Jilava este cel mai aglomerat penitenciar din tara.
27 aprilie
Am facut o cerere pentru a fi dus in fata Comisiei de disciplina a penitenciarului. Nu mi se pare normal sa fiu categorisit ca fiind un “detinut periculos”. Motivul pentru care am fost indrodus la aceasta categorie este Natura Faptei. Nu cer sa se stabileasca daca sunt sau nu autorul acelui omor, cer doar sa se tina cont de profilul meu psihologic si de comportamentul meu pe perioada celor aproape 7 ani de detentie. Nu am atac de cadre, nu am intentii de evadare si de aceea nu pot intelege de ce trebuie sa support un asemnea regim.
Conditiile de detentie in penitenciarul Jilava sunt sub orice critica, dar cele de la “periculosi” sunt si mai greu de suportat.
28 aprilie
Sora mea mi-a trimis o cartela telefonica, dar plicul nu a ajuns la mine.
29, 30 aprilie – 1, 2, 3, 4 mai
Imi revin mult mai greu decat ma asteptam. Nu ma pot obisnui deloc cu prostia si perversitatea din jurul meu.
5 mai
Nu am fost dus la ICCJ pentru a ma putea intalni cu avocata.
Sunt foarte curios sa aflu ce s-a intamplat. Mai rau este ca am fost la camera 404 – “periculosi”. Aceeasi aglomeratie. Se doarme cate doi in pat. La 15 persoane exista doar o singura chiuveta si un wc. Camera nu are suprafata mai mare de 15 m2. sunt pur si simplu inhumane conditiile de trai in asemenea camere. In plus, un procent destul de mare al detinutilor de pe aceasta sectie au probleme psihice si de comportament. Nu m-am exprimat chiar corect, dar sper sa se inteleaga la ce ma refer.
Detentia in Romania inseamna o indobitocire sitematica. Nu se face nimic pentru educare si resocializare. Majoritatea persoanelor care trec pe aici nu invata altceva decat cum sa devina infractori in adevaratul sens al cuvantului.
Astazi nu am mancat nimic.
6 mai
Am dat iarasi cerere de refuz de hrana. Nu pot trai in asemenea conditii.
7 mai
La apelul de dimineata avenit in camera cdt.-ul sectiei a IV-a, lt.col. LUPU. I s-a raportat ca sunt in refuz de hrana si a facut o afirmatie care m-a pus intr-o situatie jenanta fata de ceilalti detinuti.
“Ce crezi ca eu am timp de refuzurile tale? Lasa ca stiu eu smecheriile tale. M-am interesat eu. Stiu ce ai tu in cap.”
O asemenea atitudine din partea unui commandant de sectie imi poate crea foarte multe neplaceri.
In jurul orei 10.00 am fost chemat de lt.col. Lupu si am avut o discutie cu dansul despre ce au vrut sa insemne afirmatiile facute la apelul de dimineata. Mi-a spus ca a vut o discutie cu mr.VARA despre mine si ca acesta mi-a facut o caracterizare nu prea buna. (dl. Mr. Vara a fost cmt.-ul sectiei a II_a la Penitenciarul Rahova, sectie unde eram si eu detinut in acea perioada. Dup ace am dat in judecata DGP-ul acest domn a inceput sa se poarte foarte urat cu mine sis a-mi faca tot felul de sicane doar pentru motivul ca am avut curajul sa cer socoteala pentru niste abuzuri facute de Directia Generala a Penitenciarelor. Actiunea mea nu-l leza absolut deloc pe acest VARA dar acest lucru nu l-a impiedicat sa se erijeze in avocat al acestei institutii. Dupa aproximativ 6 luni, conducerea Penitenciarului a aflat de atitudinea d-lui Vara si a demarat o ancheta interna. In urma acestei anchete s-a dovedit ca eu nu aveam nici o vina si I s-a cerut d-lui Vara sa-si schimbe atitudinea fata de mine pentru ca altfel va avea probleme.
Eu nu am depus nici o plangere oficiala impotriva acestui domn. Am cerut doar sa fiu lasat in pace.
Dl. VARA in loc sa aprecieze gestul meu a continuat sa-mi faca probleme si la Jilava (unde a fost mutat disciplinar).
Dl. col. LUPU si-a schimbat atitudinea dar nu stiu daca aceasta schimbare este sincera.
Am fost dus la col. BUSE pentru a-mi aproba cererea de refuz. Acesta a inceput discutia cu : “Tu ce vrei, ba?”. In aceste conditii a vut loc un schimb de replica mai dur si eu am parasit biroul. Am cerut sa vorbesc cu dl. Col. Dughila. Nu s-a putut si am fost dus la cabinetul medical pentru ca cererea mea de refuz sa fie avizata si de un medic. Aici dl. Col. Dr. TANASESCU C-TIN a dat dovada de foarte multa intelegere si mi-a propus sa fiu internat la infirmerie deoarece nu eram inca refazut fizic dupa refuzul anterior.
Infirmeria este singurul loc din acest penitenciar unde ma simt mai bine.
Sper ca avocata mea sa ma ajute sa pun in aplicare planul la care m-am gandit deoarece descoperirea adevaratilor autori m-ar putea scapa o data pentru totdeauna din acest iad.
Am pierdut deja 8 ani si 4 luni din viata si asta din cauza unui procuror tembel.
Nu doresc nimanui sa treaca prin ce trec eu. Este groaznic.
Inca mai sper ca voi reusi.
luni, 25 februarie 2008
sâmbătă, 23 februarie 2008
EMISIUNI TV
De-a lungul timpului,
cazul MOLDOVEANU MIHAI
a aparut si in urmatoarele emisiuni:
- 31 octombrie 2006 – OTV;
- 7 februarie 2007 – ANTENA 1 – “OBSERVATOR” – interviu telefonic cu doamna Senator NORICA NICOLAI;
- 19 iulie 2007 – OTV;
- 22 iulie 2007 – B1 TV – emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA” – partea I (realizator Adriana Stoicescu);
- 25 iulie 2007 - B1 TV – emisiunea “6! Vine Presa”;
- 2 august 2007 - B1 TV – emisiunea ““6! Vine Presa”;
- 5 august 2007 - B1 TV - emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA”, partea a II-a (realizator Adriana Stoicescu);
- 19 septembrie 2007– B1 TV - emisiunea “6! Vine Presa” – interviu cu doamna Senator NORICA NICOLAI;
- 23 septembrie 2007 - B1 TV - emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA” , partea a III-a (realizator Adriana Stoicescu);
- 7 decembrie 2007 - B1 TV - emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA”, partea a IV-a (realizator Adriana Stoicescu): interviu cu doamna Senator NORICA NICOLAI;
- 14 februarie 2008 – PRIMA TV – emisiunea “112. POLITIA IN ACTIUNE” (realizator Christian Sabbagh ) partea I;
- 21 februarie 2008 - PRIMA TV – emisiunea “112. POLITIA IN ACTIUNE” (realizator Christian Sabbagh ) partea a II-a;
cazul MOLDOVEANU MIHAI
a aparut si in urmatoarele emisiuni:
- 31 octombrie 2006 – OTV;
- 7 februarie 2007 – ANTENA 1 – “OBSERVATOR” – interviu telefonic cu doamna Senator NORICA NICOLAI;
- 19 iulie 2007 – OTV;
- 22 iulie 2007 – B1 TV – emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA” – partea I (realizator Adriana Stoicescu);
- 25 iulie 2007 - B1 TV – emisiunea “6! Vine Presa”;
- 2 august 2007 - B1 TV – emisiunea ““6! Vine Presa”;
- 5 august 2007 - B1 TV - emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA”, partea a II-a (realizator Adriana Stoicescu);
- 19 septembrie 2007– B1 TV - emisiunea “6! Vine Presa” – interviu cu doamna Senator NORICA NICOLAI;
- 23 septembrie 2007 - B1 TV - emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA” , partea a III-a (realizator Adriana Stoicescu);
- 7 decembrie 2007 - B1 TV - emisiunea “MISIUNE IMPOSIBILA”, partea a IV-a (realizator Adriana Stoicescu): interviu cu doamna Senator NORICA NICOLAI;
- 14 februarie 2008 – PRIMA TV – emisiunea “112. POLITIA IN ACTIUNE” (realizator Christian Sabbagh ) partea I;
- 21 februarie 2008 - PRIMA TV – emisiunea “112. POLITIA IN ACTIUNE” (realizator Christian Sabbagh ) partea a II-a;
duminică, 17 februarie 2008
drepturile unui detinut
Din postura in care ma aflu, totul este foarte greu de obtinut.
Am dreptul sa ma supun regulilor celor din jur, am dreptul sa respir, sa tac si sa ascult.
Am dreptul sa dau doua telefoane pe saptamana. Daca am cui.
Am dreptul sa ma trezesc la ora 5 dimineata, sa fumez si sa ma duc la “munca”.
Am dreptul sa fiu transportat intr-o duba atunci cand am termen la vreun proces. Am dreptul sa port catuse.
Am dreptul sa “admir” privirile sictirite ale ceror care cred ca situatia actuala de detinut ma reprezinta.
Am dreptul sa:
- privesc cum mi se iroseste viata;
- sa trimit scrisori, memorii si alte cereri catre absolut orice institutie sau persoana care ar putea lua masuri pentru a-mi putea demonstra nevinovatia si sa constat, de fiecare data, ca acestora nu le pasa;
- sa imi calesc nervii si sa-mi pun la incercare rabdarea pentru a putea suporta vecinatatea colocatarilor in puscarie;
- ignor prostia, lasitatea si rautatea;
- ma intreb cum mai arata oare fetita mea si daca isi mai aduce aminte de mine.
Am dreptul sa astept.
Am dreptul sa sper.
Nu am dreptul sa renunt la lupta mea.
Am dreptul sa ma supun regulilor celor din jur, am dreptul sa respir, sa tac si sa ascult.
Am dreptul sa dau doua telefoane pe saptamana. Daca am cui.
Am dreptul sa ma trezesc la ora 5 dimineata, sa fumez si sa ma duc la “munca”.
Am dreptul sa fiu transportat intr-o duba atunci cand am termen la vreun proces. Am dreptul sa port catuse.
Am dreptul sa “admir” privirile sictirite ale ceror care cred ca situatia actuala de detinut ma reprezinta.
Am dreptul sa:
- privesc cum mi se iroseste viata;
- sa trimit scrisori, memorii si alte cereri catre absolut orice institutie sau persoana care ar putea lua masuri pentru a-mi putea demonstra nevinovatia si sa constat, de fiecare data, ca acestora nu le pasa;
- sa imi calesc nervii si sa-mi pun la incercare rabdarea pentru a putea suporta vecinatatea colocatarilor in puscarie;
- ignor prostia, lasitatea si rautatea;
- ma intreb cum mai arata oare fetita mea si daca isi mai aduce aminte de mine.
Am dreptul sa astept.
Am dreptul sa sper.
Nu am dreptul sa renunt la lupta mea.
sâmbătă, 26 ianuarie 2008
Raport asupra starii mele de sanatate mintala
ROMANIA
MINISTERUL DE JUSTITIE
DIRECTIA GENERALA A PENITENCIARELOR
PENITENCIARUL RAHOVA
LT. COL. DR. STATE MARIANA
Raport asupra starii de sanatate mintala
MINISTERUL DE JUSTITIE
DIRECTIA GENERALA A PENITENCIARELOR
PENITENCIARUL RAHOVA
LT. COL. DR. STATE MARIANA
Raport asupra starii de sanatate mintala
a detinutului MOLDOVEANU MIHAI,
condamnat pentru omor deosebit de grav (detentie 25 ani)
In lunile iunie, iulie si august au avut loc patru consultatii psihiatrice (2768/12.06.2002; 2889/19.06.2002; 3080/3.07.2002 si ultima 3664/2.08.2002 cand a venit la solicitarea mea).
In lunile iunie, iulie si august au avut loc patru consultatii psihiatrice (2768/12.06.2002; 2889/19.06.2002; 3080/3.07.2002 si ultima 3664/2.08.2002 cand a venit la solicitarea mea).
Din anamneza am retinut ca este absolvent al Liceului Militar din Craiova (promotia ’86) si al Scolii Militare de Ofiteri Activi – grad locotenent – Ramnicu Valcea. A demisionat din armata in 1992. Afirma ca are o firma cu profil commercial. Este divortat si are o fetita care locuieste cu mama ei in Germania.
Lasa impresia unuia care lupta din rasputeri fizic (refuzuri de hrana repetate in scop protestatar), psihic si juridic pentru a-si demonstra nevinovatia.
Constat ca discursul detinutului este logic, coerent, presarat cu argumente juste, calm, ferm dar linistit, controlat, punand accentual mai mult pe neregulile comise asupra lui in timpul arestului, anchetei, detentiei si spital (legat de refuzul de hrana pe care l-a practicat de mai multe ori) si mai putin pe povestea lui care mie nu-mi era cunoscuta (la ultima consultatie, la cererea mea, mi-a pus la dispozitie extrase din ziare referitoare la cazul lui ca si alte documente juridice sau memorii care vorbeau pe larg despre crima, anchete, proces).
Limbajul, felul de a gandi reflecta educatia dar si o inteligenta buna, mobilizata in lupta pe care o desfasoara in momentul de fata. El considera ca dovezile din dosarul sau nu-l incrimineaza ca autor in savarsirea sadicei crime din Oradea. Isi cunoaste drepturile ca detinut si pretinde sa-i fie respectate.
Cu o persevernta sustinuta foloseste toate caile de atac pentru a-si rezolva problemele juridice.
Presa, folosita de detinut in trecut, este mijlocul sau de aparare, avocatul lui in pledoaria sa pentru nevinovatie.
In timpul consultului (primele sedinte) am avut senzatia ca sunt examinata, evaluata ca un potential dusman pe care trebuie sa-l cunosti pentru a putea lupta cu el. A existat o discreta confruntare de idei (cu scopul de a afla daca denatureaza faptele, daca modifica povestea) care nu a degenerat, detinutul fiind extreme de controlat chiar cand au fost atinse puncte vulnerabile – ca imaginea publica – semn de narcisism evident.
Fapta de care este acuzat detinutul reflecta o personalitate impulsiva si sadica, puternic antisociala, care se descarca violent, - ca un raptus pare crima comisa - existand riscul de recideva in viitor. Aceasta fapta trebuie spus ca este negata cu destul de multa acuratete de detinut.
In concluzie, conchid ca nu am decelat nici o tulburare psihica evidenta in decursul discutiilor noastre, acestea sugerand evident sanatate psihica.
5 aug. 2002 Dr. STATE MARIANA
Medic primar psihiatru
joi, 24 ianuarie 2008
DATE DE CONTACT
MOLDOVEANU MIHAI
PENITENCIARUL RAHOVA
SOS. ALEXANDRIEI NR. 154, SECTOR 5
BUCURESTI
E-MAIL: moldoveanu_libertate@yahoo.com
PENITENCIARUL RAHOVA
SOS. ALEXANDRIEI NR. 154, SECTOR 5
BUCURESTI
E-MAIL: moldoveanu_libertate@yahoo.com
pentru toti cei care...
Pentru toti cei care se intreaba de ce nu fac una sau alta...
De 12 ani (10 ani in arest, 2 in libertate dupa ce am fost achitat de catre Curtea de Apel Oradea) am incercat tot ce era omeneste posibil.
am facut pe rand:
- contestatii in anulare;
- revizuiri;
- litigii cu statul roman si diverse institutii si autoritati publice pentru imbunatatirea legislatiei in vigoare si reintroducerea recursului in anulare in materie penala astfel incat greselile "baietilor de treaba" de la ICCJ sa nu mai ramana acoperite de tacere;
- plangeri penale impotriva magistratilor care m-au judecat si a politistilor si procurorilor care m-au anchetat. Acestia din urma au facut si uz de forta fizica, au abuzat in fel si chip;
- plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului: dosarul troneaza intr-o nesimtita nepasare de peste 7 ani pe masa magistratilor europeni; poate ca libertatea unui om n-o fi chiar atat de importanta pe cat imi place mie sa cred;
- am avut la un moment dat in 2005 o perioada in care am trimis sute de scrisori (la propriu) paralamentarilor romani tocmai pentru a le solicita sprijinul in demersul meu pentru a-mi demonstra nevinovatia. Am facut sacrificii pe care nimeni niciodata nu si le va putea imagina pentru ca eu sa trimit acele peste 200 de scrisori. Si cand ma gandeesc ca cele mai multe au fost probabil aruncate la cos, ma apuca o stare ...sa-i zicem de tristete;
- cazul meu apare intr-o carte ce se numeste "ERORI JUDICIARE"!? Mi se pare chiar caraghios.
- s-au scris zeci de articole pe care cu timpul le voi posta si pe acest blog;
- am aparut in diverse emisiuni Tv; printre cele mai importante: 4 episoade in "MISIUNE IMPOSIBILA" - realizator Adriana Stoicescu; "6 VINE PRESA"; Stiri Antena 1; Pro tv etc.;
- am intrat la un moment dat in refuz de hrana tocmnai pentru a protesta impotriva batailor si tratamentelor la eram suspus la Oradea. Nu am mancat absolut nimic 30 de zile. Mi-am distrus ficatul, stomacul...Si nu a servit la nimic;
- am sunat zeci de oameni care se dau rotuzi si destepti pe la televizor si care nu contenesc cu efuziunile de empatie pentru "popor" atunci cand camere de filmat sunt pe ei. Rezultatul? Nu le pasa. Ii doare fix in cot (si nici macar acolo) ca eu mor pur si simplu pe zi ce trece
Au fost putini politicieni care au avut curajul sa se implice intr-o astfel de cauza. Printre putinii care si-u gasit si timp si disponibilitate si verticalitate sa spuna lucrurilor pe nume a fost d-na senator NORICA NICOLAI. Incepand cu anul 2005 si pana in prezent a incercat, in limita atributiilor ce ii reveneau ca membru al senatului, sa-mi ofere sprijinul domniei sale astfel incat cazul meu sa poata fi cunoscut. A aparut si la diverse emisiuni cu tema juridica difuzate de B1 Tv in cadrul carora, in calitate de fost procuror, a criticat maniera superficiala si abuziva in care am fost anchetat si condamnat;
- am trimis vreo 3 cereri de gratiere - Basescu gratiaza doar traficanti de droguri si batranele trecute de 80 de ani. nu ma incadrez in nici una din cele doua categorii;
- m-am dat cu capul de pereti - nu a servit la absolut nimic. M-am trezit tot acolo unde eram si cu o secunda inainte: Penitenciarul Rahova.
Am incercat tot ce se putea incerca. La un moment dat ma gandeam sa initiez o campanie de strangere de semnaturi in favoarea gratierii mele. Nici eu nu mai striu ce sa mai inventez. un lucru este cert insa. Nu am voie sa-mi pierd speranta ca voi iesi afara si nu am voie sa ma opresc. Sunt dator fiicei mele, familiei mele, sunt dator fata de mine.
Cam atat pentru azi. E tarziu si vine apelul...
Seara buna va doresc si...liniste in suflet
De 12 ani (10 ani in arest, 2 in libertate dupa ce am fost achitat de catre Curtea de Apel Oradea) am incercat tot ce era omeneste posibil.
am facut pe rand:
- contestatii in anulare;
- revizuiri;
- litigii cu statul roman si diverse institutii si autoritati publice pentru imbunatatirea legislatiei in vigoare si reintroducerea recursului in anulare in materie penala astfel incat greselile "baietilor de treaba" de la ICCJ sa nu mai ramana acoperite de tacere;
- plangeri penale impotriva magistratilor care m-au judecat si a politistilor si procurorilor care m-au anchetat. Acestia din urma au facut si uz de forta fizica, au abuzat in fel si chip;
- plangere la Curtea Europeana a Drepturilor Omului: dosarul troneaza intr-o nesimtita nepasare de peste 7 ani pe masa magistratilor europeni; poate ca libertatea unui om n-o fi chiar atat de importanta pe cat imi place mie sa cred;
- am avut la un moment dat in 2005 o perioada in care am trimis sute de scrisori (la propriu) paralamentarilor romani tocmai pentru a le solicita sprijinul in demersul meu pentru a-mi demonstra nevinovatia. Am facut sacrificii pe care nimeni niciodata nu si le va putea imagina pentru ca eu sa trimit acele peste 200 de scrisori. Si cand ma gandeesc ca cele mai multe au fost probabil aruncate la cos, ma apuca o stare ...sa-i zicem de tristete;
- cazul meu apare intr-o carte ce se numeste "ERORI JUDICIARE"!? Mi se pare chiar caraghios.
- s-au scris zeci de articole pe care cu timpul le voi posta si pe acest blog;
- am aparut in diverse emisiuni Tv; printre cele mai importante: 4 episoade in "MISIUNE IMPOSIBILA" - realizator Adriana Stoicescu; "6 VINE PRESA"; Stiri Antena 1; Pro tv etc.;
- am intrat la un moment dat in refuz de hrana tocmnai pentru a protesta impotriva batailor si tratamentelor la eram suspus la Oradea. Nu am mancat absolut nimic 30 de zile. Mi-am distrus ficatul, stomacul...Si nu a servit la nimic;
- am sunat zeci de oameni care se dau rotuzi si destepti pe la televizor si care nu contenesc cu efuziunile de empatie pentru "popor" atunci cand camere de filmat sunt pe ei. Rezultatul? Nu le pasa. Ii doare fix in cot (si nici macar acolo) ca eu mor pur si simplu pe zi ce trece
Au fost putini politicieni care au avut curajul sa se implice intr-o astfel de cauza. Printre putinii care si-u gasit si timp si disponibilitate si verticalitate sa spuna lucrurilor pe nume a fost d-na senator NORICA NICOLAI. Incepand cu anul 2005 si pana in prezent a incercat, in limita atributiilor ce ii reveneau ca membru al senatului, sa-mi ofere sprijinul domniei sale astfel incat cazul meu sa poata fi cunoscut. A aparut si la diverse emisiuni cu tema juridica difuzate de B1 Tv in cadrul carora, in calitate de fost procuror, a criticat maniera superficiala si abuziva in care am fost anchetat si condamnat;
- am trimis vreo 3 cereri de gratiere - Basescu gratiaza doar traficanti de droguri si batranele trecute de 80 de ani. nu ma incadrez in nici una din cele doua categorii;
- m-am dat cu capul de pereti - nu a servit la absolut nimic. M-am trezit tot acolo unde eram si cu o secunda inainte: Penitenciarul Rahova.
Am incercat tot ce se putea incerca. La un moment dat ma gandeam sa initiez o campanie de strangere de semnaturi in favoarea gratierii mele. Nici eu nu mai striu ce sa mai inventez. un lucru este cert insa. Nu am voie sa-mi pierd speranta ca voi iesi afara si nu am voie sa ma opresc. Sunt dator fiicei mele, familiei mele, sunt dator fata de mine.
Cam atat pentru azi. E tarziu si vine apelul...
Seara buna va doresc si...liniste in suflet
marți, 22 ianuarie 2008
Dupa mai bine de 10 ani petrecuti in puscarie stau si ma intreb cum de mai sunt normal la cap. Si eu sunt surprins ca nu am innebunit.
A devenit dureros de la o vreme. Sunt atatia care iti dau dreptate, atat de de putin cei care vor si pot sa faca intr-adevar ceva.
Situatia mea este cel putin delicata.
Juridic vorbind, abrogarea recursului in anulare a eliminat practic orice posibilitate pentru cei condamnati definitivi de a mai beneficia de un proces echitabil.
Sunt nevinovat si habar nu am cui ar trebui sa-i pese?!
La judecarea recursului de catre fosta CSJ nu am avut aparator (nici macar din oficiu) si nici macar nu mi s-a dat dreptul la ultimul cuvant.
Minunatilor judecatori nu le-a pasat ca aveau in fata lor un om care era in libertate de 2 ani de zile tocmai pentru ca o instanta din Romania, Curtea de Apel Oradea, analizand probele din dosar, constase ca NU AVEAM CUM SA FIU AUTORUL FAPTELOR CE MI SE IMPUTA. Dintr-un om nevinovat m-am transformat incetul cu incetul intr-un om cu o viata ratata.
Nu imi sta in fire sa-mi plang de mila. De ani de zile ma straduiesc sa demonstrez ca am dreptate. Insa cand ma gandesc ca la vremea cand a inceput tot acest cosmar aveam 28 de ani si acum am 40...cand realizez ca fata mea a implinit 14 ani iar eu nu am mai vazut-o de o vesnicie...
Cineva trebuie sa plateasca pentru toata viata asta care mi s-a furat pe nedrept.
Sper totusi ca mai exista si buni profesionisti printre magistratii din Romania si ca intr-un final voi putea fi din nou un om liber.
A devenit dureros de la o vreme. Sunt atatia care iti dau dreptate, atat de de putin cei care vor si pot sa faca intr-adevar ceva.
Situatia mea este cel putin delicata.
Juridic vorbind, abrogarea recursului in anulare a eliminat practic orice posibilitate pentru cei condamnati definitivi de a mai beneficia de un proces echitabil.
Sunt nevinovat si habar nu am cui ar trebui sa-i pese?!
La judecarea recursului de catre fosta CSJ nu am avut aparator (nici macar din oficiu) si nici macar nu mi s-a dat dreptul la ultimul cuvant.
Minunatilor judecatori nu le-a pasat ca aveau in fata lor un om care era in libertate de 2 ani de zile tocmai pentru ca o instanta din Romania, Curtea de Apel Oradea, analizand probele din dosar, constase ca NU AVEAM CUM SA FIU AUTORUL FAPTELOR CE MI SE IMPUTA. Dintr-un om nevinovat m-am transformat incetul cu incetul intr-un om cu o viata ratata.
Nu imi sta in fire sa-mi plang de mila. De ani de zile ma straduiesc sa demonstrez ca am dreptate. Insa cand ma gandesc ca la vremea cand a inceput tot acest cosmar aveam 28 de ani si acum am 40...cand realizez ca fata mea a implinit 14 ani iar eu nu am mai vazut-o de o vesnicie...
Cineva trebuie sa plateasca pentru toata viata asta care mi s-a furat pe nedrept.
Sper totusi ca mai exista si buni profesionisti printre magistratii din Romania si ca intr-un final voi putea fi din nou un om liber.
duminică, 20 ianuarie 2008
articole - presa
Evenimentul Zilei Nr. 5055
Duminica, 20 Ianuarie 2008, 12:54
Condamnati initial la 60 de ani inchisoare pentru omor,trei inculpati au fost achitati12 Mai 1999
OLIVIA STEER
Rasturnare spectaculoasa de situatie la Curtea de Apel Oradea: Condamnati initial la 60 de ani inchisoare pentru omor,trei inculpati au fost achitatiCurtea de Apel Oradea s-a pronuntat, zilele trecute, dupa deliberari furtunoase, in cel mai controversat proces postrevolutionar de omor petrecut in oras. Intr-o singura noapte, in octombrie 1995, doi taximetristi oradeni au fost victimele unor atacuri violente din partea clientilor. Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, a fost gasit spre dimineata mort, aruncat in spatele unui gard de pe strada Facliei, dupa ce fusese lovit cu bestialitate in cap de mai multe ori, cu un satir si o maciuca. Cel de-al doilea taximetrist, Vajna Tibor, a fost mai norocos: desi atacat cu un spray paralizant si lovit cu un corp contondent, de doua persoane, el a reusit sa fuga insingerat, pina la un bar din apropiere. Nici unul dintre faptasi nu a fost gasit imediat. Abia dupa citeva luni, politistii aveau sa retina trei persoane din Rimnicu-Vilcea: Georgica Honciuc, Ecaterina Gabriela Rotariu si Mihai Moldoveanu. Ei au recunoscut, dupa un timp, ca au planuit jefuirea celui de-al doilea taximetrist pe considerentul ca nu aveau bani pentru a se reintoarce acasa de la Oradea. Intimplarea a facut ca ambele atacuri sa se petreaca pe aceeasi strada, motiv pentru care politistii au presupus ca asasinii lui Nagy Adalbert sint aceiasi cu cei care au incercat sa-l tilhareasca pe Vajna. Intr-un final, fata a admis si participarea sa, ca martor, la omorul savirsit de prietenii ei. Moldoveanu a sustinut de la bun inceput ca nu este vinovat de asasinarea taximetristului si ca Gabriela Rotariu a cedat in fata presiunilor neortodoxe ale anchetatorilor care aveau nevoie, in fata unei opinii publice socate de eveniment, de gasirea unor vinovati. Tribunalul Bihor i-a condamnat pe cei doi barbati la cite 25 de ani inchisoare, iar pe femeie - la zece ani. Sentinta Curtii de Apel a rasturnat insa intreaga constructie a acuzarii, bazata numai pe probe indirecte. Unul dintre cei doi judecatori ai completului a optat pentru achitare, celalalt - pentru condamnare, astfel ca a fost nevoie de formarea unui complet de divergenta, cu trei judecatori. Cel de-al treilea magistrat a atirnat balanta in favoarea inculpatilor: cei trei au fost achitati . Procesul va continua mai mult ca sigur la Curtea Suprema de Justitie, Parchetul nefiind multumit cu o asemenea solutionare a dosarului. Vom reveni cu amanunte din culisele acestui controversat caz.
Duminica, 20 Ianuarie 2008, 12:54
Condamnati initial la 60 de ani inchisoare pentru omor,trei inculpati au fost achitati12 Mai 1999
OLIVIA STEER
Rasturnare spectaculoasa de situatie la Curtea de Apel Oradea: Condamnati initial la 60 de ani inchisoare pentru omor,trei inculpati au fost achitatiCurtea de Apel Oradea s-a pronuntat, zilele trecute, dupa deliberari furtunoase, in cel mai controversat proces postrevolutionar de omor petrecut in oras. Intr-o singura noapte, in octombrie 1995, doi taximetristi oradeni au fost victimele unor atacuri violente din partea clientilor. Nagy Adalbert, de la Confort Taxi, a fost gasit spre dimineata mort, aruncat in spatele unui gard de pe strada Facliei, dupa ce fusese lovit cu bestialitate in cap de mai multe ori, cu un satir si o maciuca. Cel de-al doilea taximetrist, Vajna Tibor, a fost mai norocos: desi atacat cu un spray paralizant si lovit cu un corp contondent, de doua persoane, el a reusit sa fuga insingerat, pina la un bar din apropiere. Nici unul dintre faptasi nu a fost gasit imediat. Abia dupa citeva luni, politistii aveau sa retina trei persoane din Rimnicu-Vilcea: Georgica Honciuc, Ecaterina Gabriela Rotariu si Mihai Moldoveanu. Ei au recunoscut, dupa un timp, ca au planuit jefuirea celui de-al doilea taximetrist pe considerentul ca nu aveau bani pentru a se reintoarce acasa de la Oradea. Intimplarea a facut ca ambele atacuri sa se petreaca pe aceeasi strada, motiv pentru care politistii au presupus ca asasinii lui Nagy Adalbert sint aceiasi cu cei care au incercat sa-l tilhareasca pe Vajna. Intr-un final, fata a admis si participarea sa, ca martor, la omorul savirsit de prietenii ei. Moldoveanu a sustinut de la bun inceput ca nu este vinovat de asasinarea taximetristului si ca Gabriela Rotariu a cedat in fata presiunilor neortodoxe ale anchetatorilor care aveau nevoie, in fata unei opinii publice socate de eveniment, de gasirea unor vinovati. Tribunalul Bihor i-a condamnat pe cei doi barbati la cite 25 de ani inchisoare, iar pe femeie - la zece ani. Sentinta Curtii de Apel a rasturnat insa intreaga constructie a acuzarii, bazata numai pe probe indirecte. Unul dintre cei doi judecatori ai completului a optat pentru achitare, celalalt - pentru condamnare, astfel ca a fost nevoie de formarea unui complet de divergenta, cu trei judecatori. Cel de-al treilea magistrat a atirnat balanta in favoarea inculpatilor: cei trei au fost achitati . Procesul va continua mai mult ca sigur la Curtea Suprema de Justitie, Parchetul nefiind multumit cu o asemenea solutionare a dosarului. Vom reveni cu amanunte din culisele acestui controversat caz.
articole - presa
25 Mai 1999
Acuzati de omor deosebit de grav, trei tineri prieteni au fost achitati din lipsa de probe
sursa: evenimentul zilei
Printr-o sentinta a Curtii de Apel Oradea, la lungul sir de crime cu autor necunoscut, petrecute in Bihor, s-a mai adaugat una: Acuzati de omor deosebit de grav, trei tineri prieteni au fost achitati din lipsa de probeRecenta achitare a unui trio de prieteni, inculpati pentru omor deosebit de grav, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, a avut ca efect reactii dintre cele mai contrare in rindul opiniei publice. Un sondaj de opinie realizat de un cotidian local privind modul in care oamenii au receptat actul de justitie a demonstrat un fenomen mai putin obisnuit: doar un numar nesemnificativ acrediteaza intelepciunea si corectitudinea completului de judecata care a pronuntat sentinta (dovedind, in schimb, ingrijorarea ca adevaratul criminal umbla liber si nestingherit pe strazi), marea majoritate exprimindu-si indoiala ca hotarirea de achitare a fost justa. In ce-i priveste pe cei din urma, atitudinea lor se explica, sint de parere specialistii in drept intervievati de redactorul "Evenimentului zilei", prin nevoia inconstienta de a identifica si izola criminalul, astfel incit sa se poata declara in siguranta atit ei, cit si familiile lor. Spectaculos si terifiant deopotriva, cazul taximetristului oradean Nagy Adalbert, ucis cu o violenta inimaginabila, in urma cu trei ani si jumatate, a captat constant si cu aceeasi intensitate interesul opiniei publice, in tot acest timp. Si asta, cu atit mai mult cu cit, prin intermediul mass-media, bihorenii au putut patrunde in culisele anchetei penale si ale judecarii procesului, constatind cu satisfactie prinderea si condamnarea, in prima instanta, a presupusilor infractori. Specialistii, in schimb, au observat rivna anchetatorilor de a trimite cu orice pret suspectii in judecata, in lipsa oricaror "probe certe, concludente si pertinente". E lesne de inteles, prin urmare, nerabdarea cu care a fost asteptata solutia Curtii de Apel Oradea. Caci, intre copertele dosarului, peste 700 de file povestesc despre moartea violenta a angajatului firmei "Confort Taxi", despre incercarile oamenilor legii de a gasi vinovatii si despre trei tineri prieteni ajunsi sa fie acuzati de omor, tentativa de omor deosebit de grav si tentativa de tilharie. Prinsi si judecati ca autori ai crimei, Mihai Moldoveanu (28 de ani) - fost ofiter MApN, Gabriela Rotariu (24 de ani) - functionara, si George Honciuc (25 de ani) - ex-cadru M.I, au fost condamnati, in luna iunie 1998, de Tribunalul Bihor, la cite 25 de ani de inchisoare - barbatii, si 10 ani - femeia. Surprinzindu-i deopotriva pe aparatori si acuzatori, Curtea de Apel Oradea i-a achitat pe 31 aprilie pentru infractiunea de omor deosebit de grav. Motivul? Inexistenta probelor incriminatoare la adresa inculpatilor. Justitia nu si-a spus insa ultimul cuvint: Parchetul de pe linga Curtea de Apel Oradea a declarat, recent, recurs sentintei pronuntate de instanta. In cazul in care atacul va fi acceptat, Curtea Suprema de Justitie va cintari pentru ultima oara justetea sentintei Curtii de Apel, in comparatie cu cea a Tribunalului Bihor, si temeinicia argumentelor acuzarii. Primul indiciu desemna un ucigas in serie care isi "iscaleste" crimeleLa nici zece luni de la primul asasinat comis asupra unui taximetrist, in toamna lui 1995, oradenii aveau sa constate cu oroare reeditarea unui mai vechi cosmar: un alt membru din aceeasi breasla fusese casapit, cu o violenta rara, de semeni de-ai sai. Mobilul? Jaf, s-a presupus. Nagy Adalbert avea sa fie atacat in noaptea de 31 octombrie, pe cind isi transporta clientii la destinatie. Fara avertisment, teasta angajatului "Confort Taxi" a fost sfirtecata si apoi zdrobita, parca de un macelar grabit: 16 lovituri aplicate cu un satir si o maciuca. Saltat, tirit si aruncat in portbagaj, cadavrul a fost mai apoi abandonat citiva metri mai incolo. Avea sa fie descoperit de organele de ordine in aceeasi noapte, datorita unor imprejurari mai putin obisnuite. Alertati si sositi urgent in zona pentru a captura "un barbat si o femeie" care incercasera sa tilhareasca pe aceeasi strada un alt taximetrist (Vayna Tibor, angajat al firmei "RIO"), politistii au dat de mort, aruncat in spatele unui gard in constructie de pe Strada Facliei. Iar la citiva metri mai departe - ceea ce parea atunci "iscalitura" ucigasilor: un abtibild rotund, avind diametrul 6 cm, chenarul rosu, interiorul desenat reprezentind o bila de popice cu trei gauri, de culoare neagra, si inscriptionat: "Sintem in zona! Agressione-Expres-Chirysopeea". A doua ipoteza: un omor si o tilharie in scop de jafO echipa operativa a IPJ Bihor a pornit in aceeasi noapte in cautarea agresorilor lui Vayna si a ucigasilor lui Nagy. Stradaniile lor au ramas zadarnice timp de doua luni si jumatate, pina cind, la 14 ianuarie 1996, aveau sa anunte presa locala ca i-au "prins pe asasinul taximetristului de la «Confort», George Honciuc (fost politist), si pe complicii sai, Mihai Moldoveanu (fost ofiter MApN) si Gabriela Rotariu (functionara)". Anchetatorii pretindeau ca cei trei l-au ucis pe Nagy Adalbert pentru bani, dar cum "prada" s-a dovedit infima au atacat, fara prea multe ezitari, la putin timp dupa aceea, un al doilea taximetrist. Arestati cu concursul politiei din Brasov si Covasna, cei trei suspecti au recunoscut ca fusesera in acea noapte in Oradea si, din cauza crizei acute de bani care ii impiedica sa se intoarca acasa (barbatii la Sf. Gheoghe, respectiv tinara femeie la Rimnicu-Vilcea), doi dintre ei - Rotariu si Honciuc - au incercat sa il tilhareasca pe Vayna Tibor, taximetristul de la "Rio". Cit despre omor, nici unul nu a admis, in prima faza, ca are vreo implicatie. Patru luni mai tirziu aveau sa fie trimisi in judecata. De acum insa, ordinea culpabilitatilor era cu totul alta. Moldoveanu - considerat de procurorul Florian Demian "creierul" grupului, din cauza personalitatii sale puternice si abilitatii de a le impune celorlalti doi tovarasi propria sa vointa - era un instigator calculat si autorul principal, care a ucis, alaturi de Honciuc, cu un singe rece rar intilnit. Gabriela Rotariu, in schimb, era acuzata de savirsirea infractiunii de nedenuntare a faptei penale si de tentativa de tilharie savirsita impreuna cu George Honciuc. In 8 iunie a.c., cei trei au fost condamnati, in prima instanta, la ani grei de puscarie. Tinara fata a primit o pedeapsa de 10 ani inchisoare pentru complicitate la omor deosebit de grav (in cazul lui Nagy Adalbert) si tentativa de tilharie (privindu-l pe Vayna Tibor), iar cei doi barbati au fost condamnati la cite 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav, tilharie si instigare la tilharie (Mihai Moldoveanu) si tilharie urmata de moartea victimei, plus tentativa de tilharie (George Honciuc). Sentinta a fost atacata in termen la Curtea de Apel Oradea, unde cei trei tineri au cerut achitarea. Considerentul? "S-au exercitat presiuni fizice si psihice asupra lor, inculpatii aratind ca au fost drogati in arestul politiei si siliti in acest context sa dea declaratii care nu corespund adevarului"... O logica schioapa si marturisiri "cu portite"Doi dintre cei trei inculpati au admis - de-a lungul anchetei penale, iar Gabriela si in fata instantei - ca au participat la uciderea taximetristului Nagy Adalbert: Rotariu si Moldoveanu. Ulterior, declaratiile au fost retractate, aparatorii lor pledind pentru "nevinovatie". Prea tirziu insa. Completul de judecata a decis ca - desi "inculpatii au revenit pe parcursul procesului asupra declaratiilor date organelor de urmarire penala, chiar in prezenta aparatorilor alesi, invederind ca s-au exercitat presiuni fizice si psihice asupra lor, care nu au putut fi dovedite" - marturisirile autoincriminatoare indica realitatea. "Mihai, clientul meu, a fost condamnat doar in baza acelei declaratii. Dar atunci cind a descris omorul, a facut foarte multe greseli, chestiuni care nu se legau cu rechizitoriul Parchetului. De exemplu, Moldoveanu vorbea de un levier, in timp ce arma cu care se zice ca a ucis el era un satir. In plus, la reconstituire nu a putut indica locul exact in care a fost ucis taximetristul. Fie deliberat, fie pentru ca intr-adevar nu cunostea aceste detalii. Declaratia lui Mihai are foarte multe portite de scapare. Pot sa va spun sigur: nu exista nici o proba directa la dosar impotriva lui sau a celorlalti doi care sa demonstreze ca ei ar fi ucigasii taximetristului de la «Confort»", sustine avocatul Nicolae Salagean. Argumentele judecatorului, in schimb, s-au bazat pe inlantuiri logice: "Este de observat ca ambele atacuri asupra taximetristilor au avut loc in aceeasi zona, in imediata apropiere unul fata de celalalt, ambele au avut acelasi mobil, respectiv procurarea unor sume de bani, au fost atacate persoane care exercita aceeasi profesie (taximetristi) si, potrivit expertizei medico-legale aflate la dosar, exista similitudini intre leziunile produse victimei N.A. si cele produse partii vatamate Vayna Tibor", spune sentinta Tribunalului. Potrivit opiniei lui Salagean, demonstratia de logica a completului judecatoresc sufera din mai multe motive. "Ce om s-ar mai fi intors dupa doar citeva zeci de minute pentru a tilhari pe cineva, dupa ce exact in acelasi loc a omorit un om? Oricine ar fugi din zona mincind pamintul". In ce priveste leziunile, expertiza medico-legala nu a putut in final stabili cu certitudine ca ranile provocate celor doi taximetristi au fost produse cu aceeasi arma, o maciuca disparuta o data cu satirul. "As fi putut cistiga, dar Mihai a facut tot felul de gesturi care il defavorizau si m-a incurcat. Era disperat sa amine procesul pentru a reusi sa-l recuzeze pe presedintele completului. La pronuntare, a parasit sala de judecata, iar eu n-am mai putut sa-mi fac pledoaria, sa-l reprezint in lipsa. N-am putut decit sa depun concluzii scrise". "Am fost pus sa aleg: continua bataile sau le fac pe plac""N-am omorit pe nimeni in viata mea. Jur cu mina pe Biblie, jur pe capul lui fiica-mea", a declarat Mihai Moldoveanu, intervievat de redactorul "Evenimentul zilei", in Penitenciarul Oradea. "Referitor la ceea ce se intimpla de peste trei ani incoace, consider ca am fost arestat si judecat pe nedrept si abuziv". "Asa-zisa recunoastere - spune Moldoveanu - s-a facut intr-un context incriminator pentru anchetatori: inca de la arestare, la IPJ Brasov am fost «incalzit» bine. Cam jumatate de ora, tot arsenalul, incepind de la pumni, picioare si bastoane, ca sa spun ce am pe suflet. Pe 16 februarie (1996 - n.n.) au inceput bubuielile. Dar asa, sistematic si cu simt de raspundere! Eram legat de scaun si cu catuse la miini. In final, nu cred ca a fost o cedare psihica sau fizica, cu toate ca la un moment dat colonelul Sime (actualmente seful uneia dintre directiile desprinse din fostul UM 0215 - n.n.) obisnuia sa imi dea, pe la spate, cu pumnii in cap. Nu lasa urme de nici un fel, dar iti creeaza niste socuri pe care le simti noaptea: ai cosmaruri si impresia ca-ti taseaza coloana vertebrala. Am fost pus in situatia sa aleg: continua bataile sau inceteaza si atunci le fac pe plac". Amprentele, singele, urmele de pantofi si smocurile de par sint... ale nimanuiIn ce priveste omorul, Moldoveanu spune ca anchetatorii s-au rezumat la a-i acuza fara sa demonstreze cu probe irefutabile fapta pe care le-o imputau. "Ei spun ca am stat pe baltile de singe de pe scaunele din fata ale masinii taximetristului ucis. Masina mea trebuia atunci sa fie plina de singe, dar nu s-a gasit nici o urma. Din declaratia lui Gabi reiese ca ei au plecat sa-l tilhareasca pe al doilea taximetrist fara sa se schimbe, iar eu m-am urcat in masina fara sa ma spal. Nu cumva in masina celui de-al doilea taximetrist trebuia sa se gaseasca singe? Dar nu s-a gasit. Din masina de la mine au dus la expertiza o bucata de husa, dar nu s-a gasit nici o urma de singe. Si geaca mea din piele a fost bagata ca proba. Judecatorul spune ca am avut atita singe pe mine ca a ajuns si in buzunarul interior. Era o bucata de pinza de la o geaca de blugi cusuta in dreapta, in interior, ca un buzunar, pe care au identificat o pata, dar din cauza materialului insuficient nu s-au putut pronunta asupra apartenentei la specie si grupa. Judecatorul pretinde ca eu nu am putut sa demonstrez ca singele provine in urma unei altercatii. Dar eu pot aduce 500 de martori din Sf. Gheorghe care sa spuna ca am avut o multime de altercatii. Eu am facut noua ani arte martiale, am avut si o sala de box thailandez in Sf. Gheorghe. Aratati-mi in America sa vina procurorul cu o asemenea proba, sa-i dea lui Moldoveanu mandat de arestare si 25 de ani de inchisoare! Nu i se ride in nas? Am cerut o contraexpertizare a gecii, dar judecatorul mi-a spus ca nu are rost, ca oricum nu constituie proba in instanta. Ca apoi sa apara ca proba. Nici urmele adidasilor lui Georgica nu s-au gasit la fata locului. S-au gasit altele, care nu apartin nici unuia dintre noi. S-a gasit un smoc de par. Nu a fost al meu, nu a fost al lui Georgica si nici al lui Gabi. S-au mai gasit patru urme digitale, pe capota, si nu apartin nici unuia dintre noi. Zice ca l-am omorit cu un satir. Stiu o mie de metode sa omor un om cu miinile goale. Era mai simplu sa-i rup efectiv gitul. Era de ajuns sa-i ridic putin fruntea si sa-l imping de ceafa. Era de ajuns sa-i sucesc putin capul intr-o parte. Nu era mai logic sa procedez asa, ca zice ca am vrut sa-i furam masina. De ce trebuia sa umplem masina aia de singe? I-am spus procurorului ca sint dispus sa-i dau o demonstratie. Macar sa stiu pentru ce stau aici"... "Cind se porneste, mecanismul justitiei e ca un tavalug: nu se mai opreste!"In ce o priveste pe Gabriela Rotariu, avocatul Ioan Cigan gasise un alibi perfect pentru clienta sa: tinara fata fusese in preziua, ziua si a doua zi dupa crima la serviciu, in Rimnicu Vilcea, fiind pontata in registrul de prezente al RAETA, unitatea unde lucra. Teoria, promovata pentru prima data intr-un studiu de anul trecut al organizatiei civice Grupul pentru Dialog Social, a fost sustinuta cu probe si martori: foaia de prezente in care Rotariu figureaza de luni, 30 octombrie, pina vineri, 3 noiembrie 1995, declaratii ale colegilor de serviciu si ale mamei Gabrielei, care sustine ca fiica sa a dormit acasa in noaptea crimei. Cu toate acestea, cererea lui Ioan Cigan de a anexa la dosar probele nu a fost admisa de catre presedintele completului de judecata. Aparent inexplicabil, chiar Mihai Moldoveanu solicitase respingere ei. "Stiu ca alibiul ei mi-ar folosi si mie. Dar Gabi a fost in ziua aceea in Oradea si l-a tilharit cu Honciuc pe taximetristul de la «Rio». Trebuie sa plateasca pentru asta". Mihai Moldoveanu era convins ca - folosindu-se de propriile sale argumente - va reusi sa-si dovedeasca nevinovatia. Nu la fel de optimist era Nicolae Salagean, aparatorul sau. Caci, in ciuda tuturor argumentelor de care dispune pentru a-l disculpa pe fostul sau client si, implicit, pe tovarasii sai, avocatul era de parere ca acestia au putine sanse sa fie achitati. "Cind se porneste, mecanismul justitiei e ca un tavalug: nu se mai opreste. Se fac cheltuieli din banul public pentru anchete si expertize pentru proces. Acesti bani trebuie, in final, justificati. Cum ar mai urla opinia publica sa afle ca, dupa trei ani de procese, nu mai au vinovati, ca Moldoveanu, Rotariu si Honciuc au fost achitati. Dupa ce presa a dat de buna informatia ca ei sint ucigasii, nici toata apa Crisului nu le mai spala imaginea de raufacatori"... Prognoza avocatului avea sa fie insa contrazisa. "Curtea de Apel a dat dovada de caracter, as putea zice. Am vazut ca domnul presedinte Groza are dubii. Pentru ca lipseau probele certe, concludente si pertinente. Singura proba tare impotriva lui Mihai era recunoasterea care, coroborata cu recunoasterea lui Rotariu, putea duce la condamnarea lor. Dar fata aceea a oscilat intre declaratii ca intr-un dans. Ba ca nu stie de nici un omor, ba ca a participat la uciderea taximetristului, ba ca n-a participat, ca pina la urma sa declare ca nici n-a fost in Oradea, ci la Rimnicu Vilcea. Si asa si-a pierdut orice credibilitate. Iar in ce priveste recunoasterea lui Mihai, eu stiu ca exista foarte multe metode diabolice pentru a-l aduce pe suspect in situatia sa declare ce vrei tu. E suficient sa fie lasat o zi si o noapte cu nasul in perete. Il epuizezi psihic si il aduci in situatia sa spuna ca a omorit-o si pe maica-sa, numai sa fie lasat sa doarma". Important - mai opineaza aparatorul lui Moldoveanu - este sa se tina cont de prezumtia de nevinovatie, atita timp cit acuzarea nu poate demonstra contrariul. Si pe aceasta prezumtie s-a bazat si Curtea de Apel in luarea deciziei de achitare a inculpatilor.Potrivit minutei deciziei penale 92/A/1999, s-a dispus achitarea lui Mihai Moldoveanu (pentru omor deosebit de grav, pentru tilharie si instigare la tilharie), a lui George Honciuc (pentru omor deosebit de grav si tilharie) si a Gabrielei Rotariu (pentru complicitate la omor deosebit de grav), condamnindu-i in schimb la doi ani de inchisoare pentru complicitate la tentativa de tilharie si detinerea ilegala de spray paralizant (Mihai Moldoveanu) si la patru ani si patru luni pentru tentativa de tilharie si detinerea ilegala a unui spray paralizant (George Honciuc), dispunindu-se eliberarea de indata a Gabrielei Rotariu. Chiar daca nu s-a facut dreptate, Nicolae Salagean este de parere ca s-a preintimpinat o posibila eroare judiciara: "Cum este acceptabil, mai bine, mai moral, mai util: sa fie condamnat un nevinovat ori sa scape un vinovat? In asemenea cauze grave de omor, cum se pot inlatura erorile judiciare? Decit descoperindu-se adevaratul ori adevaratii autori. Nicidecum prin condamnarea cuiva in lipsa de probe!"...
Acuzati de omor deosebit de grav, trei tineri prieteni au fost achitati din lipsa de probe
sursa: evenimentul zilei
Printr-o sentinta a Curtii de Apel Oradea, la lungul sir de crime cu autor necunoscut, petrecute in Bihor, s-a mai adaugat una: Acuzati de omor deosebit de grav, trei tineri prieteni au fost achitati din lipsa de probeRecenta achitare a unui trio de prieteni, inculpati pentru omor deosebit de grav, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, a avut ca efect reactii dintre cele mai contrare in rindul opiniei publice. Un sondaj de opinie realizat de un cotidian local privind modul in care oamenii au receptat actul de justitie a demonstrat un fenomen mai putin obisnuit: doar un numar nesemnificativ acrediteaza intelepciunea si corectitudinea completului de judecata care a pronuntat sentinta (dovedind, in schimb, ingrijorarea ca adevaratul criminal umbla liber si nestingherit pe strazi), marea majoritate exprimindu-si indoiala ca hotarirea de achitare a fost justa. In ce-i priveste pe cei din urma, atitudinea lor se explica, sint de parere specialistii in drept intervievati de redactorul "Evenimentului zilei", prin nevoia inconstienta de a identifica si izola criminalul, astfel incit sa se poata declara in siguranta atit ei, cit si familiile lor. Spectaculos si terifiant deopotriva, cazul taximetristului oradean Nagy Adalbert, ucis cu o violenta inimaginabila, in urma cu trei ani si jumatate, a captat constant si cu aceeasi intensitate interesul opiniei publice, in tot acest timp. Si asta, cu atit mai mult cu cit, prin intermediul mass-media, bihorenii au putut patrunde in culisele anchetei penale si ale judecarii procesului, constatind cu satisfactie prinderea si condamnarea, in prima instanta, a presupusilor infractori. Specialistii, in schimb, au observat rivna anchetatorilor de a trimite cu orice pret suspectii in judecata, in lipsa oricaror "probe certe, concludente si pertinente". E lesne de inteles, prin urmare, nerabdarea cu care a fost asteptata solutia Curtii de Apel Oradea. Caci, intre copertele dosarului, peste 700 de file povestesc despre moartea violenta a angajatului firmei "Confort Taxi", despre incercarile oamenilor legii de a gasi vinovatii si despre trei tineri prieteni ajunsi sa fie acuzati de omor, tentativa de omor deosebit de grav si tentativa de tilharie. Prinsi si judecati ca autori ai crimei, Mihai Moldoveanu (28 de ani) - fost ofiter MApN, Gabriela Rotariu (24 de ani) - functionara, si George Honciuc (25 de ani) - ex-cadru M.I, au fost condamnati, in luna iunie 1998, de Tribunalul Bihor, la cite 25 de ani de inchisoare - barbatii, si 10 ani - femeia. Surprinzindu-i deopotriva pe aparatori si acuzatori, Curtea de Apel Oradea i-a achitat pe 31 aprilie pentru infractiunea de omor deosebit de grav. Motivul? Inexistenta probelor incriminatoare la adresa inculpatilor. Justitia nu si-a spus insa ultimul cuvint: Parchetul de pe linga Curtea de Apel Oradea a declarat, recent, recurs sentintei pronuntate de instanta. In cazul in care atacul va fi acceptat, Curtea Suprema de Justitie va cintari pentru ultima oara justetea sentintei Curtii de Apel, in comparatie cu cea a Tribunalului Bihor, si temeinicia argumentelor acuzarii. Primul indiciu desemna un ucigas in serie care isi "iscaleste" crimeleLa nici zece luni de la primul asasinat comis asupra unui taximetrist, in toamna lui 1995, oradenii aveau sa constate cu oroare reeditarea unui mai vechi cosmar: un alt membru din aceeasi breasla fusese casapit, cu o violenta rara, de semeni de-ai sai. Mobilul? Jaf, s-a presupus. Nagy Adalbert avea sa fie atacat in noaptea de 31 octombrie, pe cind isi transporta clientii la destinatie. Fara avertisment, teasta angajatului "Confort Taxi" a fost sfirtecata si apoi zdrobita, parca de un macelar grabit: 16 lovituri aplicate cu un satir si o maciuca. Saltat, tirit si aruncat in portbagaj, cadavrul a fost mai apoi abandonat citiva metri mai incolo. Avea sa fie descoperit de organele de ordine in aceeasi noapte, datorita unor imprejurari mai putin obisnuite. Alertati si sositi urgent in zona pentru a captura "un barbat si o femeie" care incercasera sa tilhareasca pe aceeasi strada un alt taximetrist (Vayna Tibor, angajat al firmei "RIO"), politistii au dat de mort, aruncat in spatele unui gard in constructie de pe Strada Facliei. Iar la citiva metri mai departe - ceea ce parea atunci "iscalitura" ucigasilor: un abtibild rotund, avind diametrul 6 cm, chenarul rosu, interiorul desenat reprezentind o bila de popice cu trei gauri, de culoare neagra, si inscriptionat: "Sintem in zona! Agressione-Expres-Chirysopeea". A doua ipoteza: un omor si o tilharie in scop de jafO echipa operativa a IPJ Bihor a pornit in aceeasi noapte in cautarea agresorilor lui Vayna si a ucigasilor lui Nagy. Stradaniile lor au ramas zadarnice timp de doua luni si jumatate, pina cind, la 14 ianuarie 1996, aveau sa anunte presa locala ca i-au "prins pe asasinul taximetristului de la «Confort», George Honciuc (fost politist), si pe complicii sai, Mihai Moldoveanu (fost ofiter MApN) si Gabriela Rotariu (functionara)". Anchetatorii pretindeau ca cei trei l-au ucis pe Nagy Adalbert pentru bani, dar cum "prada" s-a dovedit infima au atacat, fara prea multe ezitari, la putin timp dupa aceea, un al doilea taximetrist. Arestati cu concursul politiei din Brasov si Covasna, cei trei suspecti au recunoscut ca fusesera in acea noapte in Oradea si, din cauza crizei acute de bani care ii impiedica sa se intoarca acasa (barbatii la Sf. Gheoghe, respectiv tinara femeie la Rimnicu-Vilcea), doi dintre ei - Rotariu si Honciuc - au incercat sa il tilhareasca pe Vayna Tibor, taximetristul de la "Rio". Cit despre omor, nici unul nu a admis, in prima faza, ca are vreo implicatie. Patru luni mai tirziu aveau sa fie trimisi in judecata. De acum insa, ordinea culpabilitatilor era cu totul alta. Moldoveanu - considerat de procurorul Florian Demian "creierul" grupului, din cauza personalitatii sale puternice si abilitatii de a le impune celorlalti doi tovarasi propria sa vointa - era un instigator calculat si autorul principal, care a ucis, alaturi de Honciuc, cu un singe rece rar intilnit. Gabriela Rotariu, in schimb, era acuzata de savirsirea infractiunii de nedenuntare a faptei penale si de tentativa de tilharie savirsita impreuna cu George Honciuc. In 8 iunie a.c., cei trei au fost condamnati, in prima instanta, la ani grei de puscarie. Tinara fata a primit o pedeapsa de 10 ani inchisoare pentru complicitate la omor deosebit de grav (in cazul lui Nagy Adalbert) si tentativa de tilharie (privindu-l pe Vayna Tibor), iar cei doi barbati au fost condamnati la cite 25 de ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav, tilharie si instigare la tilharie (Mihai Moldoveanu) si tilharie urmata de moartea victimei, plus tentativa de tilharie (George Honciuc). Sentinta a fost atacata in termen la Curtea de Apel Oradea, unde cei trei tineri au cerut achitarea. Considerentul? "S-au exercitat presiuni fizice si psihice asupra lor, inculpatii aratind ca au fost drogati in arestul politiei si siliti in acest context sa dea declaratii care nu corespund adevarului"... O logica schioapa si marturisiri "cu portite"Doi dintre cei trei inculpati au admis - de-a lungul anchetei penale, iar Gabriela si in fata instantei - ca au participat la uciderea taximetristului Nagy Adalbert: Rotariu si Moldoveanu. Ulterior, declaratiile au fost retractate, aparatorii lor pledind pentru "nevinovatie". Prea tirziu insa. Completul de judecata a decis ca - desi "inculpatii au revenit pe parcursul procesului asupra declaratiilor date organelor de urmarire penala, chiar in prezenta aparatorilor alesi, invederind ca s-au exercitat presiuni fizice si psihice asupra lor, care nu au putut fi dovedite" - marturisirile autoincriminatoare indica realitatea. "Mihai, clientul meu, a fost condamnat doar in baza acelei declaratii. Dar atunci cind a descris omorul, a facut foarte multe greseli, chestiuni care nu se legau cu rechizitoriul Parchetului. De exemplu, Moldoveanu vorbea de un levier, in timp ce arma cu care se zice ca a ucis el era un satir. In plus, la reconstituire nu a putut indica locul exact in care a fost ucis taximetristul. Fie deliberat, fie pentru ca intr-adevar nu cunostea aceste detalii. Declaratia lui Mihai are foarte multe portite de scapare. Pot sa va spun sigur: nu exista nici o proba directa la dosar impotriva lui sau a celorlalti doi care sa demonstreze ca ei ar fi ucigasii taximetristului de la «Confort»", sustine avocatul Nicolae Salagean. Argumentele judecatorului, in schimb, s-au bazat pe inlantuiri logice: "Este de observat ca ambele atacuri asupra taximetristilor au avut loc in aceeasi zona, in imediata apropiere unul fata de celalalt, ambele au avut acelasi mobil, respectiv procurarea unor sume de bani, au fost atacate persoane care exercita aceeasi profesie (taximetristi) si, potrivit expertizei medico-legale aflate la dosar, exista similitudini intre leziunile produse victimei N.A. si cele produse partii vatamate Vayna Tibor", spune sentinta Tribunalului. Potrivit opiniei lui Salagean, demonstratia de logica a completului judecatoresc sufera din mai multe motive. "Ce om s-ar mai fi intors dupa doar citeva zeci de minute pentru a tilhari pe cineva, dupa ce exact in acelasi loc a omorit un om? Oricine ar fugi din zona mincind pamintul". In ce priveste leziunile, expertiza medico-legala nu a putut in final stabili cu certitudine ca ranile provocate celor doi taximetristi au fost produse cu aceeasi arma, o maciuca disparuta o data cu satirul. "As fi putut cistiga, dar Mihai a facut tot felul de gesturi care il defavorizau si m-a incurcat. Era disperat sa amine procesul pentru a reusi sa-l recuzeze pe presedintele completului. La pronuntare, a parasit sala de judecata, iar eu n-am mai putut sa-mi fac pledoaria, sa-l reprezint in lipsa. N-am putut decit sa depun concluzii scrise". "Am fost pus sa aleg: continua bataile sau le fac pe plac""N-am omorit pe nimeni in viata mea. Jur cu mina pe Biblie, jur pe capul lui fiica-mea", a declarat Mihai Moldoveanu, intervievat de redactorul "Evenimentul zilei", in Penitenciarul Oradea. "Referitor la ceea ce se intimpla de peste trei ani incoace, consider ca am fost arestat si judecat pe nedrept si abuziv". "Asa-zisa recunoastere - spune Moldoveanu - s-a facut intr-un context incriminator pentru anchetatori: inca de la arestare, la IPJ Brasov am fost «incalzit» bine. Cam jumatate de ora, tot arsenalul, incepind de la pumni, picioare si bastoane, ca sa spun ce am pe suflet. Pe 16 februarie (1996 - n.n.) au inceput bubuielile. Dar asa, sistematic si cu simt de raspundere! Eram legat de scaun si cu catuse la miini. In final, nu cred ca a fost o cedare psihica sau fizica, cu toate ca la un moment dat colonelul Sime (actualmente seful uneia dintre directiile desprinse din fostul UM 0215 - n.n.) obisnuia sa imi dea, pe la spate, cu pumnii in cap. Nu lasa urme de nici un fel, dar iti creeaza niste socuri pe care le simti noaptea: ai cosmaruri si impresia ca-ti taseaza coloana vertebrala. Am fost pus in situatia sa aleg: continua bataile sau inceteaza si atunci le fac pe plac". Amprentele, singele, urmele de pantofi si smocurile de par sint... ale nimanuiIn ce priveste omorul, Moldoveanu spune ca anchetatorii s-au rezumat la a-i acuza fara sa demonstreze cu probe irefutabile fapta pe care le-o imputau. "Ei spun ca am stat pe baltile de singe de pe scaunele din fata ale masinii taximetristului ucis. Masina mea trebuia atunci sa fie plina de singe, dar nu s-a gasit nici o urma. Din declaratia lui Gabi reiese ca ei au plecat sa-l tilhareasca pe al doilea taximetrist fara sa se schimbe, iar eu m-am urcat in masina fara sa ma spal. Nu cumva in masina celui de-al doilea taximetrist trebuia sa se gaseasca singe? Dar nu s-a gasit. Din masina de la mine au dus la expertiza o bucata de husa, dar nu s-a gasit nici o urma de singe. Si geaca mea din piele a fost bagata ca proba. Judecatorul spune ca am avut atita singe pe mine ca a ajuns si in buzunarul interior. Era o bucata de pinza de la o geaca de blugi cusuta in dreapta, in interior, ca un buzunar, pe care au identificat o pata, dar din cauza materialului insuficient nu s-au putut pronunta asupra apartenentei la specie si grupa. Judecatorul pretinde ca eu nu am putut sa demonstrez ca singele provine in urma unei altercatii. Dar eu pot aduce 500 de martori din Sf. Gheorghe care sa spuna ca am avut o multime de altercatii. Eu am facut noua ani arte martiale, am avut si o sala de box thailandez in Sf. Gheorghe. Aratati-mi in America sa vina procurorul cu o asemenea proba, sa-i dea lui Moldoveanu mandat de arestare si 25 de ani de inchisoare! Nu i se ride in nas? Am cerut o contraexpertizare a gecii, dar judecatorul mi-a spus ca nu are rost, ca oricum nu constituie proba in instanta. Ca apoi sa apara ca proba. Nici urmele adidasilor lui Georgica nu s-au gasit la fata locului. S-au gasit altele, care nu apartin nici unuia dintre noi. S-a gasit un smoc de par. Nu a fost al meu, nu a fost al lui Georgica si nici al lui Gabi. S-au mai gasit patru urme digitale, pe capota, si nu apartin nici unuia dintre noi. Zice ca l-am omorit cu un satir. Stiu o mie de metode sa omor un om cu miinile goale. Era mai simplu sa-i rup efectiv gitul. Era de ajuns sa-i ridic putin fruntea si sa-l imping de ceafa. Era de ajuns sa-i sucesc putin capul intr-o parte. Nu era mai logic sa procedez asa, ca zice ca am vrut sa-i furam masina. De ce trebuia sa umplem masina aia de singe? I-am spus procurorului ca sint dispus sa-i dau o demonstratie. Macar sa stiu pentru ce stau aici"... "Cind se porneste, mecanismul justitiei e ca un tavalug: nu se mai opreste!"In ce o priveste pe Gabriela Rotariu, avocatul Ioan Cigan gasise un alibi perfect pentru clienta sa: tinara fata fusese in preziua, ziua si a doua zi dupa crima la serviciu, in Rimnicu Vilcea, fiind pontata in registrul de prezente al RAETA, unitatea unde lucra. Teoria, promovata pentru prima data intr-un studiu de anul trecut al organizatiei civice Grupul pentru Dialog Social, a fost sustinuta cu probe si martori: foaia de prezente in care Rotariu figureaza de luni, 30 octombrie, pina vineri, 3 noiembrie 1995, declaratii ale colegilor de serviciu si ale mamei Gabrielei, care sustine ca fiica sa a dormit acasa in noaptea crimei. Cu toate acestea, cererea lui Ioan Cigan de a anexa la dosar probele nu a fost admisa de catre presedintele completului de judecata. Aparent inexplicabil, chiar Mihai Moldoveanu solicitase respingere ei. "Stiu ca alibiul ei mi-ar folosi si mie. Dar Gabi a fost in ziua aceea in Oradea si l-a tilharit cu Honciuc pe taximetristul de la «Rio». Trebuie sa plateasca pentru asta". Mihai Moldoveanu era convins ca - folosindu-se de propriile sale argumente - va reusi sa-si dovedeasca nevinovatia. Nu la fel de optimist era Nicolae Salagean, aparatorul sau. Caci, in ciuda tuturor argumentelor de care dispune pentru a-l disculpa pe fostul sau client si, implicit, pe tovarasii sai, avocatul era de parere ca acestia au putine sanse sa fie achitati. "Cind se porneste, mecanismul justitiei e ca un tavalug: nu se mai opreste. Se fac cheltuieli din banul public pentru anchete si expertize pentru proces. Acesti bani trebuie, in final, justificati. Cum ar mai urla opinia publica sa afle ca, dupa trei ani de procese, nu mai au vinovati, ca Moldoveanu, Rotariu si Honciuc au fost achitati. Dupa ce presa a dat de buna informatia ca ei sint ucigasii, nici toata apa Crisului nu le mai spala imaginea de raufacatori"... Prognoza avocatului avea sa fie insa contrazisa. "Curtea de Apel a dat dovada de caracter, as putea zice. Am vazut ca domnul presedinte Groza are dubii. Pentru ca lipseau probele certe, concludente si pertinente. Singura proba tare impotriva lui Mihai era recunoasterea care, coroborata cu recunoasterea lui Rotariu, putea duce la condamnarea lor. Dar fata aceea a oscilat intre declaratii ca intr-un dans. Ba ca nu stie de nici un omor, ba ca a participat la uciderea taximetristului, ba ca n-a participat, ca pina la urma sa declare ca nici n-a fost in Oradea, ci la Rimnicu Vilcea. Si asa si-a pierdut orice credibilitate. Iar in ce priveste recunoasterea lui Mihai, eu stiu ca exista foarte multe metode diabolice pentru a-l aduce pe suspect in situatia sa declare ce vrei tu. E suficient sa fie lasat o zi si o noapte cu nasul in perete. Il epuizezi psihic si il aduci in situatia sa spuna ca a omorit-o si pe maica-sa, numai sa fie lasat sa doarma". Important - mai opineaza aparatorul lui Moldoveanu - este sa se tina cont de prezumtia de nevinovatie, atita timp cit acuzarea nu poate demonstra contrariul. Si pe aceasta prezumtie s-a bazat si Curtea de Apel in luarea deciziei de achitare a inculpatilor.Potrivit minutei deciziei penale 92/A/1999, s-a dispus achitarea lui Mihai Moldoveanu (pentru omor deosebit de grav, pentru tilharie si instigare la tilharie), a lui George Honciuc (pentru omor deosebit de grav si tilharie) si a Gabrielei Rotariu (pentru complicitate la omor deosebit de grav), condamnindu-i in schimb la doi ani de inchisoare pentru complicitate la tentativa de tilharie si detinerea ilegala de spray paralizant (Mihai Moldoveanu) si la patru ani si patru luni pentru tentativa de tilharie si detinerea ilegala a unui spray paralizant (George Honciuc), dispunindu-se eliberarea de indata a Gabrielei Rotariu. Chiar daca nu s-a facut dreptate, Nicolae Salagean este de parere ca s-a preintimpinat o posibila eroare judiciara: "Cum este acceptabil, mai bine, mai moral, mai util: sa fie condamnat un nevinovat ori sa scape un vinovat? In asemenea cauze grave de omor, cum se pot inlatura erorile judiciare? Decit descoperindu-se adevaratul ori adevaratii autori. Nicidecum prin condamnarea cuiva in lipsa de probe!"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
